Geja de San Marcu (Villanöva)
AR
|
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese, in ta varietoe de Villanöva, segundu a grafia Usanna |

A geja o uvato"iu de San Marcu a l'è in edifissiu religiuzu de Villanöva cu se tröva in ta lucalitoe de Cuascu, dund'u gh'é"a u veiu paize primma cu fusse abbandunèu. A geja, ca l'è du Quattrusentu, a cunserva de pitü"e impurtanti de chelli anni e a l'è cumpreza in ta parocchia de San Steva.
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]A geja de San Marcu a l'è in edifissiu du Quattrusentu, ti"èu sciü in te l'antigu paize de Cuascu, in sa riva driccia de l'A"osa, carche sentenà de metri primma du scitu dunde se ghe caccia drentu l'Iveia. Du 1586 u gh'è passèu u vijitatù apustolicu Nicolò Mascardi, cu cuntrulava u rispettu de dispuzissiui du Cunciliu de Trentu, sensa cumandà di travai a st'uvato"iu[1] ma piandu de decijui in sa gestiun di redditi e de limojine, chi l'é"an ancù in vigù du 1628[2].
Ciü infurmassiui i rivan daa scheda in se l'Oratorio di S. Marco della Villa di Coasco, cunteggnüa in tu primmu vulümme du Sacro, e vago Giardinello dunde, in tu detaiu, se fà riferimentu a ina fi"a de dunassiui e de lasciti a l'uvato"iu. Tra chelli dae dispuzissiui ancù in vigù aa vijita du vescu Pe"u Fransescu Costa se pö regurdà u lascitu du Lorenzo Ferraro firmèu ai 16 d'arvì du 1514[3], a tera de Sebastiano e Filippino de Magri purtà avanti, cun attu du 16 de marsu du 1569, dai massoi da Ca"itoe de Santu Spirtu de Cuascu[3], u lascitu du Bernardo Longo du 23 de züggnu du 1600[4], chellu da Maytina Usana du 7 de mazzu du 1616[4] e chellu du Tomaso Usana du 25 de nuvembre du 1638[4], tütti chi prevedeva in cangiu in sertu nüme"u de messe da dì ogni annu. Ai 25 de frevà du 1644 sti beni i sun passoi sutt'aa növa capellania de San Steva, fundà dai ommi e l'universscitoe da villa de Cuascu e de Iurepatronatus Laicorum di scendichi da villa e di massoi de l'uvato"iu. Stu facciu chi u l'ha purtèu pe u capellan l'öbbrigu de stà in t'ina cà de Cuascu, pe dighe messa tütte e dumeneghe, in ti giurni de festa e atre tre vote aa settemana, pe 156 funsiui in tüttu, sutt'aa pena d'esse levèu e sustituiu da in preve sernüu daa cumünitoe de Cuascu[5][6].
Ste dispuzissiui i l'é"an u primmu passu versu l'elevassiun de San Marcu a parocchia, che aa fin a nu gh'è staa, tantu che u Costa u l'ajeva dispostu che in te stu caju i lasciti aa capellania i gh'avessen da passà sutt'aa mensa da növa parocchia, insemme a l'öbbrigu de dane pe tempu nutissia au retù de Villanöva, cu cunservava u dirittu «a dì a so rajun»[7]. Fö"a da capellania de San Steva, u gh'é"a ancù u lascitu du preve Giovanni Battista Riccio de Cuascu che, ai 19 de mazzu du 1632, u l'ha fundèu cun ricche dunassiui a capellania de San Giuanni Battista e San Marcu, ca gh'ajeva in so artà in te l'uvato"iu, dunde se dijeva ina messa aa settemana ciü chelle pe e feste di santi patrui[6][8]. De ciü, se regorda ina dispuzissiun dau testamentu du Benedetto Riccio du 30 de dejembre du 1639 ca prevegheva, in tu caju d'elevassiun a parocchia, di öbbrighi pe i massoi cumme cattà di lümmi, cumpaggnà u Santisscimu Sacramentu di Infermi pe a villa de Cuascu e cü"ase de distribüì, au dì de l'Ascensiun, quattru rübbi de «bon gran» tra i pove"i da villa[9]. Aa fin, in tu testamentu du Giorgio Maestro de Cuascu firmèu ai 27 de lüiu du 1646, i ghe sun de dispuzissiui pe frabicà ina növa capella drentu a l'uvato"iu de San Marcu, da fiancu a l'artà, cu'u cumandu de mettighe in quaddru cun e figü"e da Santisscima Trinitoe e de San Zorzu. Stu lascitu, facciu in s'in scitu in ta regiun du Garsciu survan, u cruviva ascì e speze p'in sertu nüme"u de messe a l'annu e pe dutà a növa capella de tütti i pa"amenti[10].
A ogni moddu, in ti seculi a geja de Cuascu a nu l'è moi veggnüa parocchia, pe perde maniman d'impurtansa cun l'abbandun da villa, dae ruine chi se vegghen ancù nu luntan da San Marcu. Du 1925 i sun cumensoi di travai pe rangià l'uvato"iu, facci da l'impresa"iu Giuseppe Zunino, e, pe cuncessiun da Suvrintendensa au cummendatù Antonio Anfossi cun lette"a du 22 de settembre de chellu annu, s'è destacchèu üna de pitü"e a frescu di Guiddu da Ransu. E pittü"e a frescu de l'abside i sun stoe rangioe dau prufessù Gambini ma i travai i se sun fermoi pe carche annu, pe partì turna numma che au primmu d'austu du 1934[6]. Du 1933, ai 27 de dejembre, a geja a l'è staa vinculà insemme ae ruine du paize[11]. Cun delibe"assiun du 26 d'austu du 1934 i fradelli da cumpagnia de San Giuanni Battista i l'han decisu d'agiütà a parocchia a campà e sustanse necessa"ie pe rangià a gejetta, in rajun da so impurtansa storica e murale e in qualitoe de primma sede di fradelli de Villanöva, avanti chi se messciasse inte l'uvato"iu du burgu[6]. In atru cuntribütu u l'è rivèu du 1945[12].
Descrissiun
[modìfica | modìfica wikitèsto]U de fö"a
[modìfica | modìfica wikitèsto]-
Vista de davanti
-
Vista de deré
-
L'abside a mezzu serciu
-
U veiu purtà, aù immu"èu
A gejetta a l'è de stile rumanicu[13] e vista dau de fö"a a se mustra cun 'na faciata rüstega in pria de sc-ciümo"ia, mesc-cià cun intonacu de causina, mentre in u"igine a duveva esse tütta intunacà[14]. L'impiantu de l'àula u l'è a cianta squadrà, cusscì cumme chellu da parte de l'artà, ca fenissce cun l'abside a mezzu serciu, urientèu a settentriùn, versu levante.
U teitu u l'è facciu a capanna, a dui spiuventi: da drentu se vegghen difatti i travi de leggnu, mentre au de fö"a u l'è cuèrtu cun de ciappe, tantu pe u vulümme prinsipale quantu pe quellu de l'artà. Trei barcunetti i sun stoi ricavoi in ta mi"aia de drita, dunde u se vegghe asscì a struttü"a de renforsu. Stu lì u l'è dèu dai dui cuntrafforti, u primmu tacchèu aa faciata, u segundu ciü in deré, atri dui sustegni i sun remboi aa mi"aia de mancina.
Fra i dui, au de sutta du primmu barcun, a se tröva a traccia de chella che ina votta a l'é"a in'intrà de fiancu, ancöi immu"à: se vegghe ancù, difatti, in èrcu a sestu aüssu tampunèu. In moddu du tüttu scimile se trövan atri trei barcui da l'atru fiancu e fia ün pecenin au fundu da geja, che au de drentu u se tröva in tu mezzu a dui niggi, prubabilmente facci da di barcunetti ciü antighi, aù tappoi[15].
A faciata
[modìfica | modìfica wikitèsto]-
A faciata da geja
-
U so purtà
-
U rissö davanti aa faciata
-
U leun e a data de realizassiun
A porte de l'intrà prinsipale, de leggnu, a se dröve in ta faciata cun in atru èrcu sbasscèu e a l'è fiancà, aa drita, da in barcun quadratu, ciü grossu de chelli in su fiancu, dicciu du perdùn. Sutta a stu chi u se tröva in sca"in de prìa, cuèrtu cun 'na ciappa. In simma aa porte gh'è ancù ina duvertü"a reunda, incasscià au stessu moddu de atre in ta mi"aia. De frunte aa geja se tröva pöi in rissö, cu mustra a figü"a de in leun, che segundu a tradissiun u l'è u scimbulu de San Marcu[12].
Au de drentu
[modìfica | modìfica wikitèsto]De drentu a geja a mustra dui èrchi sbasscioi, u primmu cu se tröva versu l'intrà, u segundu cun a funsiun de èrcu de triunfu, u dividde l'àula daa zona de l'artà (presbiteriu) marcà ascì daa presensa d'in sca"in. Se pensa che antigamente st'ürtima parte, in particulare chella de l'èrcu de triunfu, a fusse stà tütta decu"à cun de pittü"e a frescu, che nu sun tütte rivoe au dì d'ancöi.
Stu facciu chi u l'è testimunièu daa traccia de ina pittü"a ca g'ha cumme suggettu l'immagine da Madonna. Tüttu d'in gi"u, fra l'atru, a gh'è ina panca in mi"aü"a, ca fenissce in ta parte du fundu, mentre u pavimentu u l'è facciu du stessu mate"iale de ciappe du teitu.[12] In tu pavimentu, ai pèi de l'artà, se ghe dröve in purtellu da sepurtü"a, cun in simma a scrita Sepulcrum Domini Canonici[16].
E pittü"e a frescu
[modìfica | modìfica wikitèsto]A ciü parte de pittü"e a l'è ope"a de Pe"u Guiddu da Ransu e de so fiu Zorzu, che in tu stessu periudu i l'é"an in ativitoe asscì in ta geja de San Steva in Cavau"ie[17]. E survaviven, de cuntru, e pittü"e in ta cunca du fundu de l'abside, und'u gh'è u Cristu, pittü"èu in te l'attu de benejì e inserìu in te 'n'amandu"a[n. 1]. Ai fianchi dui riquaddri pe parte, chelli zü bassi chi prezentan i quattru Vangelisti, dui pe parte settoi in se de banche d'in gi"u a ina struttü"a a öttu latti ca funsiuna cumme susteggnu. Chelli de surva i g'han cumme figü"e dui ange"i, chella de drita in parte scancelà. Meiu cunservà chella aa mancina, cun l'ange"u cu teggne in man in longu papé. Tantu u primmu quantu u segundu i sun dipinti in pèi, in simma a ina struttü"a a öttu latti[12][16].
Du 1547 u l'è in dipintu a frescu aù destacchèu daa puzissiun cu gh'ajeva ai inissi. Aù difatti u se tröva appezu in sa mi"aia mancina, pocu prìmma de ün di barcunetti chi se ghe dröve da sta parte. Facciu segundu u güstu medievale u l'è tripartiu: in tu mézzu veghemmu a Madonna du Lacce[18], cun a Vergine vestia de russu e de blö, settà in se 'n tronu du"èu e rafigü"à mentre a dà in man au Bambin chella ca pa ina sciu"a gianca. Stu lì u l'è patanüu e u porta au collu ina cullanetta de cu"allu, antigamente duve"à pe prutezzise cuntru a sfurtüna[19]. U sfundu u reciamma de architettü"e gotiche e a dividde sta scena chi dae atre due ghe sun de culunette suttì cun de decurassiùi de cu"ù russu che resautan in su giancu, a reciamà de furme vegetali.
In tu riquaddru de mancina u gh'è San Roccu[18], vestìu cumme in viandante e cumpagnèu dau can, scimbulu de fedeltoe. U santu u mustra a ciaga in sa gamba mancina, fe"ia ca remanda aa ca"itoe cristiana, e in man u porta u bastun, in memo"ia da so perseve"ansa e du pellegrinaggiu facciu in su cammin de Santiago.
Aa drita se vegghe San Bastian, lighèu a ina culonna e curpìu dae frecce che ghe fan sciurtì u sangue, a regordu du so marti"iu. Au de sutta di persunaggi a l'è prezente ina fasscia spartia in dui cun scritu: au primmu livellu u nomme du santu e de chelli chi l'han pittü"èu[18] (s.rochvs. ranzus guidus y gorgivs eivs filius de valle plebis p[intores]), mentre au segundu a gh'è ripurtà a datassiun e i nommi de chi l'ajeva usciüu (1547 die 16 octobres hoc opvs factv fvit. stepano maistro et ioanne vzana mascarii)[20].
Notte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Notte au testu
- ↑ Cun in gi"u a scrita "ego sum lux mundi via veritas et vita qui credit in me non morietur in aeternum"
- Notte bibliugrafiche
- ↑ (IT) Lorenzo Tacchella, Le visite apostoliche alla diocesi di Albenga (1585-1586), Burdighe"a, Istituto Internazionale di Studi Liguri, 1981.
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 536 (439-439b)
- ↑ 3,0 3,1 Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 539 (441b)
- ↑ 4,0 4,1 4,2 Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 538 (441)
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 537 (440b)
- ↑ 6,0 6,1 6,2 6,3 Navone, 1999, p. 120
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, pp. 537-538 (440b)
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, pp. 536-537 (439b-440)
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, pp. 538-539 (441)
- ↑ Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, p. 532 (435)
- ↑ (IT) Chiesa di S. Marco - Vincolo Architettonico (PDF), in sce sigecweb.beniculturali.it. URL consultòu o 17 arvî 2025.
- ↑ 12,0 12,1 12,2 12,3 (IT) Chiesa di San Marco, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 17 arvî 2025.
- ↑ (LIJ, IT) Carlo Bartolomeo Usanna, Visione d'altri tempi. Glossario dei termini dialettali, modi di dire, proverbi, tradizioni di Villanova d'Albenga, Impe"ia, Amedeo, 2000, p. 119.
- ↑ Navone, 1999, p. 121
- ↑ Navone, 1999, p. 123
- ↑ 16,0 16,1 Navone, 1999, p. 124
- ↑ (IT) Stefano G.Pirero, Su alcune tipologie di arredi liturgici tardomedievali nell'Estremo Ponente Ligure (secc. XV-XVI): proposte metodologiche e questioni cronologiche, in LIGURES Rivista di Archeologia, Storia, Arte e Cultura Ligure, n. 12-13, Burdighe"a, IISL, 2014-2015, p. 58.
- ↑ 18,0 18,1 18,2 Calzamiglia, 1999, Cap. III, Una bottega pittorica: i Guido da Ranzo, pp. 121-122
- ↑ (IT) Coasco, in sce villanovadalbenga.com. URL consultòu o 17 arvî 2025 (archiviòu da l'url òriginâle o 15 lùggio 2021).
- ↑ (IT) Dipintu da Madonna du Lacce (JPG), in sce web.archive.org. URL consultòu o 17 arvî 2025.
Bibliugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Franca Tamarindo Navone, Villanova borgo medievale, Arbenga, F.lli Stalla, 1999.
- (IT) Luciano L. Calzamiglia, Pittura in Valle Arroscia tra Quattrocento e Cinquecento. I Guido da Ranzo, Impe"ia, Dominici Editore, 1999.
- (LA, IT) Gio Ambrogio Paneri, Sacro, e vago Giardinello, vul. I, Arbenga, Edizioni del Delfino Moro, 2024 (1624 ss).
Atri prugetti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Wikimedia Commons a contêgne di files in sce geja de San Marcu
Ligammi de fö"a
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Chiesa di San Marco, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 17 arvî 2025.