Sâta a-o contegnûo

Carpe

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
44°08′35.19″N 8°09′47.24″E
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scriccia in arbenganese, intu parlà de Cärpe
Cärpe
frasiun, veju cumün
Cärpe – Veduta
Cärpe – Veduta
Cärpe mirau da l'uratoriu
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Ligüria
Provìnsa Savuna
Comùn Tuiran
Aministraçión
Dæta de instituçión1728
Dæta de sopresción1869
Teritöio
Coordinæ:44°08′35.19″N 8°09′47.24″E
Altitùdine408 m s.l.m.
Superfìcce3,84[2] km²
Abitanti98[3] (2011)
Denscitæ25,52 ab./km²
SottodivisioniA Gexa, A Ruggia, Cà de Rocche, Cà di Barletti, Cà di Cuxi, Cà di Garui, Cà Scüre, E Cantine
Âtre informaçioìn
CAP17055
Fûzo oràrioUTC+1
Cod. cadastrâB815
Nomme abitantiCarpori
Carpairöi (tuiranin)[1]
De Cärpe
Sànto patrónSan Benärdu
Giórno festîvo20 d'austu
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Cärpe
Cärpe

Cärpe[n. 1] (Carpe in italian) u l'è in paise ligüre, frasiun du cumün de Tuiran, ch'u g'ha ina pupulasiun de 98 abitanti[3]. U se tröa inta parte ciü äta da và du Varatella, intu valun du rian de Cärpe, mesciu in sa riva au siriu ch'a cära d'inti Arsabecchi, ch'i ghe svetta in simma cu'u bäsu du Casté.

U paise, ch'u se sarea furmau du Tre-Quattrusentu, u l'ha facciu parte pe di seculi de tere di Du Carettu, marchexi de Barestin, pe destacäse daa cumünitae barestea du 1728. D'alantù, Cärpe u l'ha facciu cumün pe sò cuntu fina du 1869[5], quänd'u s'è turna tacau cun Barestin, mentre du 1905 u gh'è stau u pasaggiu au cumün de Tuiran[6], dund'u n'è a sula frasiun[7].

U valun de Cärpe d'in San Peru, cu'e Rucaje e, in testa aa và, Cian de Prai

Cärpe u se tröa in simma aa và du Varatella, inta sò ramma traversà dau rian de Cärpe, üna de due ch'i se zunze a furmära. U paise u l'è mesciu in sa riva senestra de stu valun, chella au siriu, mentre a riva in sa driccia du rian a l'è p'a ciü parte sutt'ai cumüi de Castreveju, ciü a setentriun, e de Barestin. U teritoriu de Cärpe u l'è dunca strecciu fra e tere de sti cumüi e chelle du cumün de Tuiran, che, in antigu, u l'ha cuntrulau pe de lungu l'ätra ramma ch'a furma a Varatella, diccia dumà che a Valle e mescia a levante du valun de Cärpe, ch'u ghe cunfina[8].

I Arsabecchi mirai d'in San Peru, cu'e Curmure e, de daré, u bäsu du Casté

E tere de Cärpe, marcae dai termi antighi, i tacäa a setentriun d'in sa costa du Bäncu, p'andà apröu versu punente aa cresta cun Burmia, dund'u se dröve a bassa du Zù du Bäncu (939 m). U cunfin u cuntignäa ätu fina'n pò primma da punta da Rocca, cu'i termi, pareggi a chelli d'ancöi fra Tuiran e Castreveju, che de de lì i cära dricci zü p'a riva, fina intu rian di Lavagin. I termi i va dunca apröu a stu rian, fin'au scitu dund'u se zunze cu'u rian de Pilette e u vegne u rian de Cärpe. Levau cärche scitu de là du rian, i cunfin i l'era marcai pe de lungu da l'äiva tostu fin'ai Giarei, u scitu dunde i riai de Cärpe e da Valle i se mesccia asemme pe vegnì a Varatella. I termi i muntäa dunca sciü p'i bäsi di Marixai e p'a Scaffa de l'Äze, e i riväa cuscì in sa cresta de Curmure, marcà dai bäsi vurtai in sa Valle. De de lì, u cunfin u l'andaxea apröu aa zina di rivasui ch'i cära inta Valle, cu'i prai d'in Bertädu e di Arsabecchi e u gran bäsu du Casté (784 m) ch'i fenia a l'intreu fra e tere de Cärpe. A l'ürtimu, i termi i caräa d'in pocu inta Valle, daré di Arsabecchi, pe rampignäse dunca in se Ravere e turnà in sa custera du Bäncu[9].

Au prupoxitu di riai, l'äiva de tere de Cärpe a l'è campà a reu dau bacin du Varatella, e tostu du tüttu dau scistema du rian de Cärpe, ch'u se ghe tegne föra dumà ch'i pochi sciti inta Valle, ch'i riäna inte st'ätru scistema. De riai e rianetti ch'i va a fenì intu rian de Cärpe u se riorda u rian di Lavagin e chellu de Pilette, i dui che, inte Pisun, i se tacca insemme a furmäru. Ciü in zü, d'in sa senestra, i se caccia intu rian de Cärpe i riai du Nasciu, u ciü impurtante a fenighe drentu, e u rian da Gexa, mentre d'in sa driccia i ne vegne di rianetti ciü picenin cumme u rian da Funtäna Grossa e chellu de Caränche[10].

E tere de Cärpe, cumme intu restu da và du Varatella, i sun cine de gärbi e de täne ch'i se ghe dröve, täntu de cunusciüe da seculi che de descuerte inti tempi muderni. A ogni moddu, i fa tütte parte du scistema carsicu Arsabecchi-Cärpe, cu'u teren laurau da l'äiva ch'u cuntegne u carateristicu elementu de Cärpe, da leà a l'ünitae geulogica de Castreveju-Cirixöa. A sò vota, stu scistema u sarea da spartì inte due pursiui: a levante u gh'è de täne ch'i se riferisce au rian da Valle, ch'i se sun furmae quänd'u gh'era ancù l'ätucian fra i Arsabecchi, u Bäsu du Giudeu e u Raviné, mentre ciü a punente i gärbi i riäna tütti intu fusau de Cärpe[11]. Fra e täne storiche intu teritoriu de Cärpe, presempiu, i se pöne riurdà a täna da Lubea, chella da Canaretta e a täna du Tesoru.

«S'u tröna daa Cüraira, ventu e äiva»

(Dicciu da tradisiun)

In Cärpe, ae Cà di Garui, u se ghe tröa ina stasiun metereulogica picenina che, p'i agni dau 2022 au 2024, a l'ha cheiu i varui chi sutta pe temperatüra e äiva ch'a gh'è vegnüa[12]:

Cärpe - Cà di Garui Mexi Agnu
Zen Fre Mär Abr Maz Züg Lüj Aus Set Utu Nuv Dix
T. max. media (°C) 17,0 17,5 20,2 24,2 27,6 29,5 33,1 33,2 29,1 25,4 21,5 17,6 24,7
T. med. media (°C) 8,4 8,7 10,1 12,7 16,8 20,7 24,3 24,4 19,8 17,0 12,1 8,8 15,3
T. min. media (°C) 2,6 1,1 3,0 3,9 9,6 13,5 17,0 17,0 12,8 11,2 4,4 2,0 8,2
Äiva (mm) 31,1 41,7 68,9 42,8 59,0 24,5 10,5 31,1 18,0 24,2 54,9 67,7 474,3

«Aa Ruggia i cianta l'auggia,
aa Cà de Garun i valla u granun,
daa Gexa i fa a pexe,
ae Cantine i g'ha e tine,
aa Cà di Cuxi i ghe sun i spuxi,
aa Cà di Barletti i tira i petti,
aa Cà de Rocche i cianta e brocche.»

(Dicciu da tradisiun[13])

Cärpe u g'ha ina strutüra de paise a mezza costa, furmà da di baciücci de cà spantiai p'a riva au siriu de sta costa, leai l'ün l'ätru da viöi e traversai da antighe vie e dau mudernu stradun. E burgae de Cärpe, spantiae p'a costa intu mezzu fra u rian du Nasciu e chellu da Vigna, p'u ciü i riorda ancua u camin de veje vie ch'i traversäa u paise, pasandughe intu mezzu, e, intu detaju, i sun cuscì spartie[14]:

  • A Ruggia: a l'è a primma burgà che, muntandughe, a se faccia in su stradun, custruia in sa zina driccia du rian du Nasciu, cu'a sò äiva ch'a gh'avrea dau u numme. P'a sò pusisiun, d'ataccu du rian, a l'era e a l'è ancù u scitu di lavaui du paise e, in pò ciü a valle, chi u se tröa ascì l'uratoriu, fabricau de d'ätu du Giuccu au postu da gexa veja de San Benärdu. De ciü, aa Ruggia u gh'era u semité du paise, derucau cu'a gexetta inti agni Dexe p'i travaji du stradun e, dau '46, u se ghe tröa u munümentu aa Madonna da Vardia.
  • Cà Scüre: e Cà Scüre i se tröa de sutta du stradun, dund'u ghe pasäa u Caruggiu da Ruggia, e i pija u numme dau baciücciu ch'i furma e sò cà, tütte strecce e sensa väri de barcui, ch'i patisce ascì u slusà du teren.
  • Cà di Cuxi: i sun a burgà ciü grossa de Cärpe, ciamà a stu moddu dau cugnumme purtau inti seculi da ben ben de gente du paise, tra i ciü antighi a essighe mensunai. D'inte Cà di Cuxi, che au dì d'ancöi i se faccia in su stradun, in antigu u partia u risö pe Tuiran, che, a munte, u menäa pe cuntru in diresiun da Gexa, pasandu intu Caruggiu.
  • E Cantine: i se cumpune d'ina dexena de cà mescie fra u Caruggiu, e u stradun, e i pija u numme dai pareggi fundi ch'u gh'era.
  • Cà di Barletti: e Cà di Barletti i se svilüppa propriu in su fì da costa ch'u gh'è rembau u paise, ciü äte täntu du Caruggiu che du stradun. Ste cà, ch'i direa pijà u numme da di barì picenin ch'i l'era facci ascì in Cärpe, i se tröa in s'in viö duerau au postu de vie ciü impurtanti, ch'i traversäa u paise intu Caruggiu e p'a muntà da Campanella. De ciü, fina du Növesentu, ai Barletti u gh'era l'ustaria du paise.
  • A Gexa: cumm'u dixe u numme, a l'è a burgà dund'u se tröa a gexa de San Benärdu. A burgà da Gexa a l'è mescia in su centru du paise, fabricà au reundu da gexa e da Ciassa, in antigu traversà daa Via de Cärpe, che d'in Barestin a purtäa in Burmia. Aa Gexa u gh'è ascì u munümentu ai Cadüti, a canonica, a scöra veja e u Palassiu da Scignura, ch'u l'è stau in scitu di marchexi Du Carettu.
  • Cà di Garui: a l'è ina burgà picenina, mescia in su viö che, pasandu p'i Orti, u zunze a Ruggia cu'a Gexa, schivandu l'antiga Via de Cärpe. U sò numme u ne vegne dricciu da de famije ch'i ghe staxea.
  • Cà de Rocche: i sun a burgà ciü äta du paise, l'ürtima ch'a gh'era in sa via de Burmia. U sò numme u ne vegnerea dae carateristiche du scitu e chi u se tröa a scöra növa du paise, che a ogni moddu a l'è serà pareggiu francu aa veja.

«Carpe carporum (in saecula saeculorum)
i m'ha dau da beve int'ina cuppa de legnu,
mäi ciü e ghe turnu, mäi ciü e ghe vegnu!»

(Dicciu pe tradisiun da in vescu d'Arbenga)

Urigine du numme

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U numme du paise, ben de prubabile, u ne vegne daa cianta du cärpe che, inta mena du cuscì dicciu cärpe neiru, a l'è üna de ciü difüse inte bandie da và de Cärpe. In'ätra teuria a l'urea de cuntru ch'u tuponimu u ne vegnisse daa pupulasiun di Cärpi, de gente aleae di Goti ch'i staxea a levante di Munti Carpasci, ma st'urigine a manca de pröe e a ne l'è cunsciderà väri legittima[15]. A l'ürtimu, a gh'è stà ancù in'âtra pruposta, ch'a vegherea l'urigine du tuponimu inta parolla "Arpe"[16].

A ogni moddu, e primme mensiui cunusciüe du paise i riva dumà che du Quattrusentu, cuntegnüe, presempiu, intu catastru de Barestin du 1494, u ciü antigu a essise cunservau fin'au dì d'ancöi. Inte stu lì, fra i pochi sciti de Cärpe, u l'è marcau lo prao e lo orto de lo Carpe, di nummi ch'i purea esse u segnu che, a l'imprensippiu, u tuponimu u l'uxesse ascì d'articulu[17]. De cuntru, scicumme che inti atti ciü antighi a se tröa ascì a furma Carpeni[18], u l'è puscibile ch'u tuponimu u secce nasciüu au plüräle, facciu ch'u gh'avrea de pröa inta furma Carpi, ch'a turna fina inte cärche papé di ürtimi agni du Settesentu[19].

A diferensa da và de Barestin, dunde l'archeulugia e, ciü avänti, i papei i fa pröa da presensa de l'ommu e di sò traffeghi daa preistoria aa primma etae de Mezzu, p'u valun de Cärpe u ne se tröa väri de testimunianse, e a l'è dumà che ina teuria chella che in antigu u ghe pasasse üna de vie ch'i zunzea a Marina cun l'entrutera[20]. Cu'a fundasiun da putente abasia in su Munte de San Peru e a dunasiun a sta lì da ciü parte da Varatella, ascì u valun de Cärpe u gh'axea ben da esse fra sciti di benedetin ch'i a guernäa. A scituasiun a l'è perö cangià du Millesentu, quändu a famija di Bäva a l'ha cumensau a catà pareggi sciti ai fräti, fin'a vegnì i vasalli di marchexi de Clavesäna p'u paise de Barestin. I Bäva, mensiunai p'a primma vota int'in papé du 1295, i l'avrea cuscì catau di diritti fina in sa và de Cärpe che, levau cärche scitu da cumünitae de Castreveju, d'alantù a l'è dunca stà asemme pe pareggi seculi a chella de Barestin[21][18]. Cun l'andà darè ai facci ch'i l'ha interesau e tere barestee, du Quattrusentu a guernu da và u l'è pasau de maniman aa famija di Du Carettu, sciben che ün di membri u l'era zà stau abäte de San Peru du 1255-1259[22]. Intu detaju, i Du Carettu i vegne mensiunai p'a primma vota cumme cunscignuri de Barestin, in qualitae de marchexi de Sücarellu, du setembre du 1410. Inte chella ucaxun u Carlu I Du Carettu, paire de l'Ilaria, u l'ha cuncessu ai manenti de tere ch'u l'axea catau ai Bäva de roide scürsae da quattru a trei dì, segnu d'ina pulitica ch'a miräa a campà u favù du populu au mumentu du cangiu d'auturitae[23][24].

Propriu d'inte sti agni de remesci, i vegne marcai de precisu i termi inta và de Cärpe fra e tere barestee e chelle de Castreveju, che, alantù cumme au dì d'ancöi, i l'era spartie dai fossati Lavagnino e Carpio fino alla sommità della Rocca Barbena[25]. Inta segunda metae du Quattrusentu u se riva dunca ae primme mensiui du paise: a ciü antiga a l'è a trascrisiun, faccia du 1628 in su Sacro, e vago Giardinello, da nota cuntegnüa int'in mesà de chelli agni, dunde, sutt'aa däta du 4 de setembre du 1458[n. 2], a l'è marcà a Consecratio S.ti Bernardi. A chellu mumentu a remunta dunca a cunsacrasiun da primma capella du paise, ch'a l'era mescia in sa via de Barestin, de d'ätu de l'uratoriu d'ancöi, cun stu facciu ch'u l'è segnu d'ina cumünitae che uramäi a gh'axea de besögnu d'in sò scitu säcru. De sta capella, a ina naväta e cun coru vurtau a setentriun, intu Giardinello u se riorda ancù in interventu pe rangiära, facciu ai 5 de frevà du 1493[26]. Perö, de cuntru, u se tröa ascì traccia ch'in sustitüu du vescu, u munscignù Butinone, u l'avrea cunsacrà lei ai 17 de mazzu du 1550[27]. Du 1494, intu catastru ciü antigu a essise cunservau pe Barestin, u se cumensa a truà di sciti intu valun de Cärpe, cun di tuponimi cumme lo Carpenacio (u Carpenassu) e Aazabechi/Azabecho (i Arsabecchi) che d'alantù i sun ben duerai fin'aa giurnà d'ancöi[17].

Cu'a spartisiun du marchesau, faccia du 1545 da l'Antognu Du Carettu fra i dui fiji, e tere de Barestin e chelle de Cärpe i sun pasae au Pirru II Du Carettu, che de stu moddu u l'ha pijau u titulu de primmu marchese de Barestin[28]. Doppu da morte du Pirru II, masau inta nöcce fra i 16 e i 17 de märsu du 1561, au züramentu di cappi de famije au növu marchese Giò Antognu i sun mensiunai ascì sett'ommi p'a villa de Cärpe, che p'u ciü i l'era de razze di Cuxi, di Gairärdi e di Richeri[29].

Fra e gente du paise, che de mentre u l'ha cuntignau a cresce, a l'ha dunca cumensau a sentise a vuruntae de vegnì parocchia pe sò cuntu, cuntentà cun attu du 7 d'austu du 1573. Perö, a gexa maire de San Zorzu de Barestin a l'ha facciu recursu cuntru de st'attu lì e, a despetu d'ina sentensa du 1574 ch'u u l'ha refüau, st'asiun di barestei a l'è facciu blucà tütt'a pratica[27]. Du 1586 u gh'è stà a vixita, cumme p'u restu da diocexi, du vescu Niculò Mascärdi ch'u s'è dicciu a favù da frabbica d'ina gexa növa e du sò destaccu da San Zorzu, ma perö, avänti de cuncederu, u cumanda ch'i fusse campae p'a gexa sustanse o sciti p'in varù de 30 scüi, da impegnà intu bäncu de San Zorzu, e ch'u se faxesse di interventi pe rangià a gexa veja[30][31]. Fenii sti travaji e doppu d'in espostu cuntr'au preve de Barestin, ch'u mancäa de purtà u viaticu e l'öriu säntu ai maroti, ai 30 de mazzu du 1609 a villa de Cärpe a l'è dunca arsà a parocchia dau vescu Lücca Fiescu e, pasau nu väri tempu, u Santiscimu u l'è stramürau d'in San Benärdu, a periu de derucà, inta gexa növa de San Bastian, titulu d'alantù da gexa intu mezzu du paise[27]. Tempu de carch'agnu, a l'è turna scciüpà ina chestiun cu'i barestei, scicumme che i ommi de Cärpe i ne se sentia ciü ubrigai a pagà p'e spese da gexa maire: i barestei i l'ha dunca purtau sta ratella aa Corte, u tribünà de Barestin dund'u pudestae u guernäa a giüstissia intu marchesau, che du 1614 u l'ha dicciu sentensa in favù di ommi de Cärpe[32]. Nu väri doppu du 1624, au mumentu da vixita du Peru Fransescu Costa, vescu d'Arbenga, cumme registrau intu Sacro, e vago Giardinello in Cärpe u ghe staxea 298 persune, spartie sciü 67 famije. Alantù, a gexa veja a l'era uramäi purtà avänti dai fradelli, ch'i a dueräa a sò uratoriu, e ch'a gh'axea au reundu u semité du paise[33].

De chelli tempi, cumme ch'u l'è stau fina de l'Öttusentu, intu valun de Cärpe a ghe duxea zà esse ina prudusiun impurtante de legne, täntu che d'intu scitu dicciu da Pallarea, au di d'ancöi inte Pisun, u se ghe seräa de legne mandae fin'a l'arsenà da Repübbrica, a Zena, pe fäghe a galee. Stu scitu, mesciu inta riva lüvia du valun, u ne faxea parte du marchesau ma, de cuntru, u l'era inte tere da Repübbrica e, pe stu facciu, ai 12 de mazzu du 1659 u Senau de Zena a l'ha scricciu de dispusisiui p'i campai de Tuiran, cumandai ch'i vardasse strecciu sta bandia cuntr'ai taji de fröxu[34]. Du 1661, pe mezzu d'ina cria a stampa du magistrau de l'Arsenà, u l'è turna pübricau stu divietu[35], cu'e chestiui de cunfin in sa Pallerea che perö i se fa sentì turna du Settesentu, quänd'u l'è ciamau u cartografu Gerolamo Gustavo a marcäne de precisu i termi[36][37].

Detaju de Cärpe intu Tipo Geometrico di Parte della Riviera di Ponente [...], travaju du Matteo Vinzoni du 1750[9]

U paise, du Seisentu, u gh'axea ascì in'Upera di Poveri, dutà d'in capitäle de sinquanta franchi cu'u che a distribuia du pan ai poveri da parocchia ai dì de Pasqua e da Pentecoste. Cu'a vuruntae de mejurà st'istitusiun, de moddu ch'a puxesse respunde a tütti i besögni da parocchia, di rapresentanti da cumünitae, au 1° d'abrì du 1692, i sun stai risevüi dau marchese Utavian II Du Carettu, ch'u g'ha cuncessu de fundà in munte de beni. Pe mette insemme e sustanse ch'i servia au Munte, a cumünitae a l'ha dunca dumandau au vescu Zorzu Spinura u permesciu a travajà inti sciti de l'istitusiun fina de dumeniga, u che u gh'è stau cunsentiu perö dumà che doppu da messa grande, p'in mascimu de dui agni[38][39].

De mentre, scicumme che tütt'i agni, a despetu da sentensa du 1614, i cuntignäa e ratelle in se spese pe mantegnì a gexa de Barestin, du 1726 i ommi de Cärpe i l'ha turna purtau a chestiun aa Corte de Barestin, mentre i barestei i rebatea ch'a sentensa a l'era mäi täntu antiga da n'aveghe de varù, e ch'u se gh'avesse da repijà a chestiun da l'imprensippiu. U pudestae u l'ha perö deliberau cuntra e gente de Cärpe che dunca, facce de pruteste sensa d'exitu, cumme da statüi i l'ha presentau apellu aa Corte. U prucessu, ch'u l'è andau avänti pe tüttu u 1727 sensa ch'e parte i se curdasse, u cumensäa perö a pesà in se due cumünitae, cun tütt'e spese da giüstissia, e cuscì u s'è rivau au pattu in sa spartisiun di finaggi, di gumbi, di murin e d'ogni ätru bene in cumün. Cun attu du marchese Dumenegu Dunau du 6 de setembre du 1728 u l'è dunca recunusciüu u destaccu de cumünitae, täntu p'e materie de gexa che pe tütt'e ätre, cu'e gente de Cärpe ch'i l'ha cuscì vagnau in'autunumia ch'i cunserverà fina du 1869[40][41]. P'e chestiui civili, cu'a cunvensiun du 1728 u s'è mesciu in ciairu ascì che i pruprietäri d'in scitu inte l'ätra cumünitae i duxea cuntribuì in prupursiun inte chella gexa e, sruatüttu, u se recunuscea ai carpori u dirittu de serne tütt'i agni u sò Scindicu e u sò Cunsure, che dapöi i l'era recunusciüi dau marchese, e che a sò vota i sernea tütt'i agni dui di quattru Cunsejei. De ciü, u l'è recunusciüu u dirittu ünicu de gente de Cärpe in simma au sò gumbu e murin, cu'u rian du Murin, au dì d'ancöi dicciu u rian de Cärpe, ch'u vegnia u cunfin fra e due cumünitae. Ste lì, pe cuntru, i n'axea de diritti particuläri in se tere cumüne, ma i puxea dueräre pareggiu e i gh'axea da färu sensa de cuntrasti[42].

De l'utubre du 1735, cu'i primmi acordi ch'i l'ha purtau au tratau de Vienna du 1738, i feudi de l'imperu inte Langhe, ch'i cumprendea ascì chellu de Barestin, i sun pasai sutt'au rè de Sardegna, cumme cunfermau dau tratau de Worms du 1743 e cumandau dau Regiu Edittu du 3 d'utubre du 1752[43]. Du 1745-1746, ai tempi de l'ucupasiun spagnolla de Löa p'a guera de sucesiun austriaca, Cärpe u l'è stau ün di duzze cumüi ch'i l'ha duvüu rescröve parte d'ina tascia de 30.000 franchi inte tüttu, cumandà da l'invasù[44].

Du Settesentu, fra e istitusiui ch'i se ghe truäa, in Cärpe a l'è mensiunà ina cungregasiun p'a cüra di morti diccia de Agnime o du Sufragiu, che perö, aa vixita du 27 de mazzu du 1769, s'è descuertu ch'a patia de maguernu[45]. Dapöi, du 1786, a gh'è ascì ina mensiun da "Redensiun di Scciävi", in'istitusiun ch'a gh'axea u fin, cumm'e ätre de stu genere, de riscatà e gente sequestrae dai Türchi[46]. Sti tempi i sun marcai ascì da in lungu prucessu da cumünitae de Barestin cuntr'ai marchexi in se tasce da pagà, ch'u l'è andau avänti pe tostu mezzu seculu fin'a che, cu'a sentensa de l'11 de dixembre du 1789, u s'è decisu ch'u ghe fusse duvüa a tascia de l'albergaria p'ina trentena d'agni[47]; fra e 177 persune ch'i gh'axea di puffi cu'u marchese pe sta tascia, trentedue i l'era de Cärpe[48].

Etae cuntempuranea

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Tempu di fransexi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

E cunseguense da revulusiun fransese i l'ha purtau a di gran remesci inte cumünitae de Cärpe e de Barestin, cu'i surdatti giacubin ch'i l'ha cumensau a entrà a Barestin ai 21 d'abrì du 1794, pe revertià u guernu du marchese, scunsciu dai pruclammi e e urasiui du Filippo Buonarroti. A ogni moddu, cu'u növu guernu muderau sciurtiu dau curpu de Stätu du 9 de termidoru, u marchese Giò Enricu IV u l'ha facciu varé e sò raxui e dumandau i dagni ai fransexi e ai sò südditi[49]. Asemme ai chestiui cu'u marchese, a scituasiun a vegne de lungu pezzu p'u bugiäse de armae, cu'i fransexi ch'i sun caciai indré de l'estae du 1795 e cu'u frunte dicciu da "ligna du Burghettu" ch'u l'è vegnüu a pasà propriu intu mezzu fra Cärpe e Barestin, cun di scuntri ch'i fenisce pe tucäne l'ün e l'ätru[50].

Di tempi de l'ucupasiun, Cärpe u l'ha patiu de incursiui täntu de l'üna che de l'ätra armà, cumpresu in gran "saccu e föu" di austriachi[2], ch'i gh'axea in sò campu in su prau de Marchin, ai Arsabecchi, ciü che de pustasiui in sa costa du Bäncu e da Rocca, interesae da pareggi cumbatimenti. De sti tempi, int'in'asiun cumpia de prubabile da surdatti ungherexi, a Barestin a l'è purtà via a campäna da gexa de San Zorzu, stramürà in Cärpe e mescia intu campanin de San Benärdu, dund'a l'era duerà cumme campäna da mortu o ben pe dà u salüu aa prucesiun barestea de Cruxe quänd'a cumparia in sa muntagna de Barestin[51][52]. Sciben ch'u se ghe staxesse in pò meju che inti paixi cuntrulai dai fransexi, ch'i mancäa tostu d'ogni pruenda, de chelli tempi ascì l'armà imperiäle a l'ha facciu de requixisiui[53], cumme p'i 2.300 rübbi de paja cumandai ai paixi inta regiun sutt'au rè de Sardegna, ch'i l'era Barestin, Cärpe, Arnascu, Senexi, Naxin e Garlenda[54]. Inte l'autünnu du 1795, segundu l'üsu d'alantù de fermäse cu'e asiui de guera inta stagiun freggia, i austriachi i l'ha mulau e pustasiui ciü avansae, cumme Barestin, cu'in sciaccu in sa ligna che d'in San Peru a pasäa p'i Arsabecchi, a Rocca, u Munte Lingu e a Colla de San Benärdu[55].

Cuntr'a ste previxui, ai 23 de nuvembre du 1795 i fransexi i l'ha lanciau u gran ataccu ch'u g'ha facciu vagnà a cuscì diccia bataja de Löa e, intu detaju, intu valun de Cärpe u se gh'è tegnüu e asiui da bregà du Charlet, parte da divixun du Massena, che dau sò campu a Cian de Prai, a l'ha scuriu i desenemighi au Sambüu e in su Vardiöra. De de lì, i fransexi i l'ha atacau i austriachi ai Arsabecchi e in su Bäncu e, propriu pe sti sciti, u ghe sarea mortu inti scuntri u generäle Etienne Charlet, cu'u Massena ch'u l'è dunca intervegnüu de persuna a cumandà l'ataccu fin'a Zuvu[56][57]. Cu'a vitoria fransese a l'è dunca fenia l'ucupasiun militäre e, ancù pe cärch'agnu, u marchesau u resta sutt'au rè de Sardegna, pe fenì dapöi inta Repübbrica Piemuntese[58], täntu da esse anessu aa Repübbrica Ligüre dumà che du 1801. U paise, che au 1802 u faxea 142 persune, cu'u növu urdinamentu du teritoriu vusciüu daa custitusiun ligüre de chellu agnu u fenisce drentu au cantun de Löa, u nümeru sette fra i cantui da giürisdisiun de Curumbu[59].

Du 1805, cumme p'u restu da Ligüria, u cumün de Cärpe u l'è pasau sutt'au Primmu Imperu fransese, cumpresu intu cantun da Prea du dipartimentu de Muntenöcce, ma u vegne supressu e tacau a chellu de Barestin. Dau stüddiu statisticu cumandau dau prefettu Chabrol u se vegghe cumme, a despetu de tere rascce, inte stu cumün e ciü tänte gente i travajasse inti campi, cu'ina serta prudusiun d'öriu e de vin. U travaju ciü impurtante u l'era perö u taju de legne, täntu da föu che da custrusiun, ch'i l'era viagiae e vendüe inte Löa o aa Prea. De ciü, u se scrive che alantù a parocchia de San Benärdu a gh'axea in redditu de 250 franchi[60].

A ogni moddu, du 1815, cu'a caüccia de l'imperu fransese e e decixui pijae intu Cungressu de Vienna, Cärpe u fenisce fra e tere du regnu de Sardegna, dund'u vegne turna cumün pe sò cuntu. Intu detaju, u paise u l'è mesciu intu mandamentu nümeru sette da pruvincia d'Arbenga, chellu de Löa, parte da divixun de Zena.

Tempu di Savoia

[modìfica | modìfica wikitèsto]

De l'Öttusentu, Cärpe u l'è interesau da in sertu svilüppu e dau vegnì meju de cundisiui de vitta, cu'a pupulasiun ch'a l'ha turna pasau i duxentu abitanti, spartii fra e burgae cumme ancöi, e che, asemme au taju de legne, a l'ha cumensau a däse de picina mesüra ascì a l'alevamentu, fandu üsu di pochi sciti bui p'andäghe a scö. Dau nümeru de some, ch'u l'era u duggiu di abitanti e tostu sei vote chellu in Barestin[61], u se vegghe perö cumme u travaju ciü impurtante u restäa u taju e u viegiu de legne, asemme au bundà de bestie sarvaire, sfrütae cu'a caccia[62]. I traffeghi cu'i paixi au reundu i sun dicci cumpricai dae vie dumà che rüsteghe ch'i ne sciurtia d'in Cärpe ma, a despetu de indicasiui cunträrie[63], u pà ch'e due scöre du paise, täntu chella di fanci che chella de fijöre, i gh'avesse abasta rendite a cruvì e spese p'i meistri e fina pe tüttu chellu ch'u servia a scrive e stüdià, täntu che, levau cärche veju, u se deciära che tütte e gente du paise i fusse bune a lezze e a scrive[64]. De ciü, u tempu in Cärpe d'alantù u l'è dicciu ben freggiu, ancù pezzu che in Barestin[65], cu'a neve in su Cärmu ch'a ghe cunfinäa pe sei mexi[60]. Du 1859, cu'a lezze cunusciüa cumme Decretu Rattazzi, a pruvincia d'Arbenga a l'è supressa e a ne pija u postu u sircundäriu d'Arbenga, sensa perö di grossi cangiamenti pe Cärpe, ch'u l'è restau intu meximu mandamentu. A l'ürtimu, cu'in Regiu Decretu du 7 de lüju du 1869, u s'è decisu p'a supresiun du cumün de Cärpe, u ciü picenin du mandamentu, che dunca u s'è füsu cun chellu de Barestin[5].

De de lì, p'i agni a vegnì, a l'ha facciu gran sciarattu a chestiun du stradun, spuncià da in sulecitu du cumün de Bardenei e da ina lezze ch'a cumandäa a custrusiun de stradde cumünäli fra in paise e chelli vixin, cuscì da tracià ina via ch'a p'a vota buna a pijasse u postu de l'antigu e strecciu risö. Zà dau primmu stüddiu de stradda ch'a leasse Tuiran cun Bardenei i s'era perö truae e due puscibilitae de muntà p'u valun de Cärpe o pe chellu de Barestin, cu'u primmu ch'u garantia ina distansa ciü chiürta de trei chilometri mentre a via de Barestin a sarea muntà int'ina manera ciü duse. A chestiun, ch'a l'è andà avänti p'ina trentena d'agni fra mumenti a favù de l'ün o de l'ätru prugettu, a l'ha perö patiu u paré cunträriu de auturitae militäri, che du 1881 i l'ha deciarau ch'u stradun da Tuiran a Bardenei u sarea stau de gran dagnu p'a següressa nasiunäle[66][67].

De mentre, doppu che Barestin u s'era dutau d'in stradun che au mäncu u caräa fin'a Tuiran, ne gh'è stau väri d'interesse de l'aministrasiun barestea p'u stradun de Cärpe, cu'e gente du paise che, pe stu facciu, a cavallu fra Öttu e Növesentu i porta istansa d'agregasiun aa cumüna de Tuiran, deliberà ai 26 de setembre du 1900 e stüdià int'ina relasiun presentà ai 6 de zenà du 1901. Pasau cärche retardu pe di parei de tuiranin cunträri au prugettu[68], pe Regiu Decretu du 23 de märsu du 1905 u s'è cumandau u destaccu de Cärpe da Barestin e u sò pasaggiu sutt'aa cumüna de Tuiran[6]. Dai vantaggi de l'agregasiun presentai inta cumüna tuiranina u se pö ascì vegghe cumm'u l'era in mumentu de svilüppu p'u paise, cu'ina pupulasiun ch'a muntäa, di avagni da tascie a ciü de duimilla franchi a frunte de mille franchi de spese, e e sò gente ch'i l'era tostu tütte pruprietärie, cun ciü acatti d'immobili a persuna inti ürtimi trent'agni de l'Öttusentu de chelli facci da tuiranin[69].

A targa a memoria du cunsorxiu de cumüi ch'u l'ha usciüu u stradun, ciantà inti scöji au Sätu du Lüu

De sti agni, i se sende turna a descusiui in su stradun, cu'i dui partii a favù da via pe Barestin o pe Cärpe, e dumà che du 1903 a l'è rivà a decixun in sa segunda. A ogni moddu i sun scciüpai di ricursi ch'i sun cuntignai ancù pe cärche tempu[70], täntu ch'u bandu p'u stradun u l'è andau a l'incantu dumà che ai 23 de dixembre du 1909, p'ina spesa de ciü de 500.000 franchi inte tüttu[71]. Du 1912 u stradun u l'è feniu e duertu fina in Cärpe, dund'i sò travaji i l'ha facciu derucà u semité e a gexa in San Benärdu, mentre u gh'è usciüu ancù di agni perché u rivasse fin'a Bardenei. Inta primma pursiun da via növa u se ghe tröa a gran strutüra du punte Maineru, ch'u traversa u Varatella au Sätu du Lüu, a quaränta metri d'artessa in sa scciümaira[72]. P'u scitu propriu sutta a stu punte, a Cumisciun Reäle pe l'irigasiun a l'ha presentau du 1915 u prugettu d'ina diga, ch'a duxea tegnì in si dui miliui de metri cübbi, da duerà täntu p'aneivà e tere ciü a valle che p'a prudusiun de curente. A ogni moddu, täntu pe stu prugettu che p'in ätru ch'u ghe semejäa presentau du 1933, a pupulasiun tuiranina a s'è diccia cunträria e a l'ha facciu fermà i travaji[73].

In Cärpe, cuscì cumme pe tänt'ätre cumünitae, a Primma Guera Mundiäle a l'ha ciamau in pesante dassiu, täntu ch'u se ghe riorda unze cadüti fra i sò paisai. Inti agni du primmu doppu guera u l'è inandiau u primmu servissiu de curiere a traversà u paise, facciu in sa ligna Löa-Bardenei-Carisan, in cuncesiun ünica aa Ditta Agolio Calisto[74]. Du 1940 u cunsorxiu de Cärpe u fà dumanda, acetà du '42, de girà parte de l'äiva du rian du Nasciu e du rian di Lavagin, de moddu da mejurà a rei de bianere p'aneivà i sciti intu paise[75].

Ai tempi da Segunda Guera Mundiäle, pasau u '43, inte bandie du valun a gh'è stà cärche asiun di partigiai, che d'in Burmia i vegnia a sustà inte cà föra du paise, cumme aa Cascina di Lavagin[76]. Sti facci i fenisce pe caxunà i trei cadüti de Cärpe inta guera; de ciü, aa Ruerea, du frevà du '45 a ghe vegne masà dai ommi da Divixun Torcello a Ninna Daldin, mujé du pudestae de Castreveju[77], e in ommu de Barestin, u Giarissu. D'ätra parte, Cärpe u patisce ascì quattru rastrelamenti, cu'u mumentu ciü dramaticu p'u paise ch'u l'è stau pe chellu ai 6 de frevà du 1945. Inte chella ucaxun u paise u l'è ucupau da due cumpagnie de tedeschi, ch'i ghe pija di ustaggi e i ne sachezza e cà, cun l'urdine de masäri tütti e dà föu au paise; a ogni moddu, grassie a l'interventu da meistra Agnese Garessini a pacé e, pe tradisiun, a l'intercesiun da Madonna da Vardia, i tedeschi i l'ha cangiau e sò intensiui e i l'ha lasciau u paise[78]. Inte ürtime setemäne da guera u l'è pöi minau u punte du Sätu du Lüu, cu'i tedeschi ch'i u fa satà mentre ch'i scure dau sò cumandu in Tuiran; pe cärch'agnu u pasaggiu u l'è stau puscibile dumà che p'ina teleferica tirà in su straciungu[79].

Tempu da Repübbrica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Cu'i primmi interventi du doppuguera u l'è rangiau u stradun, dund'u l'è tirau sciü in punte növu ch'u traverse u Sätu du Lüu e, inti agni '50, u l'è stesu de asfaltu ma dumà che p'a pursiun ch'a cära in Tuiran, mentre versu Bardenei u gh'è usciüu ancù di agni. De sti tempi u l'è rivau l'äiva da beve inte cà e, du '61, a curente. Du 1970, cu'a dunasiun d'ina campäna aa gexa de San Benärdu da parte da cumüna tuiranina, pasai tostu dui seculi a l'è dà indré a Barestin a campäna da mortu ch'a ne vegnia d'inta gexa de San Zorzu, ch'a l'ha truau postu intu campanin da gexa növa de Sant'Andrea[52].

Inti agni a cavallu cun l'ürtimu seculu, Cärpe u vegne ciütostu mensiunau scicumme che, du 1994, au postu du veju risturante ai Banchei u gh'è druviu ina gran discuteca, a Domina. Pe de lì u gh'è pasau i artisti ciü impurtanti a livellu italian da müxica progressive e, dapöi, da techno, cumme Mario Più, Franchino, Maurizio Benedetta, Zenith, Bruno Power e Tatanka. I prublemi d'urdine pübbricu caxunai dae casäne da discuteca, asemme au giru de dröghe ch'u se gh'era vegnüu a creà, i l'ha perö facciu perde ciü vote a licensa ai pruprietäri, fin'aa serà cumpleta du 2007[80].

Du 2015 intu paise u ghe riva a bända lärga[81], mentre u l'ha patiu di dagni inte l'ucaxun de aluviui ch'i l'ha curpiu Ligüria e Piemunte intu nuvembre du 2016, cu'ina slüssa ch'a l'ha facciu partì in toccu du stradun,[82]. A l'ürtimu, du 2017, a veja scöra ina Cianà a l'è rangià pe üxi pübbrichi e d'edilissia suciäle, mentre a l'è stà mescia a növu a Ciassa, che au dì d'ancöi a l'è intitulà au Bartolomeo Ferrari, paricu de Cärpe de l'Öttusentu[83].

Evulusiun demugrafica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Varui de primma du Regnu d'Italia:

Agnu 1624 1802 1824 1836 1838 1848 1858
Pupulasiun 298 142 144 170 200 223 209
Note [84][n. 3] [59] [n. 4] [85][n. 4] [86][n. 5] [87][n. 6] [64][n. 7]

Abitanti censii[n. 8]

Posti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetüre religiuse

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Gexa de San Benärdu: a paruchiäle du paise, a l'è mescia au sò centru, inta burgà diccia propriu da Gexa. A gexa a l'è stà faccia a l'imprensippiu du Seisentu, sübitu primma che Cärpe u vegnisse parocchia du 1609, cun San Bastian cumme primmu tituläre. A gexa, ch'a se faccia in sa Ciassa, a g'ha ina cianta a naväta ünica, cu'u campanin ch'u gh'è rembau in sa senestra, daa cianta squadrà e ch'u g'ha in simma ina cupula a seulla. De drentu, l'aula a l'è cuerta da ina vota a butte e, in si sò fianchi, i se ghe dröve quattru nije pe parte. Au fundu, in sa driccia, u se ghe dröve ina capella dunde au dì d'ancöi u gh'è l'organu; l'artà, de güstu baroccu, u l'è de prudusiun zenese da fin du Seisentu, cun di intarsci a sciure e cu'i stemmi di Du Carettu. In simma u g'ha in quaddru dedicau au säntu tituläre e, in gexa, a gh'è cunservà ascì ina cascia da prucesiun de l'Öttusentu dedicà a San Benärdu[103].
  • Uratoriu de San Benärdu: u l'è l'uratoriu du paise, custrusiun muderna tira sciü in San Benärdu, u scitu dund'a gh'era a primma gexa du paise, cacià zü pe fäghe pasà u stradun[104].
  • Munümentu aa Madonna: pilun dedicau aa Madonna da Vardia, u l'è mesciu aa Ruggia, da fiancu di lavaui, dund'u l'è stau usciüu dae gente du paise du 1946, in votu a Maria p'esse scampai au rastrelamentu facciu dai tedeschi ai 6 de frevà de l'agnu primma[78].

Architetüre civili

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Punte da Ciosa: punte in sa via veja pe Tuiran, u permette de traversà u rian de Cärpe fra i Cunfursci e a Ciosa, ch'a ghe dà u numme. U punte u l'è facciu de pree strecce, rembae sciü di bäsi, cu'a sò strutüra ch'a l'è a ercu ünicu.
  • Punte Maineru: u l'è u punte du stradun ch'u traversa l'ätu straciungiu du Sätu du Lüu, facciu ina primma vota inti agni Dexe e minau inte l'ürtima guera, cu'a sò strutüra d'ancöi ch'a ne vegne daa recustrusiun du primmu doppuguera[79]. Stu punte, riurdau zà du 1916 cumme "bellissimo per il paesaggio e la mole"[72], inte di tempi ciü muderni u l'è mensiunau p'e paregge gente ch'i se ghe sun masae cacianduse intu straciungu, ma ascì pe di facci ciü scüri, cun di curpi descuerti au fundu du Sätu du Lüu, tirai zü dau punte[105].
  • Domina Disco Club: inta regiun di Banchei, facià in su stradun e in su mà, sta discuteca a l'è stà faccia du 1994 dund'u gh'era primma ina pensciun, vegnindu ün di lucäli ciü mensiunai a livellu nasiunäle p'a müxica progressive e techno. A Domina, ch'a l'ha facciu pe de lungu du gran sciarattu p'i prublemi d'urdine pübbricu e p'e ativitae nu väri legittime ch'i se ghe tegnia, a l'ha patiu ciü revoche da sò licensa fin'a esse serà du tüttu du 2007[80].

Architetüre militäri

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Campu austriacu: in su Prau de Marchin, ai Arsabecchi, i se tröa i segni d'in campu militäre austriacu ch'u faxea parte da ligna du Burghettu, atacau intu cursu da bataja de Löa dai fransexi du generäle Charlet[56].

In Cärpe u se ghe pärla ina variatae du ligüre de stampu arbenganese, a sò vota cunsciderà intu grüppu du ligüre de centru-punente, fra de chelle ch'i l'ha meju cunservau de carateristiche ciü antighe e menu remesciae cun l'infruensa da Rivera. Fra i caratteri du parlà de Cärpe, i se pöne presempiu riurdà:

  • ina -r- intervucalica ch'a s'è ben cunservà e che, au dì d'ancöi, a ne g'ha de rutacisasiun, forscia pe in ipercuretismu[108].
  • in'evulusiun du latin -CT- che, de doppu d'ina primma furma in -yt-, u l'ha avüu ina fuxun in [cˑ], exitu d'ina prubabile penetrasiun antiga du piemuntese[109] (presempiu "facciu", "cöcciu" e "strecciu"). Fra i paixi au reundu, st'exitu chi u se tröa pareggiu francu a Castreveju[110], inte l'äta Burmia e a Barestin.
  • a debulessa da -v-, täntu intervucalica che a l'imprensippiu de parolle.
  • a debulessa da -g- intervucalica, che de regula a cazze püre quänd'a ne vegne da in -K- latin, cun sta debulessa ch'a gh'è turna inte parolle ch'i cumensa pe gu + vucäle, dund'u gu u vegne v (presempiu da guagnà a "vagnà"). L'urigine de st'evulusiun a sarea da truà inte infruense piemuntexi carae de sà da Zuvu inte di tempi ciütostu antighi, forscia fin'a chelli de marca ardüinica[111]. Au dì d'ancöi st'exitu u l'è spantiau sruatüttu fra l'entrutera d'Arbenga e chellu du Finà, ciü che truäse da là da Zuvu, in Burmia, mentre aa fin de l'Etae de Mezzu u duxea rivà fin'aa Marina[112].
  • ina serta velarisasiùn da a s'a l'è tonica, che au dì d'ancöi a ne se sera pe de lungu fin'a [ɔ], pareggiu francu che a Castreveju[112].
  • a tersa persuna plüräle di verbi che, segundu cuniugasiun, a và in -a/-e; carattere punentin che chi u riva tostu aa mascima difuxun versu levante[113].
  • I 6 de frevà: a l'è a cumemurasiun ch'a se tegne tütt'i agni p'u rastrelamentu du '45; inte st'ucaxun u se porta in prucesiun a stattua da Madonna da Vardia fin'aa Ruggia, dund'u se tröa u munümentu facciu dae gente du paise a votu p'esse scampai au gran periu[78].
  • San Benärdu: a l'è a festa p'u säntu patrun du paise, cu'a ricurensa ch'a cazze tütti i agni ai 20 d'austu. Feniu a messa grande, che p'in'antiga tradisiun a l'era diccia dau preve de Barestin[114], u l'è purtau in prucesiun p'e burgae du paise a cascia du tituläre e, vegnüi indré, u gh'è imbastiu segundu i agni ascì ina sägra[115].
(IT)

«[...] Gli abitatori di questo paesetto sarebbero più miti e solerti, se loro non mancassero i mezzi d'istruirsi e d'esercitare qualche maniera di traffico coi circostanti villaggi.»

(LIJ)

«[...] E gente de stu paisettu i starea meju e i travajerea de ciü, s'u ne ghe mancasse a puscibilitae de stüdià e de praticà cärche manera de traffegu cu'i paixi au reundu.»

(Goffrado Casalis, Dizionario [...] degli stati di S.M. il re di Sardegna, 1836[63])

L'ecunumia du paise a l'è stà pe de lungu ciütostu povera, carà a l'intreu inte ativitae leae aa tera. E primme infurmasiui de detaju in se cundisiui de vitta de gente carpore i ne vegne dau stüddiu cumandau dau prefettu de Muntenöcce, u Gaspard de Chabrol, a l'imprensippiu de l'Öttusentu. De chelli tempi, cun Cärpe ch'u faxea cumün ünicu asemme a Barestin, u se dixe zà ch'e gente du postu i travajäa p'u ciü ina tera povera, de dunde, a ogni moddu, i sciurtia a campà de gumbae d'öriu e de vin; du restu, l'ätra ativitae impurtante a l'era chella di tajalegne e du trasportu da sò prudusiun fin'aa Marina[60]. Du 1836 ste ativitae i g'ha ancù da esse e ciü impurtanti; de ciü u l'è riurdau u gran nümeru de bestie inte bandie du paise, segnu ch'u gh'era paregge squaddre de cacioi. De cuntru, i früti da tera e de bestie, alantù purtae a scö p'u ciü in sa Rocca, in su Bäncu e in Bertädu, i duxea fenì dumà che inte cà[62].

A ogni moddu, u taju e u trasportu de legne i gh'axea da esse u travaju de primmu cuntu p'e gente de paise, täntu che, du 1846, i ghe sun registrae ben 332 some, tostu u duggiu da pupulasiun e in varù ch'u l'era sinque vote chellu de Barestin e u sinquanta pe sentu de ciü de chellu de Tuiran, dui paixi ch'i riväa, rispetivamente, a quattru e a sei vote a pupulasiun de Cärpe[61]. Ste sumae de legne i l'era dunca rabelae zü p'u valun, p'esse duerae inte Löa o aa Prea, dund'i servia segundu a mena cumme legna da föu o da custrusiun[60]. A l'ürtimu, ciü che st'ativitae primärie, in Cärpe u gh'era ancù in gumbu cun murin, ch'u se truäa intu scitu dicciu propriu U Murin[116], dund'u l'è mensiunau fina du Seisentu[84].

Scindichi de Cärpe

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Periudu Primmu sitadin Partiu Carega Notte
1824 1825 Giacomo Coxe Scindicu [117][118]
1826 1827 Sebastiano Selvatico Scindicu [119][120]
1828 1831 Luigi Coxe Scindicu [121][122]
1832 1836 Antonio Coxe Scindicu [123][124]
1837 1837 Giovanni Coxe Scindicu [125]
1838 1841 Luigi Barbitta Scindicu [126][127]
1842 1859 Giò Batt. Coxe Scindicu [128][129]
1860 1869 Giambattista Coxe Scindicu [130]

Vie de cumünicasiun

[modìfica | modìfica wikitèsto]
U Punte Maineru, ch'u traversa u Sätu du Lüu

In antigu, Cärpe u l'era traversau da quattru vie, ch'i u leäa cu'e cumünitae au reundu. Versu a tramuntäna a gh'era a via de Teje, ch'a muntäa sciü p'u rian du Nasciu e, rivà in si Arsabecchi, da ina parte a se zunzea cu'a via da Valle, mentre de l'ätra a cuntignäa cu'a via di Bricchi fin'a pasà in Burmia p'u Zu du Bäncu, in sa Sera. Dapöi, versu punente a menäa a via di Lavagin, ch'a fenia inta Neva dau Giru de Löa, mentre a meridiun u gh'era du vie. Ciü a punente, daa Ruggia, a partia chella che, dau Murin, a muntäa sciü p'a muntagna de Barestin, de dund'a caräa au Burgu, dund'a l'è ancù diccia a Via de Cärpe. A l'ürtimu, ciü a levante, dai Cuxi a caräa p'a Ciosa a via de Tuiran, ch'a puxea pasà u rian de Cärpe pe mezzu du punte da Ciosa[9][62][131].

A tütta sta rei de risöi, a l'imprensippiu du Növesentu u se gh'è azuntu u stradun, cu'a sò realisasiun ch'a l'è stà in mumentu impurtante p'in dabun p'i traffeghi du paise. Cumme dicciu, a sò custrusiun a l'è cumensà pasai pareggi agni de descusiui in su meju percursu d'andäghe apröu, cu'u bändu ch'u l'è andau a l'incantu ai 23 de dixembre du 1909[71]. A primma pursiun da via, d'in Cärpe fin'a Tuiran, a l'è entrà in funsiun du 1912, mentre u gh'è usciüu ancù cärch'agnu perché a rivasse fin'a Bardenei. Dapöi, intu teritoriu du paise, u gh'è ascì ina stradda cumünäle de tera, ch'a repija u percursu da via veja di Lavagin e che, tacandu dae Cà de Rocche, a fenisce intu cumün de Castreveju au Giru de Löa.

Note au testu
  1. Da dì ['kɐrpe], cu'a velarisasiun da "a" che perö a ne gh'è tütte e vote e a pö esse inte di graddi diferenti, fin'a rivà a ['korpe]; Carpe in zenese[4], prununsiau ['karpe] cumme in italian
  2. 7 de nuvembre du 1448 pe di ätri testi
  3. Spartie pe 67 föi, 188 e agnime de cumeniun
  4. 4,0 4,1 L'agnu indicau u l'è chellu da stampa du vulümme, a ogni moddu u ne l'è mia marcau u mumentu da rilevasiun
  5. Spartie pe 40 cà e atretänte famije
  6. Spartie pe 47 cà e atretänte famije
  7. 89 ommi e 120 donne
  8. 1861: pupulasiun rexidente, chella presente a l'era de 203 persune[88].
    1871: pupulasiun presente[89].
    1881: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 217 persune[90].
    1901: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 225 persune[91].
    1911: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 208 persune[92].
    1921: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 208 persune[93].
    1931: pupulasiun rexidente; chella presente a l'era de 184 persune[94].
    1936: pupulasiun rexidente[95].
    1951: pupulasiun rexidente[96].
    1961: pupulasiun rexidente[97].
    1971: pupulasiun rexidente[98].
    1981: pupulasiun rexidente[99].
    1991: pupulasiun rexidente[100].
    2001: pupulasiun rexidente[101].
    2011: pupulasiun rexidente[102].
Note bibilugrafiche
  1. Bogliorio, 2022L'aggregazione di Carpe a Toirano, p. 46
  2. 2,0 2,1 (IT) Amato Amati, Dizionario corografico dell'Italia, Vul. II, Milan, Francesco Vallardi, 1870s, p. 445.
  3. 3,0 3,1 (IT) La Frazione di Carpe, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 9 màzzo 2025.
  4. (LIJIT) Giovanni Casaccia, Dizionario Genovese-Italiano, 2ª ed., Zena, Gaetano Schenone, 1876, p. 860.
  5. 5,0 5,1 (IT) Regiu Decretu 7 lüju 1869, n. 5190.
  6. 6,0 6,1 (IT) Regiu Decretu 23 marsu 1905, n. 159.
  7. (IT) Cumün de Tuiran, Statütu (PDF), 20 abrì 2009, p. 2.
  8. (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, pp. 3-4, ISBN 88-85-86631-X.
  9. 9,0 9,1 9,2 (IT) Matteo Vinzoni, Tipo Geometrico di Parte della Riviera di Ponente [...], Archiviu de Stätu de Zena, Setembre 1750.
  10. (IT) Pruvincia de Sauna, Piano di bacino Varatella: reticolo idrografico, foglio 245060 (PDF), in sce pianidibacino.ambienteinliguria.it. URL consultòu o 30 màzzo 2025.
  11. (IT) Catasto Speleologico Ligure, Area carsica: Monte Carmo di Loano, in sce catastogrotte.net. URL consultòu o 5 zùgno 2025.
  12. (IT) Stazione meteorologica di Carpe - Case Garoni - Toirano (SV): Archivio dati meteorologici, in sce meteonetwork.eu. URL consultòu o 30 màzzo 2025.
  13. (LIJIT) A Cumpagnia di S-ciancalassi, U gh'è de tüttu cumme a Zena. Soprannomi, proverbi, favole, filastrocche, modi di dire ed altro in dialetto toiranese, Löa, Tipografia Litografia Ligure, Lüju 1995, p. 82.
  14. (IT) Grotte, Museo Etnografico e Borgo di Toirano, Frazione Carpe, in sce toiranogrotte.it. URL consultòu o 30 màzzo 2025.
  15. (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, p. 17, ISBN 88-85-86631-X.
  16. Balbis, 2024Bardineto in età romana, p. 91
  17. 17,0 17,1 (IT) Furio Ciciliot, Toponimi del Comune di Toirano, in Progetto toponomastica storica, Vul. 31, Sauna, Società Savonese Storia Patria, Nuvembre 2015, p. 10, ISBN 88-85-86631-X.
  18. 18,0 18,1 Amici del Borgo, 2011Le Origini del Marchesato di Balestrino, p. 15
  19. (DE) Militairischen Carte von der Riviera di Ponente in dem Gebiethe der Republic Genova, 1795.
  20. Amici del Borgo, 2011Introduzione, p. 9
  21. Ronco, 2000Capitolo V. Torri e campanili, pp. 40-41
  22. Ronco, 2000Capitolo VI. Il crociato e l'abate, p. 47
  23. Ronco, 2000Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 54
  24. Amici del Borgo, 2011Le Origini del Marchesato di Balestrino, p. 14
  25. Ronco, 2000Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 56
  26. Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 710 (618)
  27. 27,0 27,1 27,2 (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: dal XV secolo all'attuazione del concilio tridentino, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Dixembre 2007, p. 203.
  28. Ronco, 2000Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 55
  29. Ronco, 2000Capitolo X. Sottomissione e perdono, p. 70
  30. (IT) Lorenzo Tacchella, Le visite apostoliche alla diocesi di Albenga (1585-1586), A Burdighera, Istituto Internazionale di Studi Liguri, 1981, p. 120.
  31. Bogliorio, 2022La frazione di Carpe, p. 39
  32. Bogliorio, 2022La frazione di Carpe, pp. 39-40
  33. Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, pp. 710-711 (618)
  34. Pesce & Tagliafico, 1976Vicende di Toirano nel Medio Evo, pp. 95-96
  35. Pesce & Tagliafico, 1976Vicende di Toirano nel Medio Evo, p. 96
  36. (IT) Gustavo Gerolamo, Territorio di Zuccarello, Tenimento della Pallarea o sia Pizzone. Terra castagnile e piaggiva con casa di Antonio Maria Secca, Archiviu de Stätu de Zena, 1785.
  37. Pesce & Tagliafico, 1976Il monastero di San Pietro in Varatella, p. 67
  38. Ronco, 2000Capitolo XV. Opere Pie e lavoro festivo, pp. 110-112
  39. Ronco, 2009V. Ottaviano il magnifico, p. 45
  40. Bogliorio, 2022La frazione di Carpe, pp. 40-41
  41. Bogliorio, 2010Capitolo III. I grandi e i piccoli avvenimenti del 1700, pp. 21-23
  42. Bogliorio, 2010Capitolo III. I grandi e i piccoli avvenimenti del 1700, pp. 23-24
  43. Ronco, 2000Capitolo XVI. Il consegnamento, p. 114
  44. (IT) P. Enrico del SS. Sacramento, Cenni storici e memorie della città di Loano dai suoi primordii fino ai tempi moderni, Zena, Tipografia della Gioventù, 1879, p. 186.
  45. (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: da metà Seicento ad oggi, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Zenà 2018, p. 132.
  46. (IT) Antonio Arecco, Storia della diocesi di Albenga-Imperia e dei suoi vescovi: da metà Seicento ad oggi, Arbenga, Tipolitografia Fratelli Stalla, Zenà 2018, p. 134.
  47. Bogliorio, 2010Capitolo XVI. L'onda lunga degli eventi politici e militari, pp. 113-122
  48. Bogliorio, 2010Allegato N. 4. Ristretto della nota dei debitori del Marchesato di Balestrino [...], pp. 113-122
  49. Ronco, 2000Capitolo XVII. Odio ai tiranni pace alle campagne, pp. 124-131
  50. Ronco, 2000Capitolo XVIII. La battaglia di Loano, pp. 134-136
  51. Ronco, 2000Capitolo XII. I banchieri spagnoli, pp. 86-87
  52. 52,0 52,1 Ronco, 2009XX. Campane vecchie campane nuove, pp. 160-161
  53. Ronco, 2000Capitolo XVIII. La battaglia di Loano, p. 134
  54. (IT) P. Enrico del SS. Sacramento, Cenni storici e memorie della città di Loano dai suoi primordii fino ai tempi moderni, Zena, Tipografia della Gioventù, 1879, p. 214.
  55. Ronco, 2009XX. Campane vecchie campane nuove, p. 168
  56. 56,0 56,1 Ronco, 2009VII. Sei ore di morte, pp. 69-70
  57. (IT) Antonino Ronco, La battaglia, in La Battaglia di Loano, Zena, B.N. Marconi, Lüju 1995, p. 45.
  58. Bogliorio, 2010Capitolo XIX. Il trapasso dal vecchio al nuovo mondo, p. 101
  59. 59,0 59,1 (IT) AA. VV., Costituzione della Repubblica ligure (1802), Zena, Stamperia Nazionale Strada Giulia, 1802, p. 156.
  60. 60,0 60,1 60,2 60,3 (IT) Gilbert Joseph Gaspard Chabrol de Volvic e Giovanni Assereto (a cüra de), Statistica delle provincia di Savona, di Oneglia, di Acqui e di parte della provincia di Mondovì, che formavano il dipartimento di Montenotte, Vul. I, Sauna, Cumün de Sauna, Dixembre 1993 [1824], p. 286.
  61. 61,0 61,1 (IT) Luigi de Bartolomeis, Notizie topografiche e statistiche sugli Stati Sardi, Türin, Tipografia Chirio e Mina, 1847, p. 1270.
  62. 62,0 62,1 62,2 (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, p. 629.
  63. 63,0 63,1 (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, pp. 629-630.
  64. 64,0 64,1 (IT) Amato Amati, Dizionario corografico dell'Italia [...], Vul. II, Milan, Francesco Vallardi, 1860s, p. 445.
  65. (IT) Attilio Zuccagni-Orlandini, Corografia fisica, storica e statistica dell'Italia e delle sue isole [...], Vul. III, Firense, Presso gli editori, 1836, p. 889.
  66. Ronco, 2000Capitolo XIX. Il nuovo comune, pp. 145-147
  67. Ronco, 2009XII. Lo stradone, pp. 94-95
  68. Bogliorio, 2022L'aggregazione di Carpe a Toirano, pp. 42-44
  69. Bogliorio, 2022L'aggregazione di Carpe a Toirano, pp. 44-45
  70. Balbis, 2024Cronache di fine Ottocento e primo Novecento, pp. 364-365
  71. 71,0 71,1 (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio, Ispettorato generale dell'industria e del commercio, Ufficio di informazioni commerciali, Appalti nel regno, in Bollettino di Notizie Commerciali, Agnu XXXIV, n. 47, Rumma, Tipografia nazionale di G. Bertero e C., 25 de nuvembre du 1909, p. 188.
  72. 72,0 72,1 (IT) L. V. Bertarelli, Guida d'Italia del Touring Club Italiano: Liguria, Toscana settentrionale, Emilia, Vul. I, 1ª ed., Milan, Stamperia Capriolo e Massimino, 1916, p. 174.
  73. Bogliorio, 2022Lo spirito di solidarietà dei toiranesi, pp. 60-62
  74. Bogliorio, 2022I grandi eventi nazionali e la realtà locale, p. 107
  75. (IT) Ministero dei lavori pubblici, Acque pubbliche. Istruttorie, in Bollettino ufficiale, Agnu XLIII, n. 20-21, 11-21 de lüju du 1942, p. 1271.
  76. Ronco, 2009XXIX. Una notte del '44, p. 238
  77. (IT) Roberto Badano e Silvio Riolfo Marengo, Castelvecchio di Rocca Barbena nella bufera delle guerre mondiali, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 162.
  78. 78,0 78,1 78,2 (IT) Cristina Rava, I giovedì di Agnese: donne in guerra, Zena, Fratelli Frilli Editori, 2006, ISBN 88-7563-179-4.
  79. 79,0 79,1 Bogliorio, 2022L'ultimo anno di guerra, p. 158
  80. 80,0 80,1 (IT) Luca Reinero, Discoteca Domina - Uno dei locali più controversi del Nord Italia, in sce ilcartello.eu, 7 d'utubre du 2016. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  81. (IT) Toirano, nella frazione di Carpe arriva la banda larga, in sce ivg.it, 7 de nuvembre du 2015. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  82. (IT) Toirano, chiusa la strada a Carpe: automobilisti scortati, in sce ivg.it, 25 de nuvembre du 2016. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  83. (IT) Lavori a Toirano: edilizia sociale, sala polivalente e restyling di piazza Don Bartolomeo Ferrari, in sce ivg.it, 20 de mazzu du 2017. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  84. 84,0 84,1 Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 712 (620b)
  85. (IT) Goffredo Casalis, Dizionario geografico, storico, statistico, commerciale degli stati di S. M. il re di Sardegna, Vul. III, Türin, G. Maspero librajo e Cassone Marzorati Vercellotti tipografi, 1836, p. 630.
  86. (IT) AA.VV., Informazioni statistiche raccolte dalla Regia Commissione Superiore per gli Stati di S.M. in terraferma: censimento della popolazione (PDF), Türin, Stamperia Reale, 1839, p. 44.
  87. (IT) Regno di Sardegna, Censimento della popolazione per l'anno 1848 (PDF), Fasc. I, tora I, Türin, Stamperia Reale, 1852, p. 83.
  88. (IT) Statistica del Regno d'Italia, Censimento generale 31 dicembre 1861 (PDF), Firense, Tipografia letteraria e degli ingegneri, 1865, p. 123.
  89. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Popolazione presente ed assente per comuni, centri e frazioni di comune: censimento 31 dicembre 1871 (PDF), Vul. I, Rumma, Stamperia Reale, 1874, p. 163.
  90. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 157.
  91. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 febbraio 1901 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1902, p. 162.
  92. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica e del lavoro, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 giugno 1911 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1914, p. 237.
  93. (IT) Presidenza del consiglio dei ministri: istituto centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 1° dicembre 1921 (PDF), Vul. V, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1926, p. 8, tora 1.
  94. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1931-IX (PDF), Vul. II, Pt. I, Rumma, Tipografia Operaia Romana, 1933, pp. 236-237.
  95. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. II, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 11, tora II.
  96. (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 32, Rumma, Soc. Abete, 1956, p. 21, tora II.
  97. (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 9, Rumma, 1964, p. 22, tora II.
  98. (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 20, tora II.
  99. (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 24, tora II.
  100. (IT) Istituto nazionale di statistica, 13° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 20 ottobre 1991 (PDF), Fasc. Savona, Rumma, Istituto poligrafico e zecca dello stato, Austu 1993, p. 228, tora 6.3.
  101. (IT) Istituto nazionale di statistica, 14° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 21 ottobre 2001, Fasc. Savona, Rumma, System Graphic S.r.l., Dixenbre 2005, p. 121, tora 3.3.
  102. (IT) La Frazione di Carpe, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  103. (IT) Chiesa di San Bernardo, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  104. (IT) Oratorio di San Bernardo, in sce chieseitaliane.chiesacattolica.it. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  105. (IT) Omicidi savonesi, Roberto Nicolick ricorda il ritrovamento de "L'ignoto decapitato al Salto del lupo", in sce ivg.it, 4 de nuvembre du 2015. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  106. (IT) SIC e ZPS in Liguria » Savona » M. Carmo - M. Settepani, in sce natura2000liguria.it. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  107. (EN) Monte Carmo - Monte Settepani, in sce eunis.eea.europa.eu. URL consultòu o 2 zùgno 2025.
  108. (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, pp. 117, ISBN 3-110-93835-9.
  109. (IT) Giulia Petracco Sicardi, Le parlate liguri, in Giulia Petracco Sicardi, Fiorenzo Toso e Patrizia Cavallaro, Vocabolario delle parlate liguri, Vul. IV, p. 112, Zena, Consulta Ligure, 1992.
  110. (LIJIT) Fiorenzo Toso, Il dialetto di Castelvecchio, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 153.
  111. (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, p. 119, ISBN 3-110-93835-9.
  112. 112,0 112,1 (LIJIT) Fiorenzo Toso, Il dialetto di Castelvecchio, in Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Litografia Bacchetta, 2022, p. 154.
  113. (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, p. 121, ISBN 3-110-93835-9.
  114. Amici del Borgo, 2011Usanze: altri segni che per quattro secoli legarono le due parrocchie, p. 78
  115. (IT) Toirano, festeggiamenti per San Bernardo in frazione Carpe, in sce ivg.it, 19 d'austu du 2009. URL consultòu o 3 zùgno 2025.
  116. Amici del Borgo, 2011Il territorio del Marchesato nel secolo XVI, p. 28
  117. (IT) Parte duodecima. Notizie concernenti alla Statistica. Capo I. Elenco dei Comuni de' Regii Stati di Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu I, Türin, Stamperia della vedova Pombà e figli, 1824, pp. 508-509.
  118. (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu II, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1825, p. 388.
  119. (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu III, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1826, p. 440.
  120. (IT) Capo XX. Sindaci de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu IV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1827, p. 464.
  121. (IT) Capo XX. Sindaci de' Comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu V, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1828, p. 464.
  122. (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu VIII, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1831, p. 477.
  123. (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu IX, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba, 1832, p. 492.
  124. (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii de' comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIII, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1836, p. 488.
  125. (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii dei comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1837, p. 477.
  126. (IT) Capo XX. Sindaci e segretarii dei comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XV, Türin, Stamperia di Giuseppe Pomba e C., 1838, p. 474.
  127. (IT) Capo XVIII. Sindaci e segretarii dei Comuni in terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XVIII, Türin, Stamperia sociale degli artisti tipografi, 1841, p. 466.
  128. (IT) Capo XVII. Sindaci e Segretari dei Comuni in Terraferma, in Calendario generale pe' regii stati, Agnu XIX, Türin, Stamperia sociale degli artisti tipografi, 1842, p. 480.
  129. (IT) Capo III. Sindaci e Segretari dei Comuni, in Calendario generale del regno pel 1859, Agnu XXXVI, Türin, Stamperia dell'Unione Tipografico-Editrice, 1859, p. 713.
  130. (IT) Capo III. Sindaci e Segretari dei Comuni, in Calendario generale del regno pel 1860, Agnu XXXVI, Türin, Stamperia dell'Unione Tipografico-Editrice, 1860, p. 722.
  131. (IT) Carta topografica degli stati in terraferma di S.M. il Re di Sardegna, Corpo reale dello Stato Maggiore, 1852-1867.