Carpe
AR |
Sta pagina chi a l'è scriccia in arbenganese, intu parlà de Cärpe |
| Cärpe frasiun, veju cumün | |
|---|---|
Cärpe mirau d'in San Benärdu
| |
| Lucalisasiun | |
| Stâto | |
| Región | |
| Provìnsa | |
| Comùn | |
| Aministrasiun | |
| Dæta de instituçión | 1728 |
| Dæta de sopresción | 1869 |
| Teritöriu | |
| Coordinæ: | 44°08′35.19″N 8°09′47.24″E |
| Altitùdine | 408 m s.l.m. |
| Superfìcce | 3,84[1] km² |
| Abitanti | 98[2] (2011) |
| Denscitæ | 25,52 ab./km² |
| Sottodivisioni | A Gexa, A Ruggia, Cà de Rocche, Cà di Barletti, Cà di Cuxi, Cà di Garui, Cà Scüre, E Cantine |
| Ätre infurmasiui | |
| CAP | 17055 |
| Fûzo oràrio | UTC+1 |
| Cod. cadastrâ | B815 |
| Nomme abitanti | Carpori Carpairöi (tuiranin)[3] De Cärpe |
| Sànto patrón | San Benärdu |
| Giórno festîvo | 20 d'austu |
| Cartugrafia | |
Cärpe[n. 1] (Carpe in italian) u l'è in paise ligüre, frasiun du cumün de Tuiran, ch'u g'ha ina pupulasiun de 98 abitanti[2]. U se tröa inta parte ciü äta da và du Varatella, intu valun du rian de Cärpe, mesciu in sa riva au siriu ch'a cära d'in si Arsabecchi, ch'i ghe svetta in simma cu'u bäsu du Casté.
U paise u s'è furmau du Tre-Quattrusentu e u l'ha facciu parte pe di seculi de tere di Du Carettu, marchexi de Barestin, pe destacäse da chella cumünitae du 1728. D'alantù, Cärpe u l'ha facciu cumün pe sò cuntu fia du 1869[5], quänd'u s'è turna tacau cun Barestin, mentre du 1905 u gh'è stau u pasaggiu au cumün de Tuiran[6], ch'u n'è a sula frasiun[7].
Geugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Cärpe u se tröa in simma aa và du Varatella, inta sò ramma traversà dau rian de Cärpe, üna de due ch'i se zunze a furmära. U paise u l'è mesciu in sa riva senestra de stu valun, chella au siriu, mentre a riva de driccia a l'è p'a ciü parte sutt'ai cumüi de Castreveju, ciü a setentriun, e de Barestin, ciü in zü. U teritöriu de Cärpe u l'è dunca strecciu fra e tere de sti cumüi e chelle de Tuiran, che, in antigu, u l'ha cuntrulau de fissu l'ätra ramma ch'a furma a Varatella, diccia dumà che a Valle e mescia a levante du valun de Cärpe, ch'u ghe cunfina[8].

E tere de Cärpe, marcae dai termi antighi, i tacäa a setentriun d'in sa costa du Bäncu, p'andà apröu versu punente aa cresta cun Burmia, dund'u se dröve a bassa du Zù du Bäncu (939 m). U cunfin u cuntignäa ätu fia'n pò primma da punta da Rocca, cu'i termi, pareggi franchi a chelli d'ancöi fra Tuiran e Castreveju, che de de lì i caräa dricci fia intu rian di Lavagin. I termi i l'andaxea apröu a stu fusau, ch'u fenisce pe zunzise cu'u rian de Pilette inte Pisun, dund'u vegne u rian de Cärpe. Levau cärche scitu de là du rian, i cunfin i l'era marcai p'u ciü da l'äiva tostu fia ai Giarei, cu'i riai de Cärpe e da Valle ch'i se ghe mesccia asemme pe vegnì a Varatella. D'inti Cunfursci i termi i muntäa sciü p'i bäsi di Marixai e p'a Scaffa de l'Äze, e i riväa cuscì in sa cresta de Curmure, marcà dai bäsi vurtai in sa Valle. De de lì, u cunfin u l'andaxea apröu aa zina di rivasui ch'i cära inta Valle, cu'i prai d'in Bertädu e di Arsabecchi e u gran bäsu du Casté (784 m) ch'i fenia a l'intreu fra e tere de Cärpe. A l'ürtimu, i termi i caräa d'in pocu inta Valle, daré di Arsabecchi, pe rampignäse dunca in se Ravere e turnà in sa custera du Bäncu[9].
Au prupoxitu di fusai, l'äiva ch'a riäna pe ste tere a l'è campà a reu dau Varatella, tostu du tüttu dau rian de Cärpe, ch'u ne ghe fenisce dumà che l'äiva di pochi sciti inta Valle, campà intu sò rian. Fra i fusai e i rianetti ch'i se caccia intu rian de Cärpe u se riorda u rian di Lavagin e chellu de Pilette, i dui ch'i u furma zunzenduse inte Pisun. Ciü in zü, d'in sa senestra, intu rian de Cärpe u se caccia chellu du Nasciu, u ciü impurtante a fenighe drentu, e u rian da Gexa, mentre d'in sa driccia i ne vegne di rianetti ciü picenin cumme u rian da Funtäna Grossa e chellu de Caränche[10].
E tere de Cärpe, cumm'u restu da và, i sun cine de gärbi e de täne ch'i se ghe dröve, täntu de cunusciüe da seculi che de descuerte inti tempi muderni. A ogni moddu, i fa tütte parte du scistema carsicu dicciu di "Arsabecchi-Cärpe", cu'u teren laurau da l'äiva ch'u cuntegne u carateristicu elementu de Cärpe, da leà a l'ünitae geulogica de Castreveju-Cirixöa. A sò öta, stu scistema u sarea da spartì inte due pursiui: a levante u gh'è de täne ch'i se riferisce au rian da Valle, ch'i se sun furmae quänd'u gh'era ancù l'ätucian fra i Arsabecchi, u Bäsu du Giudeu e u Raviné, mentre ciü a punente i gärbi i riäna tütti intu fusau de Cärpe[11]. Fra e täne storiche intu teritöriu de Cärpe u se pö riurdà a täna da Lubea, chella da Canaretta e a täna du Tesoru.
Climma
[modìfica | modìfica wikitèsto]|
«S'u tröna daa Cüraira, ventu e äiva» |
| (Dicciu da tradisiun) |
In Cärpe, ae Cà di Garui, u se ghe tröa ina stasiun du tempu picenina che, p'i agni dau 2022 au 2025, a l'ha cheiu i varui chi sutta pe temperatüra e äiva ch'a gh'è vegnüa[12][n. 2]:
| Cärpe - Cà di Garui | Mexi | Agnu | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Zen | Fre | Mär | Abr | Maz | Züg | Lüj | Aus | Set | Utu | Nuv | Dix | ||
| T. max. media (°C) | 16,5 | 17,5 | 20,7 | 24,0 | 27,3 | 30,2 | 32,4 | 33,8 | 28,9 | 25,3 | 20,9 | 16,6 | 24,5 |
| T. med. media (°C) | 8,2 | 8,6 | 10,3 | 12,9 | 16,6 | 21,3 | 23,7 | 24,3 | 19,6 | 16,6 | 11,2 | 8,7 | 15,2 |
| T. min. media (°C) | 2,2 | 1,6 | 3,3 | 4,7 | 9,3 | 14,1 | 16,7 | 16,9 | 12,4 | 10,9 | 3,6 | 2,0 | 8,1 |
| Äiva (mm) | 31,1 | 41,7 | 68,9 | 42,8 | 59,0 | 24,5 | 10,5 | 31,1 | 18,0 | 24,2 | 54,9 | 67,7 | 474,3 |
Burgae
[modìfica | modìfica wikitèsto]|
«Aa Ruggia i cianta l'auggia, |
| (Dicciu da tradisiun[13]) |
Cärpe u l'è in paise de mezza costa, mesciu in s'ina riva au siriu e spartiu inte di baciücci de cà, leai l'ün l'ätru da viöi e traversai dae vie antighe e dau stradun mudernu. E burgae de Cärpe, spantiae fra i riai du Nasciu e da Vigna, p'u ciü i g'ha ina furma ch'a và ancù daré ae vie ch'i ghe pasäa intu mezzu e, de precisu, i sun cuscì spartie[14]:
- A Ruggia: a l'è a primma burgà che, a muntà, a se faccia in su stradun. A l'è mescia in sa driccia du rian du Nasciu, ch'u gh'avrea dau de numme p'u rugì da l'äiva, e pe esse d'ataccu au rian u se gh'è truau pe de lungu u lavaù du paise. Ciü in zü u se tröa ancù l'oratöriu, facciu dapè a dund'u gh'era a gexa veja de San Benärdu cu'u semité du paise, derucai inti agni Dexe p'i travaji du stradun. Du '46 u se gh'è frabicau u munümentu aa Madonna da Vardia.
- Cà Scüre: i se tröa de de sutta dau stradun, ch'u g'ha pijau u postu du Caruggiu da Ruggia, e i l'ha patiu fia de slusse. I sun ciamae a stu moddu dau baciücciu de sò cà, tacae strecce l'ün l'ätra e sensa väri de barcui.
- Cà di Cuxi: i sun a burgà ciü grossa de Cärpe, ciamà a stu moddu dau cugnumme ch'u l'era purtau dae ciü tänte famije du paise, fra e ciü antighe a essighe mensunae. D'inte Cà di Cuxi, che au dì d'ancöi i se faccia in su stradun, u partia u risö pe Tuiran, che, a munte, u menäa pe cuntru in diresiun da Gexa, pasandu intu Caruggiu.
- E Cantine: sta fira de cà a l'è mescia de de sutta dau Caruggiu, dund'a l'è nasciüa cumme cascina du marchese de Barestin, e a pija de numme dai fundi ch'u gh'era.
- Cà di Barletti: e Cà di Barletti i se lünga propriu au fì da costa du paise, ciü äte täntu du Caruggiu che du stradun, traversae dau sò viö. I direa pijà u numme da di barì picenin ch'i l'era facci ascì in Cärpe e chi, ancù du Növesentu, u se ghe truväa l'ustaria du paise.
- A Gexa: cumm'u dixe u numme, a l'è a burgà dund'u se tröa a gexa de San Benärdu. A burgà a l'è mescia intu mezzu du paise, frabicà au reundu da gexa e da Ciassa, ch'a l'era traversà in antiga daa Via de Cärpe, che d'in Barestin a purtäa in Burmia. Aa Gexa u gh'è ascì u munümentu ai Cadüti, e canoniche e a Cà du Munte, che in'öta a faxea da scöra.
- Cà di Garui: a l'è ina burgà picenina, mescia in su viö ch'u passa p'i Orti pe zunze a Ruggia cu'a Gexa, schivandu u Caruggiu. U sò numme u ne vegne dricciu dae famije ch'i ghe staxea.
- Cà de Rocche: i sun e cà ciü äte du paise, e ürtime ch'i gh'era in sa via pe Burmia. Inte sta burgà, dund'u gh'è stau a l'ürtimu a scöra du paise, i direa pijà u numme daa mena de sciti dund'i se tröa.
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]|
«Carpe carporum (in saecula saeculorum) |
| (Dicciu pe tradisiun da in vescu d'Arbenga) |
Urigine du numme
[modìfica | modìfica wikitèsto]U numme du paise, ben de prubabile, u ne vegne daa cianta du cärpe che, inta mena du cuscì dicciu cärpe neiru, a l'è üna de ciü spantiae inte bandie au reundu du paise. In'ätra teuria a l'urea de cuntru ch'u tuponimu u ne vegnisse daa pupulasiun di Cärpi, de gente aleae di Goti ch'i staxea a levante di Munti Carpasci, ma st'urigine a manca de pröe e a ne l'è cunsciderà väri legittima[15]. A l'ürtimu, u gh'è stau ancù in'âtra pruposta, ch'a vegherea l'urigine du tuponimu inta parolla "Arpe"[16].
A primma mensiun cunusciüa du paise, o armenu du scitu dund'u se tröa, a l'è cuntegnüa int'in papé du 1302 dund'u se pärla da regiun di Carpeni p'ina chestiun de termi fra Barestin e Castreveju[n. 3][17]. De ciü, u l'è ben puscibile ch'u numme du paise u secce nasciüu e stau pe du tempu au plüräle, pe täntu che a furma Carpi a turna fia inte cärche papé da fin du Settesentu[18]. Dau catastru de Barestin du 1494, u ciü antigu a essise sarvau fia au dì d'ancöi, u se tröa fra i pochi sciti in Cärpe lo prao e lo orto de lo Carpe, ch'i purea esse in segnu che, a l'imprensippiu, u tuponimu u l'uxesse d'articulu[19].
Etae de Mezzu
[modìfica | modìfica wikitèsto]A diferensa de Barestin, dunde l'archeulugia e, ciü avänti, i papei i fa pröa da presensa de l'ömmu e di sò traffeghi daa preistoria aa primma Etae de Mezzu, p'u valun de Cärpe u ne gh'è väri de testimunianse, e u l'è dumà che ina teuria chella che in antigu u ghe pasesse üna de vie ch'i zunzea a Marina cun l'entrutera[20]. Cu'a fundasiun da putente abasia in su Munte de San Peru e a dunasiun a sta lì da ciü parte da Varatella, u valun de Cärpe u gh'axea ben da esse fra sciti di benedetin ch'i a guernäa. A scituasiun a l'è perö cangià du Millesentu, quändu a famija di Bäva, mensiunà p'a primma öta int'in papé du 1295, a l'ha cumensau a catà pareggi sciti ai fräti, pe vegnì i vasalli di marchexi de Clavesäna p'u paise de Barestin[21].
Dau papé du 1302 u pà che e tere di Carpeni, i se l'agge spartie Barestin (täntu a cumünitae che i scignuri) e Castreveju doppu che, forscia, i l'axea catae dau fräte Emanuele de San Peru, ch'u l'era cunscignuru de Barestin. Fra e gente che alantù i staxea inte sti sciti, u se pensa ch'e ciü tänte i ne secce vegnüe d'in Barestin, cu'e razze di Cuxi, di Gajärdi e di Richei ch'i se ghe sarea bugiae a partì dau Duxentu[17]. Pasau du tempu, cun l'andà darè ai facci ch'i l'ha tucau Barestin, du Quattrusentu u guernu de sti sciti u l'è rivau de maniman ai Du Carettu, che a ogni moddu i l'axea zà numinau ün di abäti de San Peru, du 1255-1259[22]. Intu detaju, i Du Carettu i sun mensiunai p'a primma öta cumme cunscignuri de Barestin, pe täntu ch'i l'era i marchexi de Sücarellu, du setembre du 1410. Inte st'ucaxun u Carlu I Du Carettu, u paire de l'Ilaria, u l'axea cuncessu ai manenti de tere catae ai Bäva de roide scürsae da quattru a trei dì, segnu de de manövre ch'i miräa au favù de gente int'in tempu de cangiu de scignuria[23][24].
Propriu inte sti agni de remesci, i vegne marcai de precisu i termi intu valun de Cärpe fra e tere barestee e chelle de Castreveju che, alantù cumme au dì d'ancöi, i l'era spartie dai fossati Lavagnino e Carpio fino alla sommità della Rocca Barbena[25]. Inta segunda metae du Quattrusentu u s'è rivau a de mensiui du paise: fra e ciü antighe u gh'era ina nota in s'in mesà, cupià du 1628 in su Sacro, e vago Giardinello, che au dì 4 de setembre du 1458[n. 4] a marcäa a Consecratio S.ti Bernardi. Stu scricciu u marcherea dunca a cunsacrasiun da primma capella du paise, mescia in San Benärdu in sa via de Barestin, segnu d'ina cumünitae ch'a sentia u besögnu d'in sò postu p'e funsiui de gexa. De sta capella, a ina naväta e coru a setentriun, u Giardinello u riorda ancù di travaji pe resturära, facci ai 5 de frevà du 1493[26]: de cuntru, u l'è dicciu perö ch'u sarea stau in sustitüu du vescu, u munscignù Butinone, a cunsacrära ai 17 de mazzu du 1550[27]. Du 1494, intu catastru ciü antigu ch'u s'è sarvau pe Barestin, u se tröa fia cärche scitu intu valun de Cärpe cumme lo Carpenacio (u Carpenassu) e Aazabechi/Azabecho (i Arsabecchi), ch'i sun de nummi duerai fia au dì d'ancöi[19].
Etae muderna
[modìfica | modìfica wikitèsto]Du 1545, cu'a spartisiun du marchesau fra i dui fiji de l'Antognu Du Carettu, e tere de Barestin e de Cärpe i sun pasae au Pirru II Du Carettu, ch'u l'ha pijau u titulu de primmu marchese de Barestin[28]. P'e sò pretese u l'è perö feniu masau inta nöcce fra i 16 e i 17 de märsu du 1561 e, au züramentu di cappi de famije au növu marchese Giò Antognu, u gh'è mensiunau ascì sett'ömmi p'a villa de Cärpe[n. 5][29].
De mentre ch'u paise u crescea, e sò gente i l'ha cumensau a ciamà de vegnì parocchia pe sò cuntu, p'esse cuntentai cun attu du 7 d'austu du 1573. Perö, a gexa maire de San Zorzu de Barestin a l'ha facciu recursu cuntru de st'attu lì e, a despetu d'ina sentensa du 1574 ch'a u l'ha refüau, st'asiun di barestei a l'è blucau tütt'a pratica[27]. Du 1586 u gh'è stau a vixita, cumme intu restu da diocexi, du vescu Niculò Mascärdi, ch'u s'è dicciu a favù da frabbica d'ina gexa növa e du sò destaccu da San Zorzu. Perö, avänti de cuncederu, u l'axea cumandau de campà p'a gexa de sustanse o di sciti p'in varù de 30 scüi, da impegnà intu bäncu de San Zorzu, e ch'u se faxesse di travaji pe resturà a gexa veja[30][31]. Feniu sti travaji e doppu d'in espostu cuntr'au preve de Barestin, ch'u mancäa de purtà u viaticu e i öri sänti ai maröti, ai 30 de mazzu du 1609 a villa de Cärpe a l'è stà dunca arsà a parocchia dau Lücca Fiescu, vescu d'Arbenga. Pasau nu väri tempu, u Santiscimu u l'è stau stramürau d'in San Benärdu, a periu de derucà, inta gexa növa de San Bastian, titulu d'alantù da gexa intu mezzu du paise[27]. Tempu de carch'agnu, u l'è turna scciüpau ina chestiun cu'i barestei, scicumme ch'i ömmi de Cärpe i ne se sentia ciü ubrigai a pagà p'e spese da gexa maire. I barestei i l'ha dunca purtau sta ratella aa Curte, u tribünà de Barestin ch'u guernäa a giüstissia intu marchesau, che du 1614 u l'ha dicciu sentensa in favù di ömmi de Cärpe[32]. Nu väri doppu du 1624, au mumentu da vixita du Peru Fransescu Costa, vescu d'Arbenga, intu Sacro, e vago Giardinello u l'è registrau che in Cärpe u ghe staxea 298 persune, spartie pe 67 famije. De cuntru, a gexa veja a l'era purtà avänti dai fradelli, ch'i a dueräa pe sò oratöriu, e au sò reundu u gh'era stau facciu u semité du paise[33].
De chelli tempi, cumme ch'u l'è stau fia de l'Öttusentu, intu valun de Cärpe a ghe duxea esse ina prudusiun impurtante de legne, täntu che inta Palarea, scitu che au di d'ancöi u l'è dicciu inte Pisun, u se ghe seräa de legne ch'i l'era viagiae fia a l'arsenà da Repübbrica, a Zena, pe fäghe e galee. A Palarea, in sa riva au lüveu du valun, a ne faxea parte du marchesau ma a l'era inte chellu da Repübbrica e, pe stu facciu, ai 12 de mazzu du 1659 u Senau de Zena a l'ha cumandau ai campai de Tuiran ch'i vardesse strecciu sta bandia cuntr'ai taji de fröxu[34]. Du 1661, pe mezzu d'ina cria a stampa du magistrau de l'Arsenà, u s'è turna pübricau ste cumande[35], cu'e chestiui de cunfin in sa Palerea che perö i se sun facce sentì turna du Settesentu, quänd'u l'è stau ciamau u cartografu Gerolamo Gustavo a marcäne de precisu i termi[36][37].

U paise, du Seisentu, u gh'axea ina sò Upera di Poveri, dutà de sustanse pe sinquanta franchi p'a limoxina du pan ai poveri, distribuiu au dì de Pasqua e da Pentecoste. Pe fära vegnì meju, in moddu ch'a respundesse a tütti i besögni da parocchia, au 1° d'abrì du 1692 a cumünitae a l'ha mandau di rapresentanti dau marchese Utavian II Du Carettu, ch'u g'ha cuncessu de fundà in munte de beni. Pe rescröve e sustanse ch'i ghe servia, a cumünitae a l'ha ciamau au vescu Zorzu Spinura u permesciu a travajà inti sciti du Munte fia de dumeniga, ch'u ghe l'ha curdau dumà che doppu da messa grande, pe dui agni au ciü[38][39].
Tütt'i agni, a despetu da sentensa du 1614, u cuntignäa perö e ratelle in se limoxine pe mantegnì a gexa de Barestin e dunca, du 1726, i ömmi de Cärpe i l'ha turna purtau a chestiun aa Curte. Alantù i barestei i l'ha rebatüu ch'a sentensa a l'era mäi täntu antiga da n'aveghe mia de varù, e ch'u se gh'avesse da repijà a chestiun da l'imprensippiu. U pudestae u l'ha perö deliberau cuntr'ae gente de Cärpe, ch'i g'ha facciu de pruteste sensa d'exitu e dunca, cumme da statüi, i sun andae in apellu denansi aa Curte. U prucessu u l'ha tirau avänti pe tüttu u 1727 sensa ch'e parte i se curdesse, pe cumensà a fäse sentì in se due cumünitae, cun tütt'e spese da giüstissia, e cuscì u s'è rivau a in pattu in sa spartisiun di finaggi, di gumbi, di murin e d'ogni ätru bene in cumün. Cun attu du marchese Dumenegu Dunau du 6 de setembre du 1728 u s'è dunca recunusciüu u destaccu de cumünitae, täntu p'e materie de gexa che pe tütt'e ätre, e Cärpe u l'ha vagnau in'autunumia ch'a gh'è restà fia du 1869[40][41]. P'e chestiui civili, a cunvensiun du 1728 a l'ha mesciu in ciairu che chelli ch'i gh'axea in testa in scitu inte l'ätra cumünitae i duxea cuntribuì in prupursiun a chella gexa e, sruatüttu, u se curdäa ai carpori u dirittu de serne tütt'i agni u sò Scindicu e u sò Cunsure, che dapöi i l'era recunusciüi dau marchese, e ch'i sernea tütt'i agni dui di quattru Cunsejei. De ciü, u s'è recunusciüu ch'e gente du paise i vantesse tütt'i diritti in simma au gumbu e au murin de Cärpe, mentre u rian du Murin, che au dì d'ancöi u l'è dicciu u rian de Cärpe, u l'era vegnüu u cunfin fra e due cumünitae. De cuntru, e cumünitae i ne vantäa de diritti particuläri in se tere cumüne, ma i puxea dueräre au stessu moddu e i gh'axea da färu sensa briväse[42].
De l'utubre du 1735, cu'i primmi acordi ch'i l'ha purtau au tratau de Vienna du 1738, u feudu de Barestin u l'è vegnüu du rè de Sardegna insemme a de chelli de l'imperu inte Langhe; decixun cunfermà intu tratau de Worms du 1743 e cumandà dau Regiu Edittu du 3 d'utubre du 1752[43]. Du 1745-1746, ai tempi de l'ucupasiun spagnolla de Löa p'a guera de sucesiun austriaca, Cärpe u l'è stau ün di duzze cumüi dunde l'invasù u l'axea cumandau de rescröve ina tascia de 30.000 franchi inte tüttu[44].
Du Settesentu, fra e istitusiui ch'i se ghe truäa, in Cärpe u l'è mensiunau a cungregasiun de Agnime o du Sufragiu, ch'a se cüräa di morti e che perö, aa vixita du 27 de mazzu du 1769, u s'è descuertu ch'a patia de maguernu[45]. Dapöi, du 1786, u gh'è fia ina "Redensiun di Scciävi", in'istitusiun che, cumm'e ätre de stu genere, a gh'axea u fin de riscatà e gente sequestrae dai Türchi[46]. Sti tempi i sun marcai ascì da in lungu prucessu da cumünitae de Barestin cuntr'ai marchexi pe de tasce da pagà, ch'u l'è andau avänti pe tostu mezzu seculu. A l'ürtimu, cu'a sentensa de l'11 de dixembre du 1789, u s'è decisu ch'u ghe fusse duvüa a tascia de l'albergaria p'ina trentena d'agni[47] e, fra e 177 persune ch'i gh'axea di puffi pe sta tascia, trentedue i staxea in Cärpe[48].
Etae cuntempuranea
[modìfica | modìfica wikitèsto]Tempu di fransexi
[modìfica | modìfica wikitèsto]E cunseguense da revulusiun fransese i l'ha purtau a di gran remesci inte cumünitae de Cärpe e de Barestin, cu'i surdatti giacubin ch'i l'ha cumensau a entrà a Barestin ai 21 d'abrì du 1794, pe revertià u guernu du marchese, scunsciu dai pruclammi e dae urasiui du Filippo Buonarroti. A ogni moddu, cu'u növu guernu muderau sciurtiu dau curpu de Stätu du 9 de termidoru, u marchese Giò Enricu IV u l'ha facciu varé e sò raxui e u l'ha ciamau ch'e e sò gente e i fransexi i ghe paghesse i dagni[49]. Asemme ae chestiui cu'u marchese, a scituasiun a l'è vegnüa ancù pezzu p'u bugiäse de armae, cu'i fransexi ch'i sun stai caciai indré de l'estae du 1795 U frunte, cu'a cuscì diccia "ligna du Burghettu", u s'era dunca bugiau propriu intu mezzu fra Cärpe e Barestin, cun de bataje ch'i l'ha feniu pe tucà tant'ün che l'ätru[50].
Di tempi de l'ucupasiun, Cärpe u l'ha patiu de incursiui de tütte due e armae, cumpresu in gran "saccu e föu" di austriachi[1], ch'i gh'axea in campu in su prau de Marchin, ai Arsabecchi, ciü che de pustasiui in se coste du Bäncu e da Rocca. De sti tempi, int'ina manövra che forscia a l'è stà cumpia da di surdatti ungherexi, a campäna de San Zorzu de Barestin a l'è stà stramürà in Cärpe, p'esse mescia intu campanin de San Benärdu, dund'a l'era duerà cumme campäna da mortu e pe dà u salüu aa prucesiun de Cruxe quänd'a cumparia in sa muntagna de Barestin[51][52]. Sciben ch'u se ghe staxesse in pò meju che inti paixi cuntrulai dai fransexi, ch'i mancäa tostu d'ogni pruenda, de chelli tempi l'armà imperiäle a l'ha facciu ascì de requixisiui[53], cumme p'i 2.300 rübbi de paja cumandai ai paixi du rè de Sardegna, ch'i l'era Barestin, Cärpe, Arnascu, Senexi, Naxin e Garlenda[54]. Rivau l'autünnu du 1795, segundu l'üsu d'alantù de fermà i cumbatimenti cu'u freggiu, i austriachi i l'ha mulau e pustasiui ciü avansae, cumme Barestin, cu'in sciaccu in sa ligna che d'in San Peru a pasäa p'i Arsabecchi, a Rocca, u Munte Lingu e a Colla de San Benärdu[55].
Cuntr'a ste previxui, ai 23 de nuvembre du 1795 i fransexi i l'ha lanciau u gran ataccu ch'u g'ha facciu vagnà a cuscì diccia bataja de Löa e, intu detaju, intu valun de Cärpe u se gh'è tegnüu e asiui da bregà du Charlet, parte da divixun du Massena, che dau sò campu a Cian de Prai, a l'ha scuriu i desenemighi au Sambüu e in su Vardiöra. De de lì, i fransexi i l'ha brivau i austriachi in si Arsabecchi e in su Bäncu e, propriu pe sti sciti, u ghe sarea mortu inti scuntri u generäle Etienne Charlet, cu'u Massena ch'u l'è dunca intervegnüu de persuna a cumandà l'ataccu fin'a Zuvu[56][57]. Cu'a vitoria fransese a fin de l'ucupasiun militäre, ancù pe cärch'agnu e tere du marchese i sun restae sutt'au regnu de Sardegna, vegnüu a Repübbrica Piemuntese[58], täntu che dapöi u l'è feniu inta Repübbrica Ligüre dumà che du 1801. U paise, che au 1802 u faxea 142 persune, cu'u növu urdinamentu du teritöriu usciüu daa custitusiun ligüre de chellu agnu u l'è feniu intu cantun de Löa, u nümeru sette fra de chelli da giürisdisiun de Curumbu[59].
Du 1805, cumm'u restu da Ligüria, u cumün de Cärpe u l'è pasau sutt'au Primmu Imperu fransese, intu cantun da Prea du dipartimentu de Muntenöcce, ma u l'è stau supressu e tacau a chellu de Barestin. Dae statistiche du stüddiu usciüu dau prefettu Chabrol u se vegghe che, a despetu de tere rascce, inte stu cumün e ciü tänte gente i travajäa a tera, cu'ina serta prudusiun d'öriu e de vin. U travaju ciü impurtante u l'era perö u taju de legne, täntu da föu che da custrusiun, ch'i l'era viagiae e vendüe inte Löa o aa Prea. De ciü, u se scrive che alantù a parocchia de San Benärdu a gh'axea in redditu de 250 franchi[60].
A ogni moddu, cumme ch'u l'è caücciu l'imperu fransese, cu'e decixui du Cungressu de Vienna, Cärpe u l'è turnau du 1815 fra e tere du regnu de Sardegna, pe repijà a sò autunumia de cumün. Intu detaju, u paise u l'era stau mesciu intu mandamentu nümeru sette da pruincia d'Arbenga, chellu de Löa, parte da divixun de Zena.
Tempu di Savoia
[modìfica | modìfica wikitèsto]De l'Öttusentu, in Cärpe u gh'è stau du svilüppu e u vegnì meju de cundisiui de vitta, pe pasà turna e duxentu persune che, asemme au taju de legne, i se daxea a in cärche pò d'alevamentu, fandu üsu di pochi sciti bui p'andäghe a scö. Dau nümeru de söme, ch'u l'era u duggiu di abitanti e tostu sei öte che in Barestin[61], u se vegghe perö ch'u travaju ciü impurtante u restäa u taju e u viegiu de legne, asemme au bundà de bestie sarvaire, ch'i l'era caciae[62]. U se dixe ch'i traffeghi cu'i paixi au reundu i l'era cumpricai dae vie dumà che rüsteghe e, a despetu de de indicasiui cunträrie[63], u pà che e scöre di fanci e de fijöre i vagnesse abasta dae rendite da pagà i meistri e chellu ch'u servia a scrive e stüdià, täntu che, levau cärche veju, u se deciära che tütte e gente du paise i fusse bune a lezze e a scrive[64]. De ciü, d'alantù u tempu in Cärpe u l'è dicciu ben freggiu, ancù pezzu che a Barestin[65], cu'a neve in su Cärmu ch'a ghe cunfinäa pe sei mexi[60]. Du 1859, cu'a lezze cunusciüa cumme Decretu Rattazzi, a pruincia d'Arbenga a l'è stà supressa e u n'ha pijau u postu u sircundäriu d'Arbenga, sensa perö di grossi cangiamenti pe Cärpe, ch'u l'è restau intu meximu mandamentu. A l'ürtimu, cu'in Regiu Decretu du 7 de lüju du 1869, u s'è decisu pe suprimme u cumün de Cärpe, u ciü picenin du mandamentu, che dunca u s'è füsu cun chellu de Barestin[5].
De de lì, pe di agni, u l'ha dau in gran sciarattu a chestiun du stradun, spuncià da in sulecitu du cumün de Bardenei e da ina lezze ch'a cumandäa a custrusiun de stradde cumünäli fra in paise e chelli vixin, cuscì da tracià ina via che p'a vota buna a pijesse u postu de l'antigu e strecciu risö. Zà dau primmu stüddiu de stradda ch'a liesse Tuiran cun Bardenei u s'era truau e due puscibilitae de muntà p'u valun de Cärpe o pe chellu de Barestin: u primmu u garantia ina distansa ciü chiürta de trei chilometri mentre a via pe Barestin a sarea muntà int'ina manera ciü duse. A chestiun, ch'a l'è andà avänti p'ina trentena d'agni fra mumenti a favù de l'ün o de l'ätru prugettu, a l'ha avüu da patì p'u paré cunträriu de auturitae militäri, che du 1881 i l'ha dicciu ch'u stradun u sarea stau de gran dagnu p'a següressa nasiunäle[66][67].
De mentre, a Barestin u s'era pruntau u stradun ch'u caräa fia a Tuiran, u ne gh'è ciü stau väri d'interesse da cumüna p'u stradun de Cärpe. Dunca, fra l'Öttusentu e u Növesentu, i l'ha purtau de istansa d'agregasiun aa cumüna de Tuiran, deliberà ai 26 de setembre du 1900 e stüdià int'ina relasiun presentà ai 6 de zenà du 1901. Pasau cärche retardu pe di parei de tuiranin cunträri au prugettu[68], pe Regiu Decretu du 23 de märsu du 1905 u s'è cumandau u destaccu de Cärpe da Barestin e u sò pasaggiu sutt'aa cumüna de Tuiran[6]. Dai vantaggi de l'agregasiun presentai inta cumüna tuiranina, u se pö vegghe cumm'u l'era in mumentu de svilüppu p'u paise, cu'ina pupulasiun ch'a muntäa, ciü de duimilla franchi de avagni da tascie pe mille franchi de spese, e gente che p'u ciü i l'axea in testa de cà e ch'i l'axea catau de media ciü imobili inti ürtimi trent'agni de l'Öttusentu che i tuiranin[69].

De sti agni, u s'è turna sesu de descusiui in su stradun, cu'i dui partii a favù da via pe Barestin o pe Cärpe, e dumà che du 1903 u l'è rivau a decixun p'a segunda. Pasau ancù cärche tempu pe di recursi ch'i l'era scciüpai[70], u bandu p'u stradun u l'è andau a l'incantu ai 23 de dixembre du 1909, p'ina spesa de ciü de 500.000 franchi inte tüttu[71]. Du 1912 u stradun u l'è rivau fia in Cärpe, dund'i sò travaji i l'ha facciu derucà u semité e a gexa in San Benärdu, mentre u gh'è usciüu ancù di agni perché u rivesse fia a Bardenei. Dunde ch'u stradun u l'entra inta và de Cärpe, au Sätu du Lüu, pe traversà u Varatella u s'è getau u gran Punte Maineru, ätu quaränta metri in sa scciümaira[72]. Du 1915 a Cumisciun Reäle pe l'aneivà a l'ha presentau u prugettu d'ina diga da isà ai pei de stu punte, ch'a duxea tegnì in si dui miliui de metri cübbi, da duerà p'aneivà i sciti ciü in zü e p'a prudusiun de curente. A ogni moddu, täntu pe stu prugettu che p'in ätru ch'u ghe semejäa presentau du 1933, e gente de Tuiran i se sun diccie cunträrie e i l'ha facciu fermà i travaji[73].
In Cärpe, cuscì cumme pe tänt'ätre cumünitae, a Primma Guera Mundiäle a l'ha ciamau de dassiu, täntu ch'u gh'è stau unze cadüti fra i paisai. Inti agni du primmu doppu guera u s'è inandiau u primmu servissiu de curiere ch'u pasesse pe tüttu l'agnu p'u paise, facciu in sa ligna Löa-Bardenei-Carisan e in cuncesiun aa Ditta Agolio Calisto[74]. Du 1940 u cunsorxiu de Cärpe u l'ha facciu dumanda, cuntentà du '42, de girà parte de l'äiva du rian du Nasciu e du rian di Lavagin, in moddu da mejurà a rei de bianere ch'i l'aneiväa i sciti intu paise[75].
Tempu da Segunda Guera Mundiäle, pasau u '43, inte bandie du valun u gh'è stau cärche manövra di partigiai, che d'in Burmia i vegnia a sustäse inte cà föra du paise, cumme aa Cascina di Lavagin[76]. Sti facci i l'ha feniu pe caxunà i trei cadüti de Cärpe inta guera; de ciü, aa Ruerea, du frevà du '45 u gh'è mortu a Ninna Daldin, mujé du pudestae de Castreveju ch'a l'è stà masà dai ömmi da Divixun Torcello[77], ciü che u Duärdu e u Giarissu, de Barestin. D'ätra parte, Cärpe u l'ha patiu ascì quattru rastrelamenti, cu'u pezzu mumentu ch'u l'è stau ai 6 de frevà du 1945. Inte chella ucaxun u paise u l'è stau ucupau da due cumpagnie de tedeschi, ch'i g'ha pijau di ustaggi e i n'ha sachesau e cà, cun l'urdine de masäri tütti e dà föu au paise. A ogni moddu, grassie a l'interventu da meistra Agnese Garessini a pacé e, pe tradisiun, a l'intercesiun da Madonna da Vardia, i tedeschi i l'ha cangiau e sò intensiui e i l'ha lasciau u paise[78]. Inte ürtime setemäne da guera u l'è stau minau u punte du Sätu du Lüu, cu'i tedeschi ch'i u l'ha facciu satà mentre ch'i scuria dau sò cumandu in Tuiran: pe cärch'agnu u pasaggiu u l'è stau puscibile dumà che p'ina teleferica tirà in su straciungu[79].
Tempu da Repübbrica
[modìfica | modìfica wikitèsto]Cu'i primmi interventi du doppuguera u s'è rangiau u stradun e u s'è getau in punte növu pe traversà u Sätu du Lüu mentre che, inti agni '50, u s'è dau de asfaltu ma dumà che p'u töccu ch'u cära in Tuiran, mentre versu Bardenei u gh'è usciüu ancù di agni. De sti tempi u l'è rivau l'äiva da beve inte cà e, du '61, a curente. Du 1970, cu'a dunasiun d'ina campäna aa gexa de San Benärdu da parte da cumüna de Tuiran, pasau tostu dui seculi u s'è dau indré a campäna da mortu ch'a ne vegnia d'inta gexa de San Zorzu de Barestin, ch'a l'ha truau de postu intu campanin da gexa növa de Sant'Andrea[52].
Inti agni a cavallu cun l'ürtimu seculu, Cärpe u l'era vegnüu ciütostu mensiunau scicumme che, du 1994, au postu du veju risturante in si Banchei u se gh'è duertu ina gran discuteca, a Domina. Pe de lì u gh'è pasau i artisti ciü impurtanti a livellu italian da müxica progressive e, dapöi, da techno, cumme Mario Più, Franchino, Maurizio Benedetta, Zenith, Bruno Power e Tatanka. I prublemi d'urdine pübbricu caxunai dae casäne da discuteca, asemme au giru de dröghe ch'u se gh'era inandiau, i l'ha perö facciu perde ciü öte a licensa ai pruprietäri, ch'i l'ha serau du tüttu du 2007[80].
Du 2015 intu paise u gh'è rivau a bända lärga[81], mentre u gh'è stau di dagni p'e aluviui ch'i l'axea curpiu a Ligüria e u Piemunte intu nuvembre du 2016, cu'in töccu du stradun ch'u l'è slüsau[82]. A l'ürtimu, du 2017, a veja scöra ina Cianà a l'è stà rangià pe di üxi pübbrichi e de cà suciäle, mentre u l'è stau mesciu a növu a Ciassa, che au dì d'ancöi a l'è intitulà au Bartolomeo Ferrari, paricu de Cärpe de l'Öttusentu[83].
Abitanti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Evulusiun demugrafica
[modìfica | modìfica wikitèsto]Varui de primma du Regnu d'Italia:
| Agnu | 1624 | 1802 | 1824 | 1836 | 1838 | 1848 | 1858 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Pupulasiun | 298 | 142 | 144 | 170 | 200 | 223 | 209 |
| Note | [84][n. 6] | [59] | [n. 7] | [85][n. 7] | [86][n. 8] | [87][n. 9] | [64][n. 10] |
Abitanti censii[n. 11]

Posti de interesse
[modìfica | modìfica wikitèsto]Architetüre religiuse
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Gexa de San Benärdu: a paruchiäle du paise, a l'è mescia au sò centru, inta burgà diccia propriu da Gexa. A gexa a l'è stà faccia a l'imprensippiu du Seisentu, sübitu primma che Cärpe u vegnisse parocchia du 1609, cun San Bastian cumme primmu tituläre. A gexa, ch'a se faccia in sa Ciassa, a g'ha ina cianta a naväta ünica, cu'u campanin ch'u gh'è rembau in sa senestra, daa cianta squadrà e ch'u g'ha in simma ina cupula a seulla. De drentu a l'è cuerta da in'öta a butte e, in si fianchi, u se ghe dröve quattru nije pe parte. Au fundu, in sa driccia, u se ghe slarga inta capella dund'u gh'è stau mesciu l'organu; l'artà, de güstu baroccu, u l'è de prudusiun zenese da fin du Seisentu, cun di intarsci a sciure e cu'i stemmi di Du Carettu. In simma u g'ha in quaddru dedicau au säntu tituläre e, in gexa, u gh'è cunservau ascì a cascia da prucesiun de San Benärdu, de l'Öttusentu[103].
- Oratöriu de San Benärdu: l'oratöriu du paise u l'è in frabicau mudernu tirau sciü in San Benärdu, u scitu dund'u gh'era a primma gexa du paise, cacià zü perché u ghe pasesse u stradun[104].
- Munümentu aa Madonna: pilun dedicau aa Madonna da Vardia, u se tröa aa Ruggia, da fiancu di lavaui, dund'u l'è stau usciüu dae gente du paise du 1946, pe vutu a Maria p'esse scampai au rastrelamentu facciu dai tedeschi ai 6 de frevà de l'agnu de primma[78].
Architetüre civili
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Punte da Ciosa: punte in sa via veja pe Tuiran, u permette de traversà u rian de Cärpe fra i Cunfursci e a Ciosa, ch'a ghe dà u numme. U punte u l'è facciu de pree strecce, rembae sciü di bäsi, cu'a sò strutüra ch'a l'è a ercu ünicu.
- Punte Maineru: u l'è u punte du stradun ch'u traversa l'ätu straciungiu du Sätu du Lüu, facciu ina primma öta inti agni Dexe e minau tempu de l'ürtima guera, cu'a sò strutüra d'ancöi ch'a ne vegne daa recustrusiun du primmu doppuguera[79]. Stu punte, riurdau zà du 1916 cumme "bellissimo per il paesaggio e la mole"[72], inte di tempi ciü muderni u l'è mensiunau p'e paregge gente ch'i se ghe sun masae cacianduse intu straciungu, ma ascì pe di facci ciü scüri, cun di curpi descuerti au fundu du Sätu du Lüu, tirai zü dau punte[105].
- Domina Disco Club: inta regiun di Banchei, facià in su stradun e in su mà, sta discuteca a l'è stà faccia du 1994 dund'u gh'era primma ina pensciun, pe vegnì üna de ciü mensiunae a livellu nasiunäle p'a müxica progressive e techno. A Domina, ch'a l'ha facciu pe de lungu du gran sciarattu p'i prublemi d'urdine pübbricu e p'e ativitae nu väri legittime ch'i se ghe tegnia, a l'ha patiu ciü revoche da licensa fia a esse serà du tüttu du 2007[80].
Architetüre militäri
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Campu austriacu: in su Prau de Marchin, ai Arsabecchi, u se tröa i segni d'in campu militäre austriacu ch'u faxea parte da ligna du Burghettu, atacau dai fransexi du generäle Charlet au tempu da bataja de Löa[56].
Natüra
[modìfica | modìfica wikitèsto]- SIC Munte Cärmu - Munte Settepai: u scitu d'interesse cumünitäriu du Cärmu e du Settepai u l'è in'area prutetta de 7.575 ha creà du zügnu du 1995, spantià pe parte du teritöriu di cumüi da Prea, Bardenei, Buisan, Burmia, Carisan, Castreveju, Giüstenexi, Löa, Majö, Riätu, Useria e Tuiran, ch'u gh'è cumpresu ascì tütt'e tere de Cärpe. Stu SIC u dà prutesiun a de ciante e de bestie ben raire, cumm'a gensiäna ligüre, a campanula de Sauna e u gamberu de rian, asemme a de ätre cumme u safran ligüre, u faxan de muntagna e u gattu sarvairu[106][107].
Cultüra
[modìfica | modìfica wikitèsto]Parlà de Cärpe
[modìfica | modìfica wikitèsto]In Cärpe u se ghe pärla ina varietae du ligüre de stampu arbenganese, a sò öta cunsciderà intu grüppu du ligüre de centru-punente, dund'a l'è fra de chelle ch'i l'ha meju cunservau de carateristiche antighe e remesciae de menu cu'a Rivera. Fra i caratteri du parlà de Cärpe, u se pö riurdà:
- a -r- fra e vucäle ch'a s'è ben cunservà e che, au dì d'ancöi, a ne g'ha ciü de rutacisasiun, pe esse diccia ben düra, forscia da in ipercuretismu[108].
- a sciurtia du latin -CT- che, de doppu du primmu cangiu in -yt-, u s'è füsu inte [cˑ], ch'u ne vegne de prubabile da in'antiga infruensa du piemuntese[109] (presempiu "facciu", "cöcciu" e "strecciu"). Fra i paixi au reundu, sta sciurtia a se tröa pareggia franca a Castreveju[110], de là de Zuvu e a Barestin.
- a lettera -v- ch'a cazze fassile, täntu quänd'a l'è intu mezzu de vucäle che a l'imprensippiu de parolle.
- a -g- fra e vucäle che de regula a cazze ascì quänd'a ne vegne da in -K- intu latin. Sta debulessa a gh'è fia inte parolle ch'i g'ha in gu + vucäle, dunde u gu- u vegne "v-" (presempiu da guagnà a "vagnà"). Sta sciurtia a direa vegnine da de infruense piemuntexi carae de sà de Zuvu inte di tempi ciütostu antighi, forscia chelli de marca ardüinica[111]. Au dì d'ancöi sta sciurtia a l'è spantià sruatüttu inte l'entrutera d'Arbenga e du Finà, ciü che de là de Zuvu, in Burmia, mentre aa fin de l'Etae de Mezzu a duxea carà fia aa Marina[112].
- a velarisasiun da "a" quänd'a l'è tonica, che perö a se sera de rairu fia in [ɔ], pareggiu francu che a Castreveju[112].
- a tersa persuna plüräle di verbi che, segundu cuniugasiun, a fenisce in -a/-e; carattere punentin ch'u riva in Cärpe tostu au sò mascimu versu levante[113].
Feste e fere
[modìfica | modìfica wikitèsto]- I 6 de frevà: u l'è a ricurensa ch'a se tegne tütt'i agni in memöria du rastrelamentu du '45. Dicciu a messa, u l'è purtau in prucesiun a stattua da Madonna da Vardia d'in gexa fia aa Ruggia, dund'u se tröa u munümentu facciu dae gente du paise cumme vutu p'esse scampai a stu gran periu[78].
- San Benärdu: a festa p'u säntu patrun du paise a cazze tütt'i agni ai 20 d'austu. Feniu a messa grande, che in antigu a l'era diccia de dirittu dau preve de Barestin[114], u l'è purtau in prucesiun p'u paise a cascia du tituläre e, vegnüi indré in gexa, segundu i agni u gh'è imbastiu de sägra[115].
Ecunumia
[modìfica | modìfica wikitèsto]| (IT)
«[...] Gli abitatori di questo paesetto sarebbero più miti e solerti, se loro non mancassero i mezzi d'istruirsi e d'esercitare qualche maniera di traffico coi circostanti villaggi.» |
(LIJ)
«[...] E gente de stu paisettu i starea meju e i travajerea de ciü, s'u ne ghe manchesse a puscibilitae de stüdià e de praticà cärche manera de traffegu cu'i paixi au reundu.» |
| (Goffredo Casalis, Dizionario [...] degli stati di S.M. il re di Sardegna, 1836[63]) |
L'ecunumia du paise a l'è stà pe de lungu ciütostu povera, carà a l'intreu inte ativitae leae aa tera. E primme infurmasiui de detaju in sa vitta de gente carpore i ne vegne dau stüddiu cumandau dau prefettu de Muntenöcce, u Gaspard de Chabrol, a l'imprensippiu de l'Öttusentu. De chelli tempi, quändu Cärpe u l'era tacau asemme au cumün de Barestin, u se dixe zà ch'e gente du postu i travajäa p'u ciü ina tera povera, de dunde, a ogni moddu, i sciurtia a campà de gumbae d'öriu e du vin; du restu, l'ätru travaju impurtante u l'era chellu di tajalegne e di müratei ch'i caräa sta prudusiun fia aa Marina[60]. Du 1836 ste ativitae i gh'axea da esse ancù e ciü impurtanti; de ciü u l'è riurdau u gran nümeru de bestie inte bandie du paise, segnu ch'u gh'era paregge squaddre de cacioi. De cuntru, chellu ch'u se campäa daa tera e dae bestie, che alantù i l'era purtae a scö p'u ciü in sa Rocca, in su Bäncu e in Bertädu, i duxea fenì dumà che inte cà[62].
A ogni moddu, u taju e u viegiu de legne i gh'axea da esse u travaju de primmu cuntu p'u paise, täntu che, du 1846, u gh'è registrau ben 332 söme, tostu u duggiu de gente. Pe cunfruntu, ste söme i l'era sinque öte u varù de Barestin e u sinquanta pe sentu de ciü de chellu de Tuiran, dui paixi ch'i riväa, rispetivamente, a quattru e a sei öte e gente de Cärpe[61]. Ste sumae de legne i l'era dunca rabelae zü p'u valun, p'esse duerae inte Löa o aa Prea, dund'i servia segundu a mena cumme legna da föu o da custrusiun[60]. A l'ürtimu, ciü che st'ativitae primärie, in Cärpe u gh'era ancù in gumbu cun murin, ch'u se truäa intu scitu dicciu propriu U Murin[116], dund'u l'è mensiunau fia du Seisentu[84].
Aministrasiun
[modìfica | modìfica wikitèsto]Scindichi de Cärpe
[modìfica | modìfica wikitèsto]| Periudu | Primmu sitadin | Partiu | Carega | Notte | |
|---|---|---|---|---|---|
| 1824 | 1825 | Giacomo Coxe | Scindicu | [117][118] | |
| 1826 | 1827 | Sebastiano Selvatico | Scindicu | [119][120] | |
| 1828 | 1831 | Luigi Coxe | Scindicu | [121][122] | |
| 1832 | 1836 | Antonio Coxe | Scindicu | [123][124] | |
| 1837 | 1837 | Giovanni Coxe | Scindicu | [125] | |
| 1838 | 1841 | Luigi Barbitta | Scindicu | [126][127] | |
| 1842 | 1859 | Giò Batt. Coxe | Scindicu | [128][129] | |
| 1860 | 1869 | Giambattista Coxe | Scindicu | [130] | |
Vie de cumünicasiun
[modìfica | modìfica wikitèsto]Stradde
[modìfica | modìfica wikitèsto]
In antigu, Cärpe u l'era traversau da quattru vie, ch'i u leäa cu'i paixi au reundu. Versu a tramuntäna u gh'era a via de Teje, ch'a muntäa sciü p'u rian du Nasciu e, rivà in si Arsabecchi, da ina parte a se zunzea cu'a via da Valle, mentre da l'ätra a cuntignäa cu'a via di Bricchi fia a pasà in Burmia p'u Zù du Bäncu, in sa Sera. Dapöi, versu punente u menäa a via di Lavagin, ch'a pasäa inta và de Castreveju p'u Giru de Löa, mentre a meridiun u gh'era du vie. Ciü a punente, daa Ruggia, u partia chella che dau Murin a muntäa sciü p'a muntagna de Barestin pe caräghe au Burgu, dund'a l'è ancù diccia a Via de Cärpe. A l'ürtimu, ciü a levante, dai Cuxi u caräa p'a Ciosa a via de Tuiran, ch'a traversäa u rian de Cärpe pe mezzu du punte da Ciosa[9][62][131].
A sta rei de risöi, a l'imprensippiu du Növesentu u se gh'è azuntu u stradun, ch'u l'è stau in travaju impurtante p'in dabun p'i traffeghi du paise. U s'è cumensau a traciäru pasau pareggi agni de descusiui in su meju percursu d'andäghe apröu, cu'u bändu pe sti travaji ch'u l'è andau a l'incantu ai 23 de dixembre du 1909[71]. U primmu töccu da via, d'in Cärpe a Tuiran, u l'è stau duertu du 1912, mentre u gh'è usciüu ancù cärch'agnu perché a rivesse fia a Bardenei. Dapöi, intu teritöriu du paise u gh'è ancù ina stradda cumünäle de tera, ch'a và apröu aa veja via di Lavagin e che, tacandu dae Cà de Rocche, a fenisce intu cumün de Castreveju au Giru de Löa.
Da quändu ch'u l'è stau duertu tüttu u stradun, pasau a guera du '15, u l'ha cumensau a pasà d'in Cärpe u primmu servissiu de curiere fra Löa e Bardenei, in cuncesciun aa sucietae di frei Bollorino. A l'imprensippiu, e curiere i faxea de servissiu dumà che inta meju stagiun ma, du mazzu du 1934, a cuncesciun a l'è pasà aa Ditta Calisto Agolio, ch'a l'ha mesciu in pé in servissiu pe tüttu l'agnu. A primma curiera de Agolio a l'è stà in Fiat 618 de 14 posti, prestu fiancà da in Ceirano 47C dund'u ghe staxea 22 persune, frabicau daa Briano & Astegno de Artà. Du setembre du 1937 a ligna a l'è stà lungà fia a Bagnascu, dund'a ghe caräa p'i Zuetti, e u se gh'è azuntu in ätru Fiat 618. Pe täntu che, cu'a segunda guera, u l'era satau u punte au Sätu du Lüu, u servissiu u l'è stau spartiu inte dui töcchi, cu'i pasegei ch'i cangiäa de curiera[132][133].
A l'ürtimu, a ditta Agolio a l'ha mulau a cuncesciun du servissiu de Zuvu inti agni Setanta, che dapöi u l'è pasau ae curiere pübbriche da S.A.R.[132][133] Au dì d'ancöi, in Cärpe u ghe passa e curiere nümeru 80 da TPL Linea, due pe diresiun au dì, ch'i viegia fra Carisan e u Finà[134].
Note
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Note au testu
- ↑ Da dì ['kɐrpe], cu'a velarisasiun da "a" che perö a ne gh'è tütt'e öte e a pö esse inte di graddi diferenti, fia a ['korpe]; Carpe in zenese[4], prununsiau ['karpe] cumme in italian
- ↑ A stasiun a l'ha tacau a funsiunà de l'austu du 2021; a l'ha ciantau lì de marcà l'äiva dau mese de lüju du 2024.
- ↑ P'in dabun, inte di ätri scricci (Ronco, 2000, VII. La castellana di Zuccarello, pp. 54-56) u s'è pensau che stu papé u parlesse du scitu de Carpené, mesciu in si cunfin de Barestin cun Castreveju e Züccarellu. Perö, dai nummi di sciti ch'i marcäa i termi, u se pö cunusce ch'u se pärla du valun de Cärpe (Amici del Borgo, 2011, Le origini del Marchesato di Balestrino, p. 15).
- ↑ 7 de nuvembre du 1448 pe di ätri testi
- ↑ De precisu i l'era i frei Giuanni e Lurensu Riché du Bertumé de Rocche, l'Antognu Düru, u Bertumé Gajärdu de Giò Gujermu, u Benedettu Cuxe dicciu u Muriné, l'Antognu Cuxe du Peru e u Giacumu Cuxe du Benardin dicciu u Giaché.
- ↑ Spartie pe 67 föi, 188 e agnime de cumeniun
- 1 2 L'agnu marcau u l'è chellu da stampa du vulümme, a ogni moddu u ne se dixe u mumentu da rilevasiun
- ↑ Spartie pe 40 cà e atretänte famije
- ↑ Spartie pe 47 cà e atretänte famije
- ↑ 89 ömmi e 120 donne
- ↑ 1861: pupulasiun rexidente, chella presente a l'era de 203 persune[88].
1871: pupulasiun presente[89].
1881: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 217 persune[90].
1901: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 225 persune[91].
1911: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 208 persune[92].
1921: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 208 persune[93].
1931: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 184 persune[94].
1936: pupulasiun rexidente[95].
1951: pupulasiun rexidente[96].
1961: pupulasiun rexidente[97].
1971: pupulasiun rexidente[98].
1981: pupulasiun rexidente[99].
1991: pupulasiun rexidente[100].
2001: pupulasiun rexidente[101].
2011: pupulasiun rexidente[102].
- Note bibliugrafiche
- 1 2 (IT) Amato Amati, Dizionario corografico dell'Italia, Vul. II, Milan, Francesco Vallardi, 1870s, p. 445.
- 1 2 (IT) La Frazione di Carpe, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ Bogliorio, 2022, L'aggregazione di Carpe a Toirano, p. 46
- ↑ (LIJ, IT) Giovanni Casaccia, Nomi propri di città, borghi e villaggi della Liguria, in Dizionario Genovese-Italiano, 2ª ed., Zena, Gaetano Schenone, 1876, p. 860.
- 1 2 (IT) Regiu Decretu 7 lüju 1869, n. 5190.
- 1 2 (IT) Regiu Decretu 23 marsu 1905, n. 159.
- ↑ (IT) Cumün de Tuiran, Statütu (PDF), 20 abrì 2009, p. 2.
- ↑ (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, pp. 3-4, ISBN 88-85-86631-X.
- 1 2 3 (IT) Matteo Vinzoni, Tipo Geometrico di Parte della Riviera di Ponente [...], Archiviu de Stätu de Zena, Setembre 1750.
- ↑ (IT) Pruincia de Sauna, Piano di bacino Varatella: reticolo idrografico, foglio 245060 (PDF), in sce pianidibacino.ambienteinliguria.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Catasto Speleologico Ligure, Area carsica: Monte Carmo di Loano, in sce catastogrotte.net. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Stazione meteorologica di Carpe - Case Garoni - Toirano (SV): Archivio dati meteorologici, in sce meteonetwork.eu. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (LIJ, IT) A Cumpagnia di S-ciancalassi, U gh'è de tüttu cumme a Zena. Soprannomi, proverbi, favole, filastrocche, modi di dire ed altro in dialetto toiranese, Löa, Tipografia Litografia Ligure, Lüju 1995, p. 82.
- ↑ (IT) Grotte, Museo Etnografico e Borgo di Toirano, Frazione Carpe, in sce toiranogrotte.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, p. 17, ISBN 88-85-86631-X.
- ↑ Balbis, 2024, Bardineto in età romana, p. 91
- 1 2 Amici del Borgo, 2011, Le Origini del Marchesato di Balestrino, p. 15
- ↑ (DE) Militairischen Carte von der Riviera di Ponente in dem Gebiethe der Republic Genova, 1795.
- 1 2 (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, p. 10, ISBN 88-85-86631-X.
- ↑ Amici del Borgo, 2011, Introduzione, p. 9
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo V. Torri e campanili, pp. 40-41
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo VI. Il crociato e l'abate, p. 47
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 54
- ↑ Amici del Borgo, 2011, Le Origini del Marchesato di Balestrino, p. 14
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 56
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 710 (618)
- 1 2 3 (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: dal XV secolo all'attuazione del concilio tridentino, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Dixembre 2007, p. 203.
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 55
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo X. Sottomissione e perdono, p. 70
- ↑ (IT) Lorenzo Tacchella, Le visite apostoliche alla diocesi di Albenga (1585-1586), A Burdighera, Istituto Internazionale di Studi Liguri, 1981, p. 120.
- ↑ Bogliorio, 2022, La frazione di Carpe, p. 39
- ↑ Bogliorio, 2022, La frazione di Carpe, pp. 39-40
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, pp. 710-711 (618)
- ↑ Pesce & Tagliafico, 1976, Vicende di Toirano nel Medio Evo, pp. 95-96
- ↑ Pesce & Tagliafico, 1976, Vicende di Toirano nel Medio Evo, p. 96
- ↑ (IT) Gustavo Gerolamo, Territorio di Zuccarello, Tenimento della Pallarea o sia Pizzone. Terra castagnile e piaggiva con casa di Antonio Maria Secca, Archiviu de Stätu de Zena, 1785.
- ↑ Pesce & Tagliafico, 1976, Il monastero di San Pietro in Varatella, p. 67
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XV. Opere Pie e lavoro festivo, pp. 110-112
- ↑ Ronco, 2009, V. Ottaviano il magnifico, p. 45
- ↑ Bogliorio, 2022, La frazione di Carpe, pp. 40-41
- ↑ Bogliorio, 2010, Capitolo III. I grandi e i piccoli avvenimenti del 1700, pp. 21-23
- ↑ Bogliorio, 2010, Capitolo III. I grandi e i piccoli avvenimenti del 1700, pp. 23-24
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XVI. Il consegnamento, p. 114
- ↑ (IT) P. Enrico del SS. Sacramento, Cenni storici e memorie della città di Loano dai suoi primordii fino ai tempi moderni, Zena, Tipografia della Gioventù, 1879, p. 186.
- ↑ (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: da metà Seicento ad oggi, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Zenà 2018, p. 132.
- ↑ (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: da metà Seicento ad oggi, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Zenà 2018, p. 134.
- ↑ Bogliorio, 2010, Capitolo XVI. L'onda lunga degli eventi politici e militari, pp. 113-122
- ↑ Bogliorio, 2010, Allegato N. 4. Ristretto della nota dei debitori del Marchesato di Balestrino [...], pp. 113-122
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XVII. Odio ai tiranni pace alle campagne, pp. 124-131
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XVIII. La battaglia di Loano, pp. 134-136
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XII. I banchieri spagnoli, pp. 86-87
- 1 2 Ronco, 2009, XX. Campane vecchie campane nuove, pp. 160-161
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XVIII. La battaglia di Loano, p. 134
- ↑ (IT) P. Enrico del SS. Sacramento, Cenni storici e memorie della città di Loano dai suoi primordii fino ai tempi moderni, Zena, Tipografia della Gioventù, 1879, p. 214.
- ↑ Ronco, 2009, XX. Campane vecchie campane nuove, p. 168
- 1 2 Ronco, 2009, VII. Sei ore di morte, pp. 69-70
- ↑ (IT) Antonino Ronco, La battaglia, in La Battaglia di Loano, Zena, B.N. Marconi, Lüju 1995, p. 45.
- ↑ Bogliorio, 2010, Capitolo XIX. Il trapasso dal vecchio al nuovo mondo, p. 101
- 1 2 (IT) AA. VV., Quadro della divisione del territorio ligure, in Costituzione della Repubblica Ligure con le successive leggi organiche, Zena, Stamperia Nazionale, 1803, p. 156.
- 1 2 3 4 (IT) Gilbert Joseph Gaspard Chabrol de Volvic e Giovanni Assereto (a cüra de), Statistica delle provincia di Savona, di Oneglia, di Acqui e di parte della provincia di Mondovì, che formavano il dipartimento di Montenotte, Vul. I, Sauna, Cumün de Sauna, Dixembre 1993 [1824], p. 286.
- 1 2 (IT) Luigi de Bartolomeis, Notizie topografiche e statistiche sugli Stati Sardi, Türin, Tipografia Chirio e Mina, 1847, p. 1270.
- 1 2 3 (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, p. 629.
- 1 2 (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, pp. 629-630.
- 1 2 (IT) Amato Amati, Dizionario corografico dell'Italia [...], Vul. II, Milan, Francesco Vallardi, 1860s, p. 445.
- ↑ (IT) Attilio Zuccagni-Orlandini, Corografia fisica, storica e statistica dell'Italia e delle sue isole [...], Vul. III, Firense, Presso gli editori, 1836, p. 889.
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo XIX. Il nuovo comune, pp. 145-147
- ↑ Ronco, 2009, XII. Lo stradone, pp. 94-95
- ↑ Bogliorio, 2022, L'aggregazione di Carpe a Toirano, pp. 42-44
- ↑ Bogliorio, 2022, L'aggregazione di Carpe a Toirano, pp. 44-45
- ↑ Balbis, 2024, Cronache di fine Ottocento e primo Novecento, pp. 364-365
- 1 2 (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio, Ispettorato generale dell'industria e del commercio, Ufficio di informazioni commerciali, Appalti nel regno, in Bollettino di Notizie Commerciali, Agnu XXXIV, n. 47, Rumma, Tipografia nazionale di G. Bertero e C., 25 de nuvembre du 1909, p. 188.
- 1 2 (IT) L. V. Bertarelli, Guida d'Italia del Touring Club Italiano: Liguria, Toscana settentrionale, Emilia, Vul. I, 1ª ed., Milan, Stamperia Capriolo e Massimino, 1916, p. 174.
- ↑ Bogliorio, 2022, Lo spirito di solidarietà dei toiranesi, pp. 60-62
- ↑ Bogliorio, 2022, I grandi eventi nazionali e la realtà locale, p. 107
- ↑ (IT) Ministero dei lavori pubblici, Acque pubbliche. Istruttorie, in Bollettino ufficiale, Agnu XLIII, n. 20-21, 11-21 de lüju du 1942, p. 1271.
- ↑ Ronco, 2009, XXIX. Una notte del '44, p. 238
- ↑ (IT) Roberto Badano e Silvio Riolfo Marengo, Castelvecchio di Rocca Barbena nella bufera delle guerre mondiali, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 162.
- 1 2 3 (IT) Cristina Rava, I giovedì di Agnese: donne in guerra, Zena, Fratelli Frilli Editori, 2006, ISBN 88-7563-179-4.
- 1 2 Bogliorio, 2022, L'ultimo anno di guerra, p. 158
- 1 2 (IT) Luca Reinero, Discoteca Domina - Uno dei locali più controversi del Nord Italia, in sce ilcartello.eu, 7 d'utubre du 2016. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Toirano, nella frazione di Carpe arriva la banda larga, in sce ivg.it, 7 de nuvembre du 2015. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Toirano, chiusa la strada a Carpe: automobilisti scortati, in sce ivg.it, 25 de nuvembre du 2016. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Lavori a Toirano: edilizia sociale, sala polivalente e restyling di piazza Don Bartolomeo Ferrari, in sce ivg.it, 20 de mazzu du 2017. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- 1 2 Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 712 (620b)
- ↑ (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, p. 630.
- ↑ (IT) AA.VV., Informazioni statistiche raccolte dalla Regia Commissione Superiore per gli Stati di S.M. in terraferma: censimento della popolazione (PDF), Türin, Stamperia Reale, 1839, p. 44.
- ↑ (IT) Regno di Sardegna, Censimento della popolazione per l'anno 1848 (PDF), Fasc. I, tora I, Türin, Stamperia Reale, 1852, p. 83.
- ↑ (IT) Statistica del Regno d'Italia, Censimento generale 31 dicembre 1861 (PDF), Firense, Tipografia letteraria e degli ingegneri, 1865, p. 123.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Popolazione presente ed assente per comuni, centri e frazioni di comune: censimento 31 dicembre 1871 (PDF), Vul. I, Rumma, Stamperia Reale, 1874, p. 163.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 157.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 febbraio 1901 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1902, p. 162.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica e del lavoro, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 giugno 1911 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1914, p. 237.
- ↑ (IT) Presidenza del consiglio dei ministri: istituto centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 1° dicembre 1921 (PDF), Vul. V, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1926, p. 8, tora 1.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1931-IX (PDF), Vul. II, Pt. I, Rumma, Tipografia Operaia Romana, 1933, pp. 236-237.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. II, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 11, tora II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 32, Rumma, Soc. Abete, 1956, p. 21, tora II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 9, Rumma, 1964, p. 22, tora II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 20, tora II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 24, tora II.
- ↑ (IT) Istituto nazionale di statistica, 13° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 20 ottobre 1991 (PDF), Fasc. Savona, Rumma, Istituto poligrafico e zecca dello stato, Austu 1993, p. 228, tora 6.3.
- ↑ (IT) Istituto nazionale di statistica, 14° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 21 ottobre 2001, Fasc. Savona, Rumma, System Graphic S.r.l., Dixenbre 2005, p. 121, tora 3.3.
- ↑ (IT) La Frazione di Carpe, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
- ↑ (IT) Chiesa di San Bernardo, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Oratorio di San Bernardo, in sce chieseitaliane.chiesacattolica.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Omicidi savonesi, Roberto Nicolick ricorda il ritrovamento de "L'ignoto decapitato al Salto del lupo", in sce ivg.it, 4 de nuvembre du 2015. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) SIC e ZPS in Liguria » Savona » M. Carmo - M. Settepani, in sce natura2000liguria.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (EN) Monte Carmo - Monte Settepani, in sce eunis.eea.europa.eu. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, pp. 117, ISBN 3-110-93835-9.
- ↑ (IT) Giulia Petracco Sicardi, Le parlate liguri, in Giulia Petracco Sicardi, Fiorenzo Toso e Patrizia Cavallaro, Vocabolario delle parlate liguri, Vul. IV, p. 112, Zena, Consulta Ligure, 1992.
- ↑ (LIJ, IT) Fiorenzo Toso, Il dialetto di Castelvecchio, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 153.
- ↑ (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, p. 119, ISBN 3-110-93835-9.
- 1 2 (LIJ, IT) Fiorenzo Toso, Il dialetto di Castelvecchio, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 154.
- ↑ (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, p. 121, ISBN 3-110-93835-9.
- ↑ Amici del Borgo, 2011, Usanze: altri segni che per quattro secoli legarono le due parrocchie, p. 78
- ↑ (IT) Toirano, festeggiamenti per San Bernardo in frazione Carpe, in sce ivg.it, 19 d'austu du 2009. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ Amici del Borgo, 2011, Il territorio del Marchesato nel secolo XVI, p. 28
- ↑ (IT) Parte duodecima. Notizie concernenti alla Statistica. Capo I. Elenco dei Comuni de' Regii Stati di Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu I, Türin, Stamperia della vedova Pombà e figli, 1824, pp. 508-509.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu II, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1825, p. 388.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu III, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1826, p. 440.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu IV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1827, p. 464.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci de' Comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu V, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1828, p. 464.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu VIII, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1831, p. 477.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu IX, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1832, p. 492.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIII, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1836, p. 488.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii dei comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1837, p. 477.
- ↑ (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii dei comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1838, p. 474.
- ↑ (IT) Capo XVIII. Sindaci e segretarii dei Comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XVIII, Türin, Stamperia sociale degli artisti tipografi, 1841, p. 466.
- ↑ (IT) Capo XVII. Sindaci e Segretari dei Comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIX, Türin, Stamperia sociale degli artisti tipografi, 1842, p. 480.
- ↑ (IT) Capo III. Sindaci e Segretari dei Comuni, in Calendario generale del regno pel 1859, Agnu XXXVI, Türin, Stamperia dell'Unione Tipografico-Editrice, 1859, p. 713.
- ↑ (IT) Capo III. Sindaci e Segretari dei Comuni, in Calendario generale del regno pel 1860, Agnu XXXVI, Türin, Stamperia dell'Unione Tipografico-Editrice, 1860, p. 722.
- ↑ (IT) Carta topografica degli stati in terraferma di S.M. il Re di Sardegna, Corpo reale dello Stato Maggiore, 1852-1867.
- 1 2 (IT) Corrado Bozzano, Paolo Mussapp e Marcello Tarditi, Le Autolinee della Riviera. Storia illustrata del trasporto pubblico su strada nel ponente savonese, Zena, Fratelli Frilli Editori, Nuvembre 2008, ISBN 88-75-63419-X.
- 1 2 (IT) L. Corrado, Loano ha perso il suo meccanico. Giorgio Agolio, tra storia e lavoro, voleva scrivere un libro. Le corriere da Ceva a Finale Ligure, in Trucioli, n. 5, 2 d'utubre du 2014.
- ↑ (IT) TPL Linea, LINEA 80: Finale Ligure - Toirano - Balestrino - Bardineto - Calizzano (PDF), in sce tpllinea.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
Bibliugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (LA, IT) Gio Ambrogio Paneri, Sacro, e vago Giardinello, Vul. I, Arbenga, Edizioni del Delfino Moro, 2024 (1624 ss).
- (IT) Giovanni Pesce e Carlo Tagliafico, Toirano, Zena, Stringa editore, Dixembre 1976.
- (IT) Antonino Ronco, Balestrino: una valle, un feudo, una civiltà, Zena, De Ferrari Editore, Lüju 2000.
- (IT) Antonino Ronco, Un paese tra due secoli. Storie, vita e leggende balestrinesi, Zena, De Ferrari Editore, Lüju 2009.
- (IT) Pierluigi Bogliorio, I Balestrinesi e i Marchesi Del Carretto: vicissitudini e liti, Arbenga, Tipolitografia F.lli Stalla, 2010.
- (IT) Associazione Amici del Borgo, Balestrino. Osservazioni, storia e segreti, Arbenga, Edizioni del Delfino Moro, 2011.
- (IT) Pierluigi Bogliorio, Tuiran e tuiranin dinanti, Imperia, Tipolitografia Nante, Utubre 2022.
- (IT) Giannino Balbis, Bardineto, Vul. 1, Mileximu, Tipografia Grafiche Gambera, Zenà 2024, ISBN 8897187544.
Ätri prugetti
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Wikimedia Commons a contêgne di files in sce Carpe
