Sâta a-o contegnûo

Müseu Diucesàn (Arbenga)

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn
A faciâ du Palàssiu du Vescu, sêde du müseu

U Müseu Diucesàn (Museo Diocesano in italiàn) u l'è in müseu d'Arbenga, gestìu da diocexi da sitè, ch'u se tröva drent'au Palàssiu du Vescu, in Arbenga Veggia. Inaugu(r)àu ai 15 de mazzu du 1981, u müseu u gestisce ascì e vixite au batiste(r)u e u g'ha ina sêde destacâ aa Cêve, ciamâ Müseu Diucesàn de l'Âta Valâ de l'A(r)òscia.

U müseu diucesàn d'Arbenga u l'è nasciüu grassie a l'ativitè de ciü urganisasiùi che, intu detaju, e sun stète a cü(r)ia da diocexi, a suvrintendènsa archeulogica, quella pe'i bêni ambientâli e architetonichi e quella pe'i bêni artistichi e stò(r)ichi, l'Institüu Internasiunâle de Stüddi Ligü(r)i e a Regiùn. Pe' primmu intervèntu u l'è stètu dunca rangiàu u palàssiu du Véscu, cun di travai ch'i sun andèti avanti dau 1947 au 1981; de ciü, insemme au palàssiu e sun stète rangièi pa(r)égge upe(r)e da futü(r)a culesiùn du müseu[1][2].

Cu'a fìn di travai, ai 15 de mazzu du 1981 u müseu u l'è stètu dunca inaugü(r)àu dau vescu d'Arbenga, alantu(r)a u Muns. Alessandro Piazza. U primmu diretû du müseu u l'è stètu Muns. Fiorenzo Gerino, ch'u l'è restàu in càrega fina au primmu de frevâ du 2017, quand'u l'è stètu numinàu diretû u canonicu Mauro Marchiano[1][2].

U müseu diucesàn u se tröva au cian nobile, u primmu, de l'antìgu palàssiu du vescu d'Arbenga, cu'in percursu ch'u se desvilüppa in sc'ina dexena de sâle inte tüttu, cumme quelle ch'i l'é(r)an duve(r)èi a salùn de rapresentansa, came(r)a du vescu e capella privâ.

Sâla Lamboglia

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Vista da primma sâla

A primma sâla du percursu de vixita, dedicâ aa memoja du prufesû Nino Lamboglia, a cuntegne i ciü antìghi retruvamènti archeulogichi cunservèi intu müseu, da l'etè rumâna in avanti. A sâla mèxima, ch'a l'è stèta rangiâ du 1963, a l'è ciütòstu antìga, tantu che se pò ligâla aa fâse gòtica du palàssiu, da che a ne cunsèrva de testimunianse[3]. A l'è cuèrta da vorte a cruxe(r)a, arembèi au sèntru in sce ina culònna tardurumâna missa lì e adatâ inte l'Etè de Mezzu; de ciü, inte mü(r)àje e se dröven ancù de pòrte a sèstu agüssu, au dì d'ancöi tapèi[4].

I repèrti ch'i se ghe trövan i ne vegnen survetüttu dai scâvi fèti inta catedrâle fra u 1948 e u 1967, ciü che dau vixìn batiste(r)u, dund'i sun stèti recampèi dai intervènti da fìn de l'Öttusèntu de l'Alfredo D'Andrade[4]. Dai scâvi inta catedrâle i rivan dife(r)ènti tòcchi de ciappe cun iscrisiùi e, fra de sti lì, u se pò mensunà a lapide du diacunu Dunàu, du 571, ch'a l'è üna de ciü antìghe testimuniànse cristiâne du Punènte intregu. In'âtra ciappa, sènsa de iscrisiùi, a se presènta pe' cuntra cu'a figü(r)a scurpìa d'in paùn, upe(r)a d'artigièi lungubardi ch'i l'é(r)an in Arbenga intu VIII seculu[5]. Dai scâvi inta catedrâle, ciü che da di âtri tuchetti de iscrisiùi, i ne vegnen ascì i rèsti du sò pluteus.

Dau batiste(r)u i rivan de upe(r)e de prexu, cumme de anfu(r)e du V-VI seculu ch'e l'é(r)an duve(r)èi intu têitu u(r)igina(r)iu da strutü(r)a, caciàu zü du 1901, e due lastre de marme(r)u da ina tumba a arcosolium missa in scia drìta da sò intrâ. Stu lì, decu(r)àu cun mutivi a sciu(r)e, u l'è u travaju d'ina bütega de Arpe Ligü(r)i du VIII seculu[6]. Pe' du rèstu, i se trövan ancù ina lünetta scurpìa e ina pursiùn da transenna du batiste(r)u, fèti d'a(r)ena(r)ia e, rispetivamènte, de l'VIII e du V-VI seculu.

Avanti d'intrâ inta sâla, a l'imprinsippiu du percursu du müseu[n. 1], u gh'è ascì u quaddru A diocexi d'Arbenga du Benardu Raibadu, upe(r)a du 1627 ch'a rafigü(r)a ina mappa da diocexi arbenganese d'alantu(r)a, cu'i cunfìn e e paròcchie de quelli tèmpi. In sce l'intrâ i se ponen ancù vegghe trèi quaddri du Raffaele Resio, ch'i cuntegnen âtretante viste da catedrâle da sitè[7].

Sâla de se(r)amiche

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Vista da sâla de se(r)amiche

A sâla de se(r)amiche, a segunda du percursu de vixita, a l'è spartìa fra ina recampâ de pitü(r)e e ina culesiùn de se(r)amiche, ch'i g'han dètu u numme. Ste lì e sun stète truvèi inti scâvi pe' rangià u pavimèntu da catedrâle, ch'u l'é(r)a muntàu inti seculi de armenu sètte livèlli e, pe'u ciü, cun l'impimèntu cumandàu dau vescu Lücca Fiescu fra u 1582 e u 1586. Scicumme che u dislivèllu u l'è stètu impìu de scarti da sitè, i ghe sun stèti truvèi pa(r)eggi scciappi de se(r)amiche da mensa ch'e sun u segnu du güstu di cumitènti e de l'ufèrta du mercàu, tantu du postu che de de fö(r)a, grassie a de impurtasiùi fina daa Penisu(r)a Ibe(r)ica[8].

I scciappi ciü antìghi da culesiùn i se ligan aa cuscì dìta maiòlica antìga, a primma se(r)amica smaltâ a êsse prudüta inta regiùn, cun di duietti, di tundi e de xatte de frabica pisâna o saunese fèti fra u Trexèntu e u Quattrusèntu. De dòppu, e ghe sun pa(r)egge testimunianse de grafìta munòcruma de prudüsiùn ligü(r)e o de Sauna, intrâ inte l'üsu du Quattrusèntu e frabicâ pe' tüttu u Sinquesèntu. Sta se(r)amica lì a l'è caraterizâ da furme duvèrte e a l'è cuèrta da ina pasta de veddru de cu(r)û gianu, òcra o vèrde, cun decu(r)asiùi a cruxe. Pe' sti trèi seculi, intu fratèmpu, segundu i güsti di cumitènti e se ponen truvà ascì de impurtasiùi de se(r)amiche ciü esòtiche: du Trexèntu-Quattrusèntu i ghe sun di scciappi de prudüsiùn ibe(r)ica cun mutivi de blö e a lüstru metalicu, mèntre du Quattrusèntu-Sinquesèntu i l'é(r)an bèn apresèi pe'i cu(r)ùi e e ricche decu(r)asiùi e se(r)amiche de manifatü(r)a tuscâna, survetüttu de Muntelù Fiurentìn. De sti tèmpi, e sun stète truvèi ancù e cuscì dìte ingubièi e grafìte pisâne, cun tundi, xatte e cupette dai tipichi mutivi a "S" cun de bande(r)olle intu mezzu, tracièi cu'u scistema a "punta e stecca"[9].

Ciü de resènte, cu'i növi güsti purtèi dau Renascimèntu inte büteghe ligü(r)i, e cumènsan a spuntà e maiòliche de Sauna o d'Arbisö(r)a che, dau Sinquesèntu, i sciorten cun decu(r)asiùi de blö in sc'in smaltu turchinettu, u smaltu beretìn, o de giancu-blö a mutivi cuscì dìti calligrafichi, fèti a ciante stilisèi. De ciü, fra i scciappi de stu genere, u gh'è fina de quelli cun decu(r)asiùi "a quartièi", cumpresu ün cun au sèntru ina tèsta de püttu, e di rè(r)i esempi de ciapelette ch'i reciamman u güstu di azulejos de Valensia[10]. Du Quattru-Sinquesèntu i ghe sun pöi pa(r)eggi scciappi de se(r)amiche d'impurtasiùn, dae pulicrume e e giancu-blö de Muntelù ae grafìte munòcrume a punta e stecca de Pisa, insemme a di tòcchi d'u(r)igine valensiâna o andalusa.

Âtra vista da sâla

In sce l'âtra mü(r)aja da sâla se ghe trövan pe' cuntru de pitü(r)e fra e ciü antìghe ch'e sun cunservèi inte culesiùi du müseu, cumme de pursiùi de pulittichi au dì d'ancöi smembrèi. A ciü impurtante a l'è ina Madonna cu'u Bambìn d'autû scunusciüu ch'a ne vegne daa gexa de Santa Ma(r)ìa in Fontibus, tè(r)a di ànni quaranta du Trexèntu che, pe'u güstu senese, a l'è acustâ au mèstru de Santa Ma(r)ìa de Castellu. Pöi a gh'è a mitè d'ina predèlla cu'i apòstuli, da l'u(r)ato(r)iu da Sunta du Castellu de Dian, fèta fra XIV e XV seculu dau Niculò da Vûtri, e in frunte de tabernaculu du Quattrusèntu decu(r)àu cu'u cruxefissu e u Vir dolorum, ch'u ne vegne daa gêxa de Diàn San Pe(r)u[11].

Âtre tè(r)e cunservèi chi e sun ina Sant'Anna Metèrsa daa paruchiâle du Castellu de Dian, da segunda mitè du Quattrusèntu, e e due pa(r)e late(r)âli d'in pulitticu du Lücca Baudu, fètu pe'a catedrâle du 1501, ch'e rafigü(r)an Sant'Eligiu e Sant'Ampeliu. In'âtra pursiùn de pulitticu, de prubabile ina cimâsa, a l'è pe' cuntru a tè(r)a cu'i Fradelli in adu(r)asiùn da Cruxe, travaju da segunda mitè du Sinquesèntu du Giüliu De Russi pe' l'u(r)ato(r)iu da Santa Cruxe de Dian San Pe(r)u. Fra e âtre upe(r)e, a l'ürtimu se regurda ancù u gran cibo(r)iu, âtru travaju du Sinquesèntu du Giüliu De Russi fètu pe'a gêxa di Santi Giacumu e Nicolla du Castellu de Prelà, daa furma a tempiettu a sèi làtti decu(r)àu cun ina figü(r)a pe' fiancu[12].

Sâla de verzü(r)e

[modìfica | modìfica wikitèsto]
A sâla de verzü(r)e

A cuscì dìta sâla de verzü(r)e o sâla de l'alcòva a l'é(r)a l'antìga stansia da lettu du vescu e, in sce mü(r)aje, a cunsèrva de tracce de l'u(r)igina(r)ia decu(r)asiùn a frescu, da mitè du Quattrusèntu e fèta a mudèllu du palàssiu di Pappi d'Avignùn. A sò ricca trâma, a trompe-l'oile, a l'è fèta a regurdà de tende scü(r)e cun de ciante e de bestie disegnèi, mèntre in sciu cantu fra mü(r)aje e sufitu a cascetùi, in parte ancù l'u(r)igina(r)iu, i se vegghen di stemmi de veschi d'Arbenga. E culesiùi cunservèi chi e se rife(r)iscen pe'u ciü au teso(r)u da catedrâle, cun di presiusi furnimènti da gêxa cumme relichia(r)i, ustenso(r)i e gotti a calice[13].

Fra e upe(r)e ciü impurtanti ch'e se ghe trövan, nu mancan di ricchi relichia(r)i, cumme u büstu pe'e relicchie de San Calòcciu, du Quattru-Sinquesèntu, e a tèsta-relichia(r)iu de San Veràn, dunâ aa catedrâle du 1475 e travaju de mèstru artigiàn Benardu Furcu. E ghe sun pöi e brasse relichia(r)ie de San Calòcciu e de San Veràn, frabichèi rispetivamènte inti ànni nuvanta du Quattrusèntu e du 1501, e ina relicchia ex veste, in rasu de séa gianca cun fì d'argentu che, da crövispalle da beâ Ma(r)ìa Cristina de Savoia, u l'é(r)a stètu adatàu a cunupeu[14].

A sâla a cuntegne ascì di quaddri e de scultü(r)e e, fra de ste lì, se pò mensunà pe' primma a cuscì dìta Pa(r)a Gamba(r)ana, ina pitü(r)a dau güstu lumbardu-fiurentìn du Raffaèllu De Russi, fèta in gì(r)u au 1530 pe' in artâ da catedrâle. Fra e scultü(r)e e se ponen pe' cuntru regurdà ina Madònna cu'u Bambìn de scö(r)a ligü(r)e-lumbarda, frabicâ du Duxèntu e missa inta gêxa de Santa Ma(r)ìa in Fontibus, ch'a l'è a ciü antìga statua ch'a rafigü(r)e a Vèrgine inta diòcexi intrega[15].

A capella mi(r)andu a mü(r)aja vèrsu u Caruggiu du Vescu

A stansia missa pròppiu dund'u palàssiu u fà cantu fra u Caruggiu du Vescu e Vìa Benardu Ricci a se tröva in curispundènsa du primmu cian d'ina tûre ch'a l'è finìa inglubâ intu palàssiu e che, passàu u gròssu fögu du 1418, a l'é(r)a vegnüa a capella privâ du vescu. Fra u 1459 e u 1466, inti ànni du vescu Napuleùn Fiescu, a capella a l'è stèta tütta tenzüa cu'in gran ciclu de pitü(r)e, descuvèrte pe' câxu du 1966 e bèn cunservèi in scia vòtta a pa(r)ègua e intu nicciu ch'u se dröve inta mü(r)aja a setentriùn, mèntre dae âtre parte u ne manca a ciü parte pe'i dànni caxunèi daa cuvertü(r)a a intonacu du Settesèntu. De ste pitü(r)e, in scia vorta a öttu teghe e ghe sun e fegü(r)e di Evangelisti e di Dutùi da Gêxa, cun au sèntru in tundu de prìa negra dund'u gh'è scurpìu l'Agnus Dei. In sce mü(r)aje, pe' cuntru, e se trövan in âtu de Sto(r)ie da Vèrgine e, in bassu, in nicciu da Madònna cu'u Bambìn e i Santi Giuànni u Batista e Michê Arcange(r)u. Stu gran ciclu, dau güstu ch'u mette insemme i lenguaggi artistichi de Ligü(r)ia, Piemunte e Pruvènsa, u l'è stètu atribuìu au cuscì dìtu mèstru de Lucéram[16].

Inta capella e sun pe(r)ò cunservèi ciü upe(r)e d'arte, cumme a Pa(r)a de Cexi du 1457, in travaju, fòscia, du lumbardu Fransescu Grassu ch'u ne vegne da l'u(r)ato(r)iu de Santa Ma(r)ìa de Cexi, e pöi ina Madònna cu'u Bambìn de l'Agustìn da Casanöva, quaddru du 1526 fètu pe' l'u(r)ato(r)iu de San Bastiàn de Cà di Carli, frasiùn de Prelà. In scia mü(r)aja a meridiùn u se tröva ancù in cristu, scultü(r)a de scö(r)a ligü(r)e-lumbarda du primmu quartu du Quattrusèntu, frabicâ pe'a gêxa de San Martìn de Rèssu[17].

Sâla di stemmi

[modìfica | modìfica wikitèsto]
U salùn di stemmi

A sâla di stemmi a l'è a ciü grande fra quelle ch'e ghe sun intu percursu de vixita e a pia u numme dai stemmi di veschi d'Arbenga ch'i ghe sun stèti tenzüi aa base da vorta, inte l'urdine dai ciü antìghi fina au dì d'ancöi. Inte stu salùn u se pò vegghe a parte ciü impurtante da culesiùn diucesâna de pitü(r)e, furmâ da tè(r)e du Sinque-Seisèntu. Fra i âtri, u quaddru de ciü prexu da sâla e da culesiùn intrega u l'è u Martiriu de Santa Cata(r)ina d'Alesciandria du Güiddu Reni, cumisciunàu dau banchê Utaviu Còsta, cunte de Cunscènte, pe'a gêxa de quellu paise in gi(r)u au 1606[18].

Âtru quaddru de prexu, in scia mancina du Reni, u l'è u Mi(r)aculu de San Veràn, tenzüu dau Giuànni Lanfrancu sciübitu primma du 1616 e destinàu dau mèximu cumitènte aa capella di Còsta inta catedrâle. D'in Cunscènte u ne vegne ascì in San Giuànni u Batista, cumisciunàu pe' l'u(r)ato(r)iu sutt'au mèximu titulu, ch'u l'è ina cupia du Caravaggiu cunservàu a Kansas City fèta grossu mòddu au tèmpu de l'u(r)iginâle[19].

A l'ürtimu, i nu mancan pa(r)egge pitü(r)e da stagiùn du ba(r)òccu zenese; fra de ste lì i se ponen regurdà l'Anünsiasiùn du Dumenegu Fiasèlla daa gêxa de San Giacumu de Dian Calde(r)ìna e u San Giömu de l'U(r)asiu De Fe(r)èi, ciü che de âtre tè(r)e de segunda impurtansa o numma in mustra tempu(r)anea[20].

Sâla di a(r)assi

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Ün di a(r)assi de Bruxelles

Inte l'âtru salùn du cian nobile se ghe tröva a gran sâla di a(r)assi, ch'a g'ha in carateristicu pavimèntu aa venesiâna fètu cun scciappi de granija culu(r)â dae dimensciùi dife(r)ènti, cun au sèntru u numme du vescu Raffaele Biale. Inte sta sâla i se ponen vegghe i a(r)assi ciü impurtanti inte culesiùi du müseu, cu'in ciclu furmàu da quattru pèssi ciü due entrefenêtre[21].

I quattru a(r)assi prinsipâli i sun di travai de manifatü(r)a de Bruxelles, catèi dau vescu Carlu Ma(r)ìa De Furnèi e frabichèi vèrsu a mitè du Seisèntu, dau tesciüu de lâna e séa cun sinque fì d'urdìu pe' cittu de cu(r)ùi blö, ama(r)antu, vèrde, giânu, òcra e grixu. E sto(r)ie rapresentèi da sti a(r)assi i sun quattru scêne da zuentü de Mosè che, intu detaju, i sun Mosè abandunàu ae ègue du Nilu e retruvàu, Mosè afidàu daa fìa du Fa(r)aùn a ina balia, Mosè missu aa pröva e Mosè zuenu u leva a cu(r)una au Fa(r)aùn[22].

E due entrefenêtre e sun pe' cuntru ina prudusiùn da manifatü(r)a de Audenarde, de lungu du Seisèntu, dau disegnu ch'u rafigü(r)a ina Scêna de caccia e ina Scêna d'incuntru[21].

A sâla russa in alestimèntu tempu(r)aneu cu'u Marti(r)iu du Güiddu Reni

A cuscì dìta sâla russa a l'é(r)a quella duve(r)â dai veschi arbenganesi cumme salùn de rapresentansa, e a g'ha tütte e mü(r)aje cuèrte da tapese(r)ìa russa de séa damascâ, de manifatü(r)a zenese du 1775, ch'a g'ha dètu u numme. In simma ae due pòrte da stansia e ghe sun due pitü(r)e de paesaggi, fète de l'Öttusèntu ma che, pe'i dànni du teramòttu du 1887, e sun stète rangièi da l'Ernesto Mariano Muratori inta segunda mitè du Növesèntu[23].

A stansia a l'è aredâ cun di mobili dau güstu tipicu du Settesèntu, declinasiùn du "ba(r)uchettu" zenese, cumme angulie(r)e, consolle, carêghe e bardachìn, int'ina dispusiùn ch'a repia quella vusciüa dau vescu Gaetàn Arimunda du 1879, quand'u l'é(r)a da pôcu vegnüu cardinâle[24].

Fra e upe(r)e ch'e ghe sun in mustra, e se ponen regurdà e scultü(r)e da Madònna cu'u Bambìn du Fransescu Ma(r)ìa Scciafìn, du Settesèntu, e a statua da prucesciùn de San Michê Arcange(r)u, fèta d'argentu du 1793. In sce mü(r)aje dae parte i ghe sun i dui ritrèti de Giuànni Batista Spinnu(r)a u Veggiu e de Giuànni Batista Spinnu(r)a u Zuenu, tütti dui arsiveschi de Zena ciü che barba e frè du Zorzu, vescu d'Arbenga dau 1691 au 1714[25].

Sâla di pa(r)amènti

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Vista da sâla di pa(r)amènti

A sâla di pa(r)amènti a l'è stèta recavâ inta stansia dund'u gh'é(r)a u stüddiu du vescu Raffaele De Giuli, in càrega dau 1946 au 1963. Cumm'u dixe u numme, se ghe ponen truvà de vedrìne ch'e cuntegnan di pa(r)amènti religiusi de variu genere, dai vestì da vescu ai furnimènti d'artâ[26].

Fra de sti lì, l'upe(r)a ciü antìga a l'è in paliòttu de séa, russu e ò(r)u, fètu inte l'ürtimu quartu du Trexèntu, dund'e ghe sun rafigü(r)èi a Madònna cu'u Bambìn e öttu santi, incurnixèi int'in portegu fètu d'èrchi a trèi lobi. Pe' du rèstu, u se pò mensunà in insemme de cianea, stola e velu de calice dau güstu rococò e decu(r)asiùn a ramme d'ò(r)u e sciu(r)e a ciü cu(r)ùi, frabicàu du Settesèntu fòscia da ina bütega zenese. Se ponen pöi vegghe in piviâle de gros de Tours fètu de séa gianca a moiré, cumpresu int'in pa(r)amèntu furmàu ascì da ina cianea e ina tuneghetta gianca, cu'ina fibbia d'argentu dau mutivu a rocaille, de punsùn Turetta du 1778. De ciü, se regorda ancù in piviâle ciü resènte e dau güstu menu cumpricàu, che in scia fibbia d'argentu u g'ha u stemma du vescu Carmine Cordiviola[27].

Fra i âtri ugètti cunservèi inta sâla, se pò vegghe ina vedrìna dedicâ au munsciù Luciano Angeloni, nasciüu au Pòrtu e nünsiu apustòlicu inte pa(r)egge nasiùi, ch'u l'ha lasciàu au müseu di vestì soi e de medaje ch'u l'ha guagnàu pe'e sò misciùi[28].

Vista da capella du vescu

Au fundu du percursu de vixita au müseu u se tröva ina stansia che, a l'ürtimu, a l'é(r)a duve(r)â cumme capella du vescu, funsiùn ch'a l'ha cunservàu fina inti ànni du munsciù Mario Olivieri, vescu d'Arbenga fina du 2016. A strutü(r)a d'ancöi du lucâle u ne vegne da ciü intervènti, fèti survetüttu de dòppu du teramòttu du 1887[29].

Au dì d'ancöi, a capella a se presènta cu'in presbite(r)iu dau pavimèntu ciü âtu che intu rèstu da stansia, dund'u gh'è in'artâ frabicàu intu güstu du Settesèntu ma zà gi(r)àu versum popolum, scicumme ch'u l'è in travai du scurtû Ernesto Muratorio di ànni Utanta. In gi(r)u a l'artâ se ghe trövan de culònne slancièi a füstu lisciu, ch'e g'han in simma di capitèlli de stüccu indu(r)àu in stile curinsiu. Cuscì misse, e culònne e rezzen ina cupula picìna a cascetùi, decu(r)â intu mezzu cu'u tetragramma sacru[29].

Intu rèstu da capella u pavimèntu u l'è tüttu cuèrtu da carateristiche ciapelette de maiòlica dau disegnu "a tapetu", decu(r)èi in simma int'in güstu tardu-ba(r)occu da manifatü(r)a napuletâna du Settesèntu.

A l'ürtimu, vegnindu inderé inta sâla di pa(r)amènti, da ina pòrte late(r)âle u se pò intra int'ina stansia picìna, cuèrta da ina vorta a butte ch'a g'ha in simma ina pitü(r)a cu'u Segnû e d'in gi(r)u de tèste d'ange(r)i e u stemma du vescu Lücca Fiescu. Lì a l'è cunservâ ina culesiùn de relichia(r)i du Sei-Settesèntu, apartegnüi tantu a di veschi che a di âtri òmmi da Gêxa arbenganese[28].

Nòtte au testu
  1. Au 2025, u quaddru du Raibadu u l'è stètu stramüàu intu curidù ch'u và d'inta sâla di a(r)assi inte quella di pa(r)amènti.
Nòtte bibliugrafiche
  1. 1,0 1,1 AA.VV., 2021, p. 6
  2. 2,0 2,1 (IT) Müseu Diucesàn d'Arbenga, La storia del Museo, in sce museo.diocesidialbengaimperia.it. URL consultòu o 12 màrso 2025.
  3. AA.VV., 2021, p. 7
  4. 4,0 4,1 (IT) Müseu Diucesàn d'Arbenga, La visita: museo, in sce museo.diocesidialbengaimperia.it. URL consultòu o 12 màrso 2025.
  5. AA.VV., 2021, pp. 7-8
  6. AA.VV., 2021, p. 8
  7. AA.VV., 2021, pp. 8-9
  8. AA.VV., 2021, p. 10
  9. AA.VV., 2021, pp. 10-11
  10. AA.VV., 2021, pp. 11-12
  11. AA.VV., 2021, pp. 11-12
  12. AA.VV., 2021, pp. 13-15
  13. AA.VV., 2021, p. 16
  14. AA.VV., 2021, pp. 17-18
  15. AA.VV., 2021, pp. 18-21
  16. AA.VV., 2021, pp. 22-23
  17. AA.VV., 2021, p. 23
  18. AA.VV., 2021, pp. 24-26
  19. AA.VV., 2021, pp. 26-27
  20. AA.VV., 2021, pp. 27-29
  21. 21,0 21,1 AA.VV., 2021, p. 30
  22. AA.VV., 2021, pp. 30-31
  23. AA.VV., 2021, p. 32
  24. AA.VV., 2021, pp. 32-33
  25. AA.VV., 2021, p. 33
  26. AA.VV., 2021, p. 36
  27. AA.VV., 2021, pp. 36-37
  28. 28,0 28,1 AA.VV., 2021, p. 38
  29. 29,0 29,1 AA.VV., 2021, p. 39
  • (IT) AA.VV., Guida al Museo Diocesano di Albenga, Arbenga, Diocexi d'Arbenga e Impe(r)ia, 2021.

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ligammi de fö(r)a

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Contròllo de outoritæVIAF (EN125290052 · ISNI (EN0000 0000 8649 8073 · LCCN (ENnr88002260 · WorldCat Identities (ENnr88-002260