Macramè de Camuggi
CA |
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin |

U macramè de Camuggi u l'é a varietè camuginn-a du macramè, ün pisettu tesciüu segundu ün'antiga pratica di mainè cun di fì che sun intresè e agrupè insemme, sensa adövià de agugge o de cruscé.
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Du macramè da tradisiun antiga de Camuggi
- Ün atru puntu da tradisiun antiga de Camuggi
A storia da Ligüria a l'é ben ligà au Levante. Au tempu de l'Imperu Utuman aa curte u gh'ea l'üzu de decurasiuin recamè e cun de lunghe frange e valdrappe, adöviè in ti mandilli, vestì, robe, türbanti, bandee e stendardi. Ugetti du genere l'ean di butin de guera che interesavan asè ai surdatti ligüri, ciü che ese dumandè da nobili e mercanti cumme regalli de ün mundu, quellu türcu, ch'u l'ea cunsciderou ben distante e diferente. De ciü, a prezensa de servi che ne vegnivan da quelle tere a l'ha purtou sta modda a spantegase finn-a tra e gente ciü povie, tantu l'é vea che dau Seisentu gh'é a testimuniansa de de populann-e de Zena che purtavan u türbante. Cu'a difüxun de sti üxi e custümmi a Zena, dau Duxentu i mainè de Camuggi han fetu cunusce u stile "murescu" in tu sö paize ascì, pe purtalu poi a Soi, Reccu e in tu Tigülliu, ciü che a Pegi e a Vutri.
Mentre che in ta Rivea de Levante e a Zena sta prudüsiun a l'ea vegnüa üna vea indüstria cu'a difüxun du tià, a Camuggi u l'é restou ün travaggiu fetu a man e in cà. I mainè, in sci barchi da caregu, de següu ean buin a fà de cose picinn-e cumme sente, brande e bursette. Mentre che l'ean pe mà, ghe mancava però i materiali pe'i pisetti, picagette o tuvagge de lin, travaggiu ch'u ghe serve ün postu nettu, aa lüxe e de muen ciü finn-e, e dunca a tradisiun ciü artistica de Camuggi a l'é nasciüa grassie ae mugé di mainè. In ti inventai du Seisentu e du Settesentu se tröva che e parolle "macramè" e "picagetta" ean adöviè pe de cose da stessa categuria ma ciütostu diferenti. E picagette ean quelle ciü urdenaie, fete finn-a de stuppa, ch'a l'é ün scartu du travaggiu du lin, mentre cun "macramè" se parlava de üna teia de lüssu ch'a l'ea adövià in te serte ucaxuin e ch'a se truvava sulu che in ti curedi de famigge de cuntu. Propiu pe st'üzansa chi, a Camuggi l'é nasciüu de tradisiuin du postu, lighè streitu aa decurasiun de picagette.
A diferensa de Ciavai e de Lorsega, duve u tià u l'ea ben ciü adöviou, a tradisiun du macramè de Camuggi a l'é feta sulu che a man, cun di puntaiö che servan giüstu a fisà u mutivu e acumpagnà i muvimenti. Stu scistema u permette de andà aprövu a ogni mutivu, pe mezu de üna baze de partensa dita u "terasin", ch'a l'é l'imprinsippiu du dizegnu prinsipà. U nu l'é dunca azuntu de pisettu, ma s'adövia prupiamente a tramma du tesciüu. A stoffa a dev'ese dunca a frange lunghe e sutì (ciü e frange sun lunghe, ciü u macramè u l'é rafinou), che sun adöviè sinque aa votta, pigiè e agrupè a man, fintantu ch'u se furma tüttu u materiale ch'u serve pe fà u dizegnu cu'i gruppi. De solitu u macramè u l'ea regalou ae spuze e cuntegniva di scimbuli de furtünn-a, in ta furma de picagette, cüscin porta-anelli e fiuri de bouquet.
- Di punti da tradisiun de Camuggi
- Atri punti de Camuggi
A ogni moddu, e antighe cunuscense di gruppi du macramè de Camuggi sun stete in periculu de sparì. Ün primmu interventu pe sarvale u l'é stetu in tu 2010, quand'u l'é stetu inandiou ün laboratoriu e üna mustra a San Fertuzu, pe l'ucaxun de "Fili di Liguria". A ogni moddu, u l'é stetu pe'u ciü grassie aa meistra Tina Leali Rizzi ch'u s'é fetu ün travaggiu pe cunservà e fà cunusce st'antiga tradisiun. Nasciüa a Zena du 1942, a l'é steta giurnalista, pübblicista e curispundente pe'u Seculu. Vegnüa üna meistra de macramè, a l'ha guagnou in tu 2001 u Premmiu Millennium "Genovino D'oro", gestiu u laburatoriu du 2010 a San Fertuzu e ün atru, in tu 2011, a Parma, pe l'ucaxun da rasegna "Italia Invita"[1]. Aa sö morte, in tu 2022, a sö ativitè a l'é steta purtà avanti dae sö alieve e amighe, che l'han missu in pé üna scöa dedicà au macramè, faxendu interesà u Cumüne. U Cumüne de Camuggi u s'é dunca detu a prutezze st'ativitè, ch'a l'ha risevüu agiüttu e üna sede, primma in tu Palassu du Cumüne e d'ancö in te üna sala da stasiun di treni; cuscì a l'é nasciüa a scöa "Tina Leali Rizzi". I cursi, che mettan insemme de persunn-e tantu du postu che da atre lucalitè, han tiou l'interesse de tanti apasciunè, finn-a dai Stati Ünii. Pe stu fetu, dau 2024 gh'é di cuntatti cun de apasciunè da North e da South Carolina[2].
Dau 2014, i Cumüni de Ciavai, Rapallu, Portufin, Santa Margaita, Camuggi e Zena han pigiou parte a ün prutucollu d'inteiza nasiunale pe spuncià a candidatüa de l'arte du pisettu in Italia a patrimoniu imateriale de l'ümanitè de l'UNESCO[3][4][5].
I tipi de gruppu ciü adöviè a Camuggi sun u Salomone, ch'u l'é segnu de sagessa, e u Fieschi, ch'u se tröva in te di atri paixi du Tigülliu ascì. U gruppu Tulle, cun e magge ciü picinn-e, u serviva pe'u ciü in te rè da pesca, mascima pe pigià i gianchetti.
Notte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- ↑ (IT) Tina Leali Rizzi, in sce merlettoitaliano.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
- ↑ (IT) Dagli Stati Uniti d'America al borgo di Camogli alla scoperta dell'affascinante arte del macramè (PDF), in La Madonna del Boschetto Camogli, n. 6, Nuvembre/Dixembre 2024.
- ↑ (IT) Angelo Martinengo, Arte e Cultura. Merletto Italiano, UNESCO con 27 Comuni: "Da Colombo alla Maison FENDI". Cronistoria del Tombolo e del Macramè, in sce farodiroma.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
- ↑ (IT) Cumüne de Ciavai, Protocollo d'intesa per il sostegno al progetto di candidatura de "I saper fare I'Arte del Merletto ltaliano" a Patrimonio immateriale dell'Umanità dell'UNESCO (PDF), in sce trasparenza.comune.chiavari.ge.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
- ↑ (IT) Cumüne de Ciavai, Adesione al progetto di candidatura del merletto italiano al Patrimonio immateriale dell'umanità, in sce trasparenza.comune.chiavari.ge.it. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
Bibliugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Daniela Lunghi e Loredana Pessa, Macramè: l'arte del pizzo a nodi nei Paesi Mediterranei, Zena, Sagep, 1996, ISBN 88-7058-634-0.
- (IT) Iva Baracco, L'arte del macramè, tradizione e innovazione, Zena, Serel International, 2008, ISBN 978-88-89401-15-6.
- (IT) Museo del Merletto di Burano, Il filo del cuore, le ventitrè anime del merletto italiano, Venessia, Museo del Merletto di Burano, 2022.
Atri prugetti
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Wikimedia Commons a contêgne di files in sce macramè de Camuggi
Ligammi de föa
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Ezio Rossi, Macramè, in sce youtube.com. URL consultòu o 1º zùgno 2026.
- (IT) Marco Raffa, Fili di Liguria - tessuti, pizzi, e abiti antichi all'Abbazia di San Fruttuoso di Camogli, in sce youtube.com. URL consultòu o 1º zùgno 2026.