Sâta a-o contegnûo

Cumitàu d'Arbenga

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn
Cumitàu d'Arbenga
(LA) Comitatus Albinganensis
Dèti aministratìvi
Lengue ufisiâliLatìn
Lengue parlèiLigü(r)e de l'Etè de Mezzu
Capitâle Arbenga
Dipendènte daDücàu d'Asti
(Regnu lungubardu)
Marca da Tüscia
(Regnu francu)
Marca ardüinica
(Regnu d'Italia, Sacru Rumàn Impe(r)u)
Pulitica
Furma de StâtuFèudu
Furma de guèrnuCuntea
Cunti d'ArbengaLista
NasciùnVIII seculu
CausaCunquista lungubarda da Ligü(r)ia
FìnXII seculu
CausaU fèudu u vegne marchesàu
Te(r)ito(r)iu e pupulasiùn
Area geugraficaIngaunia
Ecunumìa
Traffeghi cunSacru Rumàn Impe(r)u (cumitèi du Piemunte)
Religiùn e sucietè
Religiùi prinsipâliCatòlichi
Classe suciâliNubiltè, religiusi, artigièi, mercanti, cuntadìn
Evulusiùn stò(r)ica
Presedüu daProvincia Maritima Italorum
Seguìu daMarchesàu d'Arbenga
Au(r)a parte de Italia

U cumitàu d'Arbenga, ditu ascì a cuntea d'Arbenga (Comitatus Albinganensis in latìn), u l'è stètu ina sudivixùn teritu(r)iâle du regnu lungubardu, du regnu francu e pöi du regnu d'Italia, intu Sacru Rumàn Impe(r)u. Mensunàu fina du IX seculu, a l'ürtimu u l'ha fètu parte da marca ardüinica fina daa sò fundasiùn, avanti d'êsse issàu a marchesàu.

U cumitàu d'Arbenga u l'axeva in'estensciùn che pe'u ciü a l'andaxeva apröu a quella de l'antìgu municipium de Albingaunum, rivandu a cruvì p'intregu a regiùn stò(r)ica de l'Ingaunia. U sò terito(r)iu, intu detaju, u l'andaxeva "de iugo ad mare et de Armedano ad Finale", dunca da Sanremmu (valâ de l'Armea) au Finâ e dau mâ ai zuvi du spartiègua, tèrmi tòstu pa(r)eggi a quelli duve(r)èi daa diocexi[1]. A punènte u cumitàu d'Arbenga u cunfinava cun quellu de Vintimìa, a setentriùn, pe' mezu da valâ du Tana(r)u, cun quellu d'Arba e a levante cun quellu de Savuna[2].

Pe' stu terito(r)iu, ch'u l'é(r)a u "cuntâdu" da sitè d'Arbenga, u se tröva ascì de mensiùi d'âtri paisi ciü picìn che, a ògni moddu, i gh'axevan ina sèrta impurtansa. Fra de sti lì e gh'é(r)an e curtis regie da Palmata, inta bassa valâ du Va(r)atèlla, e da Curtis Diane, pe'u terito(r)iu de Diàn[3]; ciü a punènte, mensunèi int'ina dunasiùn du marchese ardüinicu Ulde(r)ìcu Manfredi II, e gh'é(r)an ancù e curtis de Pradariola e de Caramaniola, identifichèi cu'a valâ du Prìn, ai Ciài, e cu'u paise de Ca(r)amagna[4]. De ciü, e se ponen regurdà e cumünitè de Tabia e de Portus Mauricii, primme fundasiùi de Taggia e du Pòrtu[2].

L'u(r)igine du cumitàu a nu l'è pe' ninte cunusciüa, scicumme ch'u nu gh'è gua(r)i de testimunianse; a ògni moddu, zà dai tèmpi di bizantìn au guèrnu da sitè u gh'é(r)a in'âtu magistràu cu'u titulu de comes et tribunus, che dunca u l'axeva tantu de funsiùi sivìli che militâri. Fra sti magistrèi, de ün u se cunusce fina u numme, Tzittanus, cuntegnüu inte l'epigrafe da mujé, du 568[5][6].

Cu'a cunquista lungubarda du Rota(r)i, du 641, u l'è puscibile che a sitè a secce stèta guernâ pe' quarche tèmpu da in gastaldu o da in âtru cumandante militâre ma, de prubabile, a l'ha prèstu repiàu i sò antighi diritti sitadìn. Inte l'VIII seculu a l'è cuscì nasciüa ina cuntea cun sêde in Arbenga, fòscia cumpresa intu dücàu d'Asti, sutt'au regnu di Lungubardi, ch'a l'è dunca passâ intu regnu di Franchi cu'a vito(r)ia de velli cuntru du ré Dexide(r)iu du 774[7][8].

A l'etè du Carlu Magnu u cumitàu d'Arbenga u l'è finìu intu dücàu di Litora Maris, pe' passà pöi inta marca da Tüscia. De sti tèmpi u se cunusce numma che ina mensiùn da sitè, dund'u gh'è scritu u numme de ün di sò cunti: int'in innu du Paulìn d'Aquilea u l'è defèti regurdàu in Herica cumme cunte d'Arbenga, alantu(r)a ciamâ Albinganum, ch'u duve(r)ea curispunde a l'Enrìcu ch'u l'è pöi vegnüu u dücca du Friuli[9][10]. U IX seculu, a despetu da mise(r)ia ch'a gh'é(r)a, u dev'êsse stètu in mumèntu ciü o mênu de paxe; de stu seculu, dai 25 de mazzu de l'869, u se cunsèrva in àttu de dunasiùn da curtis regia da Palmata, fèta dau Luduvicu II a sò mujé, dund'u gh'è a ciü antìga mensiùn cunusciüa du cumitàu mèximu[11].

Du X seculu i sun pe' cuntru turnèi di tèmpi grammi cu'e incursciùi di saracén, ch'i partivan daa sò base a Frascinéu, in Pruvènsa. Intu mèntre e scentan du tüttu e testimunianse da vitta sitadìna, tantu pe'a diocexi che pe'u cumitàu. Pe' fà frunte a stu gran pe(r)igu a gh'è dunca stèta, pe' vuluntè du ré d'Italia Be(r)enga(r)iu II, ina riurganisasiùn aministratìva e militâre da Rive(r)a cuscì cumme pe'i âtri duminni soi. U cumitàu d'Arbenga, asemme, fòscia, a quellu de Vintimìa, u l'è cuscì vegnüu parte da növa marca de Tü(r)ìn, cunusciüa ascì cu'u numme de marca ardüinica. Stu fètu u l'ha avüu in gran impurtansa ascì pe'u svilüppu du cumitàu: scu(r)ìi i saracén, e due cuntee d'Arbenga e de Vintimìa e sun vegnüe a ma(r)ìna da marca intrega e in passaggiu de primma impurtansa pe'i sò cumèrci, ch'i traversavan e Arpi e a valâ du Tana(r)u pe' de vìe turna trafeghèi[12][13].

Inti ürtimi ànni da duminasiùn ardüinica u cumitàu d'Arbenga u l'è stètu fra e tère da cuntessa Adelaide de Süsa, che in Arbenga a gh'axeva ina sò curtis regia. Aa sò morte, du 1091, ste tère e sun stète spartìe fra ciü e(r)edi e u cumitàu u l'è passàu pe' ma(r)iaggiu au Bunifassiu du Vastu, marchese de Savuna da scciatta di ale(r)amichi, scibèn che, au muntà du pute(r)e du Cumün e pü(r)e du vescu, u cuntròllu di feudata(r)i in scia sitè u l'è vegnüu ciü de numme che de fètu. A l'ürtimu, intu seculu XII, a cuntea arbenganese a l'è finìa au Bunifassiu de Clavesana, nevu du Bunifassiu, che cu'a növa denuminasiùn de Marcha Albingane u l'ha piàu u titulu de marchese d'Arbenga[14][15].

Nòtte au tèstu
  1. In càrega primma du 789, scicumme che de quellu ànnu u l'è stètu numinàu a càppu da marca du Friuli. Primma de sta dèta u l'ha avüu ascì u titulu de cunte d'Asti.
Nòtte bibliugrafiche
  1. Embriaco, 2001, p. 1
  2. 1 2 Lamboglia, 1992, Cenni storici, p. 21
  3. Embriaco, 2001, p. 2
  4. (IT) AA.VV., Zona imperiese, dianese, cervese: rassegna delle risorse disponibili (PDF), Progetto INNOLABS - Valorizzazione archeologica dell’imperiese, Zenâ 2011, p. 81.
  5. Lamboglia, 1992, Cenni storici, p. 20
  6. Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, p. 56
  7. Lamboglia, 1992, Cenni storici, pp. 20-22
  8. Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, p. 57
  9. Lamboglia, 1992, Cenni storici, p. 22
  10. Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, p. 58
  11. Embriaco, 2001, p. 1-2
  12. Lamboglia, 1992, Cenni storici, pp. 22-23
  13. Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, pp. 58-59
  14. Lamboglia, 1992, Cenni storici, pp. 23-24
  15. Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, pp. 60-61