Sâta a-o contegnûo

Macramè

Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Da Wikipedia
CA
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Ün culà fetu a macramè cunservou in tu Müzeu de Auckland, Növa Zelanda[1]

U macramè u l'é ün stile de decurasiun de merlettu ch'u se fa segundu üna antiga tecnica adövià daa gente de mà, che gh'é di fì da intresà e grupà ün cun l'atru, pe tradisiun sensa che s'adövie de agugge o di cruscé. U l'é benben cunusciüu in tu Levante Ligüre, u ciü tantu in te lucalitè de Ciavai, Camuggi e Lorsega.

U macramè u l'é üna espresciun da ciü antiga cultüa du Mediteraneu, cu'ün prufundu ligamme cun l'arte islamica. I disegni, che ancun ancö vegnan feti dae merlettaie ligüri, ricordan e decurasiuin geumetriche d'avoriu, stüccu e marmu che se pöan vedde in sce faciè o drentu ae muschee o a di atri munumenti arabi, o cumme finn-a in te de custrusiuin civili o religiuze ch'aggian ün ligamme cu'a cultüa du Levante.

U numme "macramè" in urigine u nu l'aiva u sensu de tecnica de cumm'u se fa a man u prudottu, ma ciütostu u l'ea adöviou cumme termine pe'u vestì o pe de decurasiuin, tantu de caze cumme de gexe. Tantu ciü, tra i vestii, l'ean ciamè cuscì quelli che mustravan di bordi recamè cun de frange e che pe stu fetu ean cunsciderè ciü fin. U numme macramè u ne vegne da mahramatum (mandillu) o da migramah (frangia per guarnizione), che han purtou ai termini türchi mahrama e makrama (picaggia o mandillu da mette in testa cun de decurasiuin ricamè).

A tecnica pe sö cuntu a l'é steta pigià quexi de següu dai sümeri, e l'adövià i fì grüpè cumme decurasiun u trõva de testimunianse da de figüe scurpie au tempu di asciri in tu seculu IX a.C., sciben ch'u segge stetu u mundu arabu a fà cunusce u macramè in tu Mediteraneu. U l'ha tacou cuscì a spantegase in te tütti i paixi islamici e in te sitè duve gh'ea de raprezentanse o duve gh'ea scangiu de mercansie e tra cultüe diferenti. U nu l'é pe caxu che de atre tracce de cultüa islamica se possan vedde in te ciü espresciuin da cultüa ligüre, tantu in ta lengua cumme in te decurasiuin de chè, o cumme poi u muezin, vestiu tipicu de Zena.

Zena e a Ligüria, che mantegnivan ün raportu streitu cu'i arabi, tra u scuntru e u smerciu, sun intrè in cuntattu ascì cun sta pratica e pö dase ch'u segge capitou doppu de l'espansciun in tu Mà Neigru au tempu de Cruxè. U svilüppu ciü nettu du macramè in te l'Ucidente cristian u se fa remuntà au seculu XV, de cubia cu'u merlettu "al tombolo". üna primma mensiun in sce papé du termine macramè a remunta au 1584 e a se tröva in ti Capituli de l'Arte di Tuvagé, sciben che l'üzansa a fuse zà cunusciüa e de spessu se ghe dava u numme de "moresca", cumme se tröva in ti curedi de serte caze de quellu periudu. Dai inventai di seculi XVII e XVIII u se lezze che e parolle "macramè" e "picagetta" ean adöviè pe due cose che, levou che fuisan da mexima razza, ancö sun ben distinte. De spessu se ghe diva picagette ai asciügamuen d'üzu curente, finn-a a quelli de stuppa, di prudüti ciü scarsi che vegnan dau travagià u lin. De cuntru, u macramè u l'ea quellu ch'u se tegniva pe de ucaxuin particulè, cumme quandu u nasceiva o u se spuzava quarchedün, ma finn-a in ti curedi de l'erta nubiltè, pe'e feste, pe'i fünerali o ancun pe metighe di regalli de cuntu o de reliquie.

Frangia italiann-a de lin du Sinque-Seisentu, in tu Cooper Hewitt de New York, 18 x 84 cm[2]

A cultüa islamica a l'é steta de lungu amià cun interesse in te curti eurupee e in ta nubiltè, ch'ean interessè dae storie di ambasciatui e di mercanti, che cuntavan u sfarsu da curte di türchi-utumen e de sö cerimonie e paramenti. U tüttu u l'anava cuntru a l'idea che gh'ea tra a gente, d'ün populu de sarveghi, sgrözzi e viulenti. Zena a s'ea scuntrà de frequente cun l'Imperu Türcu: quand'u l'é cheitu Custantinopuli in tu 1453 u gh'e stetu poi a cesiun du quarté de Galata, da Gazaia e de Caffa in Crimea, e se gh'é azuntu u portu de Fucea in tu 1475 e l'izua de Sciu e in tu 1566. U gh'é stetu finn-a a bataggia de Lepantu in tu 1571 e ciü tanti scuntri cu'i piratti berberi duve i vestì, e bandee e e valdrappe ciü fin e decurè l'ean cunsciderè ün grossu butin in te batagge pe mà tra arabi e cristien. Au meximu moddu, a Repübblica a l'ha cuntinuou e sö ativitè in sciu Mediteraneu de Levante e in sciu Mà Neigru.

U fetu che ghe fuisan de serve d'urigine türca in ta sitè, ch'ean impegnè in ti travaggi de recammu e de tescitüa sutta e famigge ciü ricche e de cuntu, u l'é stetu de ispirasiun fra e donne du postu che, a partì daa primma meitè du Seisentu aivan cumensou a purtà ün capellu "aa türca", ch'u l'aiva de lunghe frange agrupè e u se cumpuneiva de ün sulu toccu decurou a macramè e purtou ingögiou cumme ün türbante.

A sö votta, i mainè di paixi vixin a Zena e a Camuggi han purtou in ta Ligüria sta tradisiun, mascima a Ciavai. Cu'u tempu, sta modda a s'é spantegà aprövu ai mercanti e ai diplumatici ligüri, pe arivà in Sicilia, Sardegna, Spagna (duv'a l'ea dita a "frangia moresca"), Germania e Inghiltera.

Tradisiun du postu

[modìfica | modìfica wikitèsto]
U meximu argumentu in tu detaggiu: Macramè de Camuggi.
Travaggiu fetu a punti du Rinascimentu da tradisiun de Camuggi

E decurasiuin a furme de fantaxia, arivè in ta Ligüria dae tere di arabi, in te sitè de Zena, Sann-a e Arbisöa sun stete adöviè in te l'arte da ceramica mentre in ta Rivea de Levante e in ti teritoi di Fieschi sun finie in te l'arte di tesciüi. Pe'u Sinquesentu l'é nasciüu i primmi punti da tradisiun du postu, cumme u punto Fieschi, u punto tulle, u punto Mustafà, u punto scorpione, u punto gotico e u punto rombo, surviatüttu a Ciavai e in ti paixi vixin. Sti punti du macramè mustravan de damme e di cavalieri che ballan, di barchi stilizè e de bestie fantastiche. De lungu a quelli tempi a Camuggi, sitè ch'a l'aiva cuntribuiu a spantegà sta pratica, a l'é nasciüa üna tradisiuin du postu. E primme fabbriche da tesce, cun di tiè ascì, sun stete inandiè da di mercanti de Lücca, che l'aivan e sö ativitè a Zena, in tu Burgu d'Incruxè, a San Fertuzu e aa Fuxe.

I posti ciü impurtanti da Ligüria duv'u se louava u lin l'ean Sann-a e Ciavai, a primma pe'a prudüsiun de teie e de sacchi e a segunda pe de stoffe fete de cutun e caneva mescciè insemme. U materiale sgrözzu, ch'u ne vegniva daa Cianüa Padann-a pe mezu de l'Apenin e da Funtann-a Bunn-a, u l'arivava cun i mü a Ciavai e in ti posti vixin, duv'u l'ea scangiou cun l'öiu da Rivea de Levante. I mercanti de Ciavai e di paixi vixin, a sö votta, favan stu mesté e ascì i traffeghi fra Ciavai e Zena. In ta Funtann-a Bunn-a u gh'ea ascì de curtivasiuin picinn-e de lin, ch'u se fiava, tesceiva, ingianchiva e ruxentava in te l'Entella e i atri fussuei da valà, pe ese aa fin desteizu a sciügà au sù. Cumme pe'e ratelle fra i Fieschi e a Repübblica, e impreize du postu e i membri de l'arte di Tuvagé de Zena s'ean truvè in cumpetisiun, fintantu che u Senatu da Repübblica, in tu 1657, u l'ha cuncessu a libertè de prudüsiun in te tüttu u Levante, prutettu daa Sucietè Ecunomica de Ciavai dau 1791.

Se u pisettu u s'ou pueivan permette sulu che i nobili, u macramè, troppu redenu e drüu pe adatase ae stoffe ciü legie, u l'é restou pe'u ciü üna decurasiun pe'a giancaia e dunca u nu l'ea adattu a ese mustrou in pübblicu. Gh'é però de ecesiuin e de testimunianse interesanti che se trövan in te pitüe du Bernardo Strozzi, de l'Andrea Ansaldo e du Giovanni Andrea De Ferrari, duv'u gh'é, fra i ritreti e e natüe morte, di detaggi de picagette e de tuvagge.

Cu'a fin da Repübblica de Zena e u cresce de l'indüstria, e donne che primma travagiavan pe sö cuntu han cumensou a pasà sutta a di padruin de Ciavai, che ghe cunsegnavan u materiale sgrözzu de moddu che u louessan, pe poi dalu inderé. Tra sti padruin gh'ea a muè du Nino Bixio, a Colomba Caffarello Biggio. Cun tütti i emigrè in te Americhe l'é nasciüu da dumanda pe ste prudüsiuin finn-a d'in te quella ciassa, sciben che u muntà da cuncurensa internasiunale a nu l'ha permissu de cresce de ciü. Pe prutezze a prudüsiun u gh'é dunca stetu di interventi da parte da Sucietè Ecunomica de Ciavai e finn-a de di urdini religiuxi.

Fra l'Öttusentu e u Növesentu, u macramè e e atre arte pratiche sun stete repigiè. A Zena, pe l'ucaxun du V Sentenà da descuverta de l'America in tu 1892, üna stansia intrega a l'é steta dedicà ai pisetti e ai recammi da "Scuola Industriale Femminile Duchessa di Galliera". St'ente u l'aiva tiou mai tantu interesse da puei pigià parte a l'Espuzisiun Internasiunale de Pariggi in tu 1900. Finn-a in ti tempi du regimme sta prudusiun a l'é steta spuncià, cun trè Mustre Nasiunali du Pisettu e du Recammu inandiè a Palassu Russu fra u 1928 e u 1930 e, in te st'ürtimu annu, ancun cu'a Mustra da Manifatüa Cuneo a Ciavai. Pe cuntru, in tu doppu guera, a difuxun du macramè a s'é fermà.

Ezempi de di punti da tradisiun camuginn-a

Ancundasè, che doppu u macramè u l'é stetu turna descuvertu e u l'é turnou in te l'üzu, e u s'é cumensou a dövialu pe decurà de sente, burse, tende, culann-e cun l'azunta de perlinn-e, careghe, vestì, scarpe, vaxi, lampe e de l'atru ancun. Stu repiggiu u gh'é stetu grassie a l'ativitè, in ti anni '60, da meistra Maria Chiappe, che a Ciavai a l'aiva inandiou a Scöa du Macramè dau Cunsorsiu Pruvinciale de l'Edücasiun Tecnica. Sta scöa a l'é poi pasà aa meistra Linda Vicini, fin a quandu a l'ha serou in tu 1989. Dau travaggiu insemme aa Luciana Brescia e a l'Elena Venzi sun nasciüi ancun di atri cursi, ciü che di cunfrunti cu'e ativitè a Lorsega, Rapallu e Camuggi e au pigià parte ae Mustre du Tigülliu. In tu 1998, mentre ch'u l'ea in vixita aa Diocexi de Ciavai, au Pappa Giuvanni Paulu II l'é stetu regalou ün cavagnu duve, fra i atri, u gh'ea di travaggi au macramè.

Tra e gente ciü impurtanti pe'u macramè, in ti anni Duimilla u se pö ricurdà a Felicina Pastorino a Ciavai e a Tina Leali Rizzi a Camuggi. A Cazarsa, doppu ch'a l'aiva vixitou u Müzeu du Merlettu de Rapallu, a Joanna Jacobs, fiaminga, a l'ha avertu üna scöa insemme a sö figgia, a Marisa Gandolfo. U gh'é ancun di atri cursi pe imparà st'arte, cumme quelli da scöa de Camuggi, intitulà aa memoia da Tina Leali Rizzi.

De ciü, l'é stetu inandiou di scangi cultürali internasiunali pe fà prumusiun du macramè inte atre nasiuin. A Ciavai, fra u 2000 e u 2005, l'é stetu inandiou di scangi cun Reiko Fukumoto, de Tokyo, cun di pessi che sun steti mandè in Giapun, duve l'é stetu mustrou ascì e tecniche pe fali. A Camuggi, dau 2024, gh'é di cuntatti cun de apasciunè de st'arte in ti Stati Ünii, mascima cun quelli du North e du South Carolina.

Dau 2014, i Cumüni de Ciavai, Rapallu, Portufin, Santa Margaita, Camuggi e Zena han pigiou parte a ün prutucollu d'inteiza nasiunale pe spuncià a candidatüa de l'arte du pisettu in Italia a patrimoniu imateriale de l'ümanitè de l'UNESCO[3][4][5].

Punti ciü impurtanti du macramè

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Numme Periudu Posti duv'u l'é ciü adöviou
Scems/Sole Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Leila/Notte Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Narda/Rosa Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Jasmine/Gelsomino Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Gliscia/Ghiscia/Giglio Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Fatma/Fantastico Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Bizantino Etè de Mezu, u ne vegne dau Levante Zena, Tigülliu, Lorsega
Gotico Trexentu Lorsega
Rombo Trexentu Cicagna
Chiavari Quattrusentu Ciavai
Rinascimentale Quattrusentu Lorsega
Uarda Quattrusentu Lorsega
Arabesco Quattrusentu Lorsega
Fieschi Sinquesentu Lavagna, Cugurnu, Camuggi
Tulle Sinquesentu Ciavai, Camuggi
Mustafà Sinquesentu Ciavai, Lorsega
Scorpione Sinquesentu Ciavai
Segni Sinquesentu Ciavai, Lorsega
Farfalla Sinquesentu Ciavai
Cinquecentesco Sinquesentu Lorsega
Stella Nexma Sinquesentu Lorsega
Rosa Varda Sinquesentu Lorsega
Ometti Settesentu Tigülliu
Rombo Settesentu Tigülliu
Gigliuccio Settesentu Tigülliu
Strega Settesentu Tigülliu
Freccetta Öttusentu Lorsega
Guardietta Öttusentu Lorsega
Foglioline Öttusentu Ciavai
Birilli Öttusentu Tamassi, Tigülliu
Chioccioline Öttusentu Tamassi, Tigülliu
Salomone Öttusentu Lavagna, Camuggi
  1. (EN) Auckland War Memorial Museum, collar, macrame, in sce aucklandmuseum.com. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
  2. (EN) Cooper Hewitt, Smithsonian Design Museum, Border, Smithsonian Institution. URL consultòu o 31 màzzo 2026.
  3. (IT) Angelo Martinengo, Arte e Cultura. Merletto Italiano, UNESCO con 27 Comuni: "Da Colombo alla Maison FENDI". Cronistoria del Tombolo e del Macramè, in sce farodiroma.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
  4. (IT) Cumüne de Ciavai, Protocollo d'intesa per il sostegno al progetto di candidatura de "I saper fare I'Arte del Merletto ltaliano" a Patrimonio immateriale dell'Umanità dell'UNESCO (PDF), in sce trasparenza.comune.chiavari.ge.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
  5. (IT) Cumüne de Ciavai, Adesione al progetto di candidatura del merletto italiano al Patrimonio immateriale dell'umanità, in sce trasparenza.comune.chiavari.ge.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
Contròllo de outoritæLCCN (EN) sh85079425 · GND (DE) 4074481-4 · BNF (FR) cb11936023k (data) · BNE (ES) XX528730 (data)