Sâta a-o contegnûo

Bande(r)a d'Arbenga

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn
A bande(r)a d'Arbenga

A bande(r)a d'Arbenga a l'è a bande(r)a ch'a rapresènta a sitè lìgü(r)e d'Arbenga dai tèmpi de l'Etè de Mezzu, furmâ da ina cruxe russa sciü campu gianu.

A se(r)imonia du cangiu da bande(r)a in simma aa Tûre di Malasemènsa du 2024[1]

L'u(r)igine da bande(r)a d'Arbenga a nu l'è cunusciüa e du bèllu antiga, tantu che, fòscia, a remunta fina ai tèmpi da Primma Cruxâ, cu'i arbenganesi ch'i se l'ave(r)ean purtâ apröu inta presa de Ge(r)usalèmme[2]. Defèti, u l'è puscibile ch'a ne vegne drita dau ré Bardüìn I de Ge(r)usalèmme che, ai 24 de setèmbre du 1104, u l'ha recunusciüu di diritti e di vantaggi in mate(r)ia de tasce ae sitè lìgü(r)i de Arbenga, Nûi, Sauna e Zena, ch'e l'axevan piàu parte aa spedisiùn cun de sò nâve[3].

A ògni moddu, da bande(r)a a gh'è segü(r)a mensiùn fina dai statüi du 1288, ch'i cuntegnen a prescrisiùn, pe'i magistrèi da sitè, de purtasela apröu tütte e votte ch'i fussen partìi inte di viaggi pe' mâ sciü de nâve arbenganesi, sutt'aa pena de vinti sôdi in mancansa soa[4]. De ciü, inti statüi e se ponen truvà de regule precise in sce l'üsu da bande(r)a quand'a se truvava cu'e trüppe sitadine inte de âtre armè, cuscì cumme in sce l'üsu d'âtre bande(r)e o gunfa(r)ùi inte l'esèrcitu d'Arbenga[5]. In scia mèxima trüppa sitadina se prevegheva ascì de regule in scia figü(r)a di gunfa(r)unèi e di sò ascistènti, che a l'imprinsippiu i purtavan tantu u gunfa(r)ùn du Cumün che quellu du populu, ch'u l'andaxeva apröu au magistràu de l'abate du populu[6]. De ciü, int'ina delibe(r)asiùn du cunseju du Cumün du 1° de mazzu du 1364, l'è mustràu u scistema da cunsegna du gunfa(r)ùn da e bande(r)e ai rispetivi respunsabili inta trüppa sivica e, in sciu bordu du papê, u gh'è ascì in disegnu ch'u i rapresènta[7].

Aa bande(r)a d'Arbenga a se(r)eva ancù da ligà a tradisiùn da "banderolla" in'insegna ch'a ghe sumeja purtâ au primmu d'agustu a l'abasìa de San Pe(r)u in Va(r)atèlla, inte l'ucaxùn da sò antiga fèsta. Sta tradisiùn a ne vegne(r)ea daa pratica du pudestè d'Arbenga de mandà ina brancâ de surdatti in sciu Munte Va(r)atèlla a tegnighe l'urdine fintantu ch'u se gh'è imbastiu a fe(r)a. A ògni moddu, stu custümme u gh'ha da essise cunservàu ancù de doppu, cun sta pratica ch'a sa(r)eva andèta avanti fina du Seisèntu[8], pe' esse pöi purtâ avanti daa tradisiùn du pòstu[9].

A l'ürtimu, cu'in decretu du prescidènte da Repübbrica du 24 de frevâ du 1979, a cruxe russa sciü campu gianu a l'è stèta recunusciüa ascì in via ufisiâle cumme a bande(r)a da sitè[10].

A bande(r)a a cumpune ascì u stemma d'Arbenga, cumme sta lì d'u(r)igine scunusciüa e ch'u l'ha purtàu pe' de lungu i cu(r)ùi da sitè. Cumme a bande(r)a, intu passà di seculi u stemma arbenganese u l'è stètu missu in mustra, da scurpiu o tenzüu, in sce sêde de istitusiùi sitadine, cumme u Palàssiu du Cumün e a catedrâle, ciü che esse duve(r)àu in sciu frunte de mezü(r)e ufisiâli da sitè e cumme sigillu dau Cumün[2], purtàu ascì au collu da sèrti magistrèi sivichi[11].

Inte di tèmpi ciü resènti ascì u stemma u l'ha risevüu in ricunuscimèntu ufisiâle, garantìu pe' decrêtu du cappu du guvèrnu du 22 de zügnu du 1933[10], cu'u papê u(r)iginâle da cuncesiùn che, du 1945, u l'è stètu a pe(r)igu de pèrdise, scicumme che aa libe(r)asiùn du Palàssiu du Cumün u l'è stètu truvàu intu mezzu aa rümènta, caciàu via dai fascisti avanti ch'i ne fussen scurìi[12]. Cumme da decrêtu, a cu(r)una in sciu stemma a l'è quella de cunte, sernüa a regordu de l'antiga dignitè d'Arbenga, capitâle de cumitàu inte l'Etè de Mezzu[2].

A cruxe d'Arbenga a se tröva ascì intu stemma di cumüi d'Èrli e du Burghettu de Santu Spiritu, sernüa pe'i ligammi fra sti lì e a sitè. Intu detaju, au Burghettu s'è sernüu sta cruxe a regordu da fundasiùn du paìse, du 1294, a upe(r)a du Cumün d'Arbenga, in acôrdiu ascì a de rapresentasiùi de l'imprinsippiu du Növesèntu[13]. De cuntru in Èrli u l'ha avüu in u(r)igine ciü resènte, scicumme ch'u l'è stètu vusciüu inti ànni '60 daa zunta du cumün, guidâ dau Vasco Longano, scindicu d'alantù, perché u nu gh'é(r)a ancù de stemma.[14] U l'è stètu disegnàu dau Franco Bigatti, araldista de Savuna, cu'in cunfruntu cu'e gènte du paìse, ch'u l'ha purtàu a l'adusiùn de stu stemma, recunusciüu cun 'na delibe(r)asiùn du 1966[14] e dapöi cu'in decrêtu du 1968. [15]

  1. (IT) M. Caridi e N. Seppone, Albenga celebra la sua bandiera: issato il nuovo vessillo sulla torre Malasemenza, in sce ivg.it, 8 zenâ 2024. URL consultòu o 2 màzzo 2025.
  2. 2,0 2,1 2,2 Simoncini, 1992Lo stemma civico di Albenga, p. 32
  3. (IT) Albenga, al via i festeggiamenti per i 920 anni della bandiera della città, in sce ivg.it, 4 zenâ 2024. URL consultòu o 2 màzzo 2025.
  4. Costa Restagno, 1995[77] De portanda bandera in lignis Albingane., p. 349
  5. Costa Restagno, 1995[89] De compellendis illis qui habent banderas stare ad vexillum communis., p. 357
  6. Costa Restagno, 1995[228] De confalonerio et eius consiliariis ac aliis circa exercitum ordinandis., pp. 198-199
  7. Costa Restagno, 1995[4] De sacramento compagne., pp. 28-29
  8. (IT) Gerolamo Rossi, Storia della città e diocesi di Albenga, Arbenga, Tipografia T. Craviotto, 1870, pp. 140-141.
  9. (IT) Diego Marino, L'Abbazia di San Pietro, Tui(r)àn, 2019, p. 168-169.
  10. 10,0 10,1 (IT) Albenga, in sce Archivio Centrale dello Stato, Fascicoli comunali. URL consultòu o 1º màzzo 2025.
  11. (IT) Antonio Valsecchi e Bernardo Mattiauda (prefasiùn de), Gli Statuti di Albenga, Arbenga, Tip. T. Craviotto e figlio, 1885, p. 30.
  12. Simoncini, 1992Lo stemma civico di Albenga, p. 31
  13. (IT) AA. VV., Quando a Borghetto..., Arbenga, Litografia Bacchetta, Nuvèmbre 2010, p. 178.
  14. 14,0 14,1 (LIJIT) Ernesto Ghione, Erli: primo comune d'Europa, in Erli. Testimonianze tra storia e leggenda., Uvàda (Lisciandria), La Gazzetta Ligure, 1986, p. 106.
  15. (IT) Araldica Civica, Erli, in sce araldicacivica.it. URL consultòu o 7 màzzo 2025.

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]