Marca d'Arbenga
AR |
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn |
| Marca d'Arbenga (LA) Marcha Albinganæ | |
|---|---|
| Dèti aministratìvi | |
| Lengue ufisiâli | Latìn |
| Lengue parlèi | Ligü(r)e de l'Etè de Mezzu |
| Capitâle | |
| Dipendènte da | Marchesàu de Clavesana (Sacru Rumàn Impe(r)u) |
| Pulitica | |
| Furma de Stâtu | Fèudu |
| Furma de guèrnu | Marchesàu |
| Marchesi d'Arbenga | Lista |
| Nasciùn | XII seculu |
| Causa | Passaggiu du Cumitàu ai ale(r)amichi |
| Fìn | XIV seculu |
| Causa | Vèndita de manimàn de tère e estinsiùn da famìa (1387) |
| Te(r)ito(r)iu e pupulasiùn | |
| Area geugrafica | Ingaunia |
| Ecunumìa | |
| Traffeghi cun | Sacru Rumàn Impe(r)u |
| Religiùn e sucietè | |
| Religiùi prinsipâli | Catòlichi |
| Classe suciâli | Nubiltè, religiusi, artigièi, mercanti, cuntadìn |
| Evulusiùn stò(r)ica | |
| Presedüu da | |
| Seguìu da | |
| Au(r)a parte de | |
A Marca d'Arbenga, dìta ascì u Marchesàu d'Arbenga (Marcha Albinganæ in latìn), a l'è stèta in marchesàu cun sèntru inta sitè d'Arbenga, nasciüu cu'u passaggiu du ciü antìgu cumitàu d'Arbenga dai marchesi ardüinichi ai ale(r)amichi, e da sti lì ai Clavesana, intu seculu XII.
Geugrafìa
[modìfica | modìfica wikitèsto]U terito(r)iu da marca d'Arbenga u l'é(r)a quellu du cumitàu de primma, ch'u cruviva a regiùn stò(r)ica de l'Ingaunia. Intu detaju, u l'andaxeva "de iugo ad mare et de Armedano ad Finale", dunca da Sanremmu (valâ de l'Armea) au Finâ e dau mâ ai zuvi du spartiègua, tèrmi tòstu pa(r)eggi a quelli duve(r)èi daa diocexi. A marca d'Arbenga a cunfinava a setentriùn cu'u marchesàu de Sêva, da setentriùn a levante cu'a marca de Savuna e, ciü tardi, cu'u marchesàu du Finâ, e a levante cu'a cuntea de Vintimìa.
Pe'i sciti ch'i l'é(r)an meju cuntrulèi dai marchesi, cumme pe' di âtri fèudi d'alantu(r)a, armenu dau Duxèntu a sò aministrasiùn a l'é(r)a inandiâ cu'u scistema de cuscì dìte "castelanìe", di terito(r)i cuntrulèi dau sò castéllu de rife(r)imèntu[1].
Sto(r)ia
[modìfica | modìfica wikitèsto]Dau Cumitàu aa marca
[modìfica | modìfica wikitèsto]Cu'a mòrte de l'Adelaide de Süsa du 1091 sènsa de discendènti, u cumitàu d'Arbenga u l'è rivàu au Bunifassiu du Vastu, marchese de Savuna da pa(r)entèlla di ale(r)amichi, ch'u l'ha cuscì rivà au guèrnu de tütta a Rive(r)a fra Savuna e l'Armea. De dòppu ch'u l'è mòrtu u Bunassiu, fra u 1125 e u 1132, ancù pe' quarch'ànnu i sò fìi i l'han guernàu insemme ste tère ma, passàu nu gua(r)i tèmpu da 'n tratàu du 1140, i se l'han spartìu, cu'a marca d'Arbenga ch'a l'è tucâ a l'Ansèrmu. A ògni moddu, fìn da l'imprinsippiu, u pute(r)e du marchese d'Arbenga u l'é(r)a bèn limitàu inte pa(r)eggi sciti, cumme inte l'Ingaunia de punènte e de levante e fina inta sitè, dund'e gh'é(r)an e due auturitè du vescu e du Cumün. U Cumün, intu detaju, dau seculu XII u l'axeva cumensàu a furmà in terito(r)iu sutt'au sò cuntrollu, u districtus albinganensis, mensunàu a partì dau 1145 e ch'u cumprendeva di sciti spanteghèi fra Uneja, a punènte, e Löa, a levante. Pe' cuntru, l'auturitè di marchesi a l'é(r)a ciü fòrte inte l'entrutèra de l'Ingaunia de mezzu, ma de votte a chinava ascì fin'au mâ, survetüttu cu'u Sèrvu e cun Andö(r)a[2][3][4].
De dòppu de l'Ansèrmu, e sò tère e sun stète spartìe fra i sò dui fìi, u Guièrmu e u Bunifassiu, cu'u primmu ch'u s'è piàu quelle sutt'a Sêva, vegnindune u primmu marchese, mèntre u Bunifassiu u l'axeva u sò sèntru a Clavesana e, da primmu marchese de Clavesana, u l'ha risevüu ascì u cuntròllu da marca d'Arbenga.
Questiùi e guère
[modìfica | modìfica wikitèsto]Fìn da l'imprinsippiu a marca a l'è stèta tucâ da de questiùi pe'e pretese du cunte de Vintimìa che, a despêtu du tratàu du 1140[n. 1], u l'axeva tegnüu di sciti inta marca d'Arbenga. Intu detaju, l'Utùn de Vintimìa u l'axeva cuncentràu a sò ativitè inta parte de punènte da marca, fra l'âta valâ de l'Argentìna e a pursiùn de punènte da valâ du Ma(r)u[n. 2]. U Bunifassiu e u Guièrmu, ai 13 de frevâ du 1170, i l'han dunca firmàu in tratàu cu'u Cumün d'Arbenga, che furmalmènte u dipendeva ancù dai marchesi, dunde, derê d'in pagamèntu de 400 franchi, i ghe cunsegnavan e tère e castélli d'Andö(r)a, du Ma(r)u, da Lavìna, de Véllegu, de Prelà e du castrum Saxonis[n. 3], cuntesi cun l'Utùn de Vintimìa, pe' fâli derucà. De sti tèmpi, u cumensava a infi(r)âse inta regiùn ascì u Cumün de Zena, che da 'na parte u ricunusceva l'auturitè di marchesi pe' tütta a marca ma che, de cuntru, u sustegniva i Cumüi da Rive(r)a e de valè intu sò destacâse dau cuntròllu di Clavesana[2][6].
Intu decenniu de dòppu u Bunifassiu u l'è stètu ancù derê a prutezze i interessi soi inta parte da marca ciü a punènte, dund'u l'é(r)a in cuncurènsa cu'i paìsi ciü intraprendènti cumme Diàn e U Pòrtu. Vellu u l'ha pruvàu ascì a spande i sò sciti inte l'entrutèra, pe'u ciü inta parte de mezzu e ciü âta da valâ de l'A(r)òscia e du Le(r)ùn. Pe' cuntru, du 1189 u l'ha vendüu i sò diritti in sce Bardenèi, fètu ch'u marca u retì(r)u puliticu di marchesi dae tère a punènte d'Arbenga[7].

Du 1192, ai 17 de dixèmbre, u Cumün de Zena u l'ha ricunusciüu i diritti du Bunifassiu in sce Taggia e, fòscia, Campumarsiu[8]; ma, de cuntru, ai 18 de marsu du 1202 u l'ha firmàu in tratàu cu'i òmmi de valè de l'A(r)òscia, d'Andö(r)a, d'Uneja, de Prelà, de Rèssu e de Naxìn, ricunuscèndughe di diritti sènsa gua(r)i de cunscide(r)asiùn pe'i marchesi. Alantu(r)a ste gènte e se sun tachèi insemme inte in'aleansa dìta a Iura, prèstu ricunusciüa da Zena, cuntr'ai cumüi da Riveria, pe' vegnì a di fèti d'arme du 1204. Sta sulevasiùn a pà spunciâ fina dau marchese Bunifassiu, scicumme che intu tratàu de pâxe du 7 d'agustu u l'è custrêtu a pagà 325 franchi pe'i sò òmmi ch'i gh'axevan piàu parte, segnu o de pôcu cuntròllu in simma a ste tère o ch'u l'é(r)a bèn interesàu inte sti fèti[2][9][10]. De stu ànnu, u paìse du Sèrvu u l'è vegnüu in Cumün pe' sò cuntu, sutt'aa prutesiùn de Zena, e cuscì i Clavesana i n'han pèrsu u cuntròllu, dòppu che du 1195 i n'axevan zà vendüu a mitè au Cumün d'Arbenga, passâ du 1198 a l'urdine de San Giuànni[11].
Du 1226-27, cun l'Utùn I e u Bunifassiu Tajafèru, nevi du Bunifassiu, i Clavesana i se sun lighèi ai cumüi de Savuna e d'Arbenga (dunde l'Utùn u l'é(r)a pudestè) e ai marchesi Du Carettu int'ina grande sulevasiùn cuntru de Zena, ch'a l'é(r)a vegnüa ina presènsa pesante pe'a Rive(r)a. A ògni mòddu, cu'a resa de Savuna, fina i marchesi i finiscen pe' rèndise ai 31 de mazzu du 1228 e, cu'u tratàu du dì de dòppu, u gh'è stètu levàu i sò diritti in sce valè e in sci paìsi de Diàn, U Pòrtu, U Castelâ, Taggia, San Zòrzu e U Duseu, ciü che patì de limitasiùi pe'a valâ d'Andö(r)a e in sce Stananéllu. Du 1233-34 a valâ d'Uneja e quella de l'A(r)òscia e sun stète traversèi da 'n'âtra sulevasiùn che, ancù de ciü che a Iura, a s'è dèta cuntru ai scignu(r)i du pòstu. Pe' stu fètu u Bunifassiu Tajafèru e u Bunifassiu u Minû, fìu de l'Utùn, i sun trövan custrêti a vegnì di sitadìn zenesi e a firmà di impegni versu Zena in cangiu de l'agiüttu militâre. Da stu mumèntu, i Clavesana i se trövan a patì de di gran puffi, ch'i nu sciorten a pagà a tèmpu, tantu che fra u 1236 e u 1237 i l'han vendüu a mitè d'Andö(r)a e de Stananéllu au Lanfrancu Do(r)ia e dètu in iputeca l'âtra mitè a l'Enrìcu Seulla[12][13].
Inti ànni da guèra fra Zena e u Fede(r)ìgu II, u Bunifassiu Tajafèru e a Mabilia, vìdua de l'Utùn, i l'han turna pruvàu a libe(r)âse dau cuntròllu di sò desenemighi, firmandu ina növa aleànsa cu'u Cumün d'Arbenga. Aa mòrte de l'impe(r)atû i marchesi i l'han pe(r)ò firmàu a pâxe cun àttu du 17 de frevâ du 1251, che, a despêtu de de cundisiùi nu gua(r)i pesanti, i l'ha purtèi a vènde di âtri diritti pe' cruvì i sò puffi[2].

Inta segunda mitè du Duxèntu i sun muntèi ascì u cuntrasti fra u Cumün d'Arbenga e i marchesi, scicumme che a sitè, blucâ da Zena in sciu mâ, a s'é(r)a vurtâ a l'entrutèra pe' furmà di duminni ch'i fussen sutt'au sò cuntròllu, survetüttu cu'a pulitica de cuscì dìte "ville növe". D'âtra parte, i frè Bunifassiu III, Emanuele I e Fransescu I de Clavesana ai 20 d'avrì du 1248 i l'han fundàu u paìse de Sücca(r)ellu, a prutesiùn da Nêva cuntr'au Cumün d'Arbenga e ascì cuntr'au marchese de Sêva, che alantu(r)a u s'é(r)a aleàu cu'i arbenganesi[14][15][16]. Pe' de raxùi du genere, ciü che a vuluntè de repià du cuntròllu in sce gènte de l'A(r)òscia, i Clavesana i l'han spunciàu ascì pe'a fundasiùn du Burgum Plebis, A Cêve, in gì(r)u au 1234[17][18], ti(r)â sciü int'in scitu dund'i gh'axevan zà de castéllu, au mancu dau 1204, cuscì cumme pe' quellu de Sücca(r)ellu[19].
I cuntrasti cu'u Cumün, ch'i l'han purtàu ascì a di fèti de guèra, i l'han finìu pe' marcà i tèrmi de tère cuntrulèi dae due aministrasiùi. Da l'imprinsippiu du Trexèntu ai Clavesana u gh'è restàu numma che a parte ciü âta e de mezzu da valâ du Nêva e de quella de l'A(r)òscia: fra i sò vasalli, i marchesi i l'axevan dètu ai Seulla l'aministrasiùn da valâ du Pennavaire e de parte de l'A(r)òscia[n. 4], i Da Lengueja i cuntrulavan a valâ du Le(r)ùn e di tòcchi de Rive(r)a, i Cassulìn, dau 1326, i l'axevan piàu u pòstu di Rübaldìn inta castelanìa de Rivernàu[21]. De ciü, u paìse d'Utuê u l'é(r)a infeudàu a due famìe du pòstu, i Carli e i Bassi[22], cuscì cumm'u l'é(r)a pe' Balestrìn, cu'i cunti Bava[23]. Pe'i cunfìn cu'i marchesi de Sêva, in guèra cu'i Clavesana pe'a vuluntè de spandise a meridiùn da valâ du Tàna(r)u, u s'è rivàu aa fìn au tratàu de pâxe du 26 de zügnu du 1320, firmàu dau marchese Fede(r)ìgu I aa presènsa du Pappa Giuànni XXII e du Rubèrtu d'Angiò[14][24].
A fìn da marca
[modìfica | modìfica wikitèsto]
A fìn da duminasiùn di Clavesana, a ògni mòddu, a l'è ligâ de ciü au muntà di Du Carettu, che, ciü che pe' de guère ch'u gh'è stètu, du 1326 i sun sciurtìi a cumbinà u ma(r)iaggiu fra a Cata(r)ìna de Clavesana, fìa de Fransescu II, e l'Enrìcu Du Carettu, fìu d'Antognu, marchese du Finâ. Cu'a dötta da Cata(r)ìna i sun passèi ai Du Carettu a mitè da valâ du Nêva[25], che i Du Carettu i n'han pöi catàu u rèstu du 1335 dau Giacumu de Salüssu[n. 5][26], i sciti inta valâ du Pennavaire e inte quella du Va(r)atèlla, passèi cuscì intu növu marchesàu de Sücca(r)ellu cuscì cumme Aquila, Gavenu(r)a e Leve(r)ùn[27], de primma sutt'ai Clavesana, ciü che Stananéllu[28] e a mitè de Rèssu[29].
Fra i âtri pusedimènti, Utuê, che intu mèntre u l'é(r)a passàu a l'aministrasiùn di Cassulìn, u l'è vendüu au Cumün d'Arbenga du 1341, cu'i Clavesana ch'i ne pèrden tütti i diritti[30]. Inte l'A(r)òscia, ina parte du paìse de Ransu a l'è stèta cedüa du 1355 ai Du Carettu e, pe'u rèstu, du 1358 u l'è andètu a Zena, ch'a g'ha tegnüu i Clavesana pe' scignu(r)i fina du 1386, quand'u gh'è missu i Du Carettu a guernà ascì a parte de Zena. A l'ürtimu, du 1387, cu'a mòrte de l'Emanuele II sènsa de discendènti l'urganisasiùn du marchesàu di Clavesana a finisce pe' vegnì mênu du tüttu. A sula ecesiùn inta Ligü(r)ia a l'è stèta quella de Rèssu, dunde, du 1411, l'Antognu e l'Emanuele de Clavesana i l'han catàu inderê l'âtra mitè du fèudu dau Laza(r)ìn Du Carettu e i sun restèi i scignu(r)i du paìse, bèn che feudata(r)i sutt'a l'auturitè da Repübbrica de Zena[31].
Marchesi
[modìfica | modìfica wikitèsto]Pe'u periudu da càrega, da intèndise cumme au ciü tardi pe'u cumènsu e au ciü prèstu pe'a fìn, u se pìa in cunscide(r)asiùn i tèmpi de quande ch'i sun mensunèi inti àtti cumme marchesi "de Clavesana"[32].
- Bunifassiu I (1196-1223): primmu marchese de Clavesana.
- Bunifassiu II (1223-1237): dìtu "Tajafèru", fìu du Bunifassiu I.
- Utùn I (1223-1233): o Udùn, fìu du Bunifassiu I.
- Bunifassiu III (1233-1263): fìu de l'Utùn I, mensunàu ascì cumme Bunifassiu "u Minû".
- Emanuele I (1251-1288): fìu de l'Utùn I, u gh'é(r)a ancù âtri dui frè, Pe(r)u e Fransescu, che pe(r)ò i nu sun mensunèi cumme marchesi.
- Utùn II (1304-1308): u nu l'è cè(r)u de chi u fusse fìu.
- Fede(r)ìgu (1324-1326[33]): fìu de l'Utùn II.
- Emanuele II (1385-1387[34]): fìu du Fede(r)ìgu.
- Fede(r)ìgu (1324-1326[33]): fìu de l'Utùn II.
- Fransescu II (1304-1310): de prubabile, frè de l'Utùn II.
- Cata(r)ìna de Clavesana: fìa du Fransescu, a l'è ma(r)iâ cun l'Enrìcu Du Carettu, ch'u l'ha avüu cuscì pa(r)eggi sciti di Clavesana.
- Argentìna de Clavesana: fìa du Fransescu, a l'è ma(r)iâ cu'in fìu du marchese de Salüssu, dòppu ch'a l'é(r)a vegnüa vìdua du Rafaellu Do(r)ia.
- Giuànni de Salüssu (1385-1386): avanti de vènde i sciti ch'u l'axeva risevüu daa parte de ma(r)e, u l'è mensunàu ascì cumme marchese de Clavesana.
- Utùn II (1304-1308): u nu l'è cè(r)u de chi u fusse fìu.
Nòtte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Nòtte au tèstu
- ↑ Defèti, cu'ina cundisiùn de stu tratàu fra i marchesi du Vastu e u Cumün de Zena, u l'é(r)a previstu che, intu câxu de vito(r)ia cuntr'au cunte de Vintimìa, e sò tère quam habet ab Armedano usque ad Finar et a iugo usque ad mare, dunca inta marca d'Arbenga, e sa(r)evan tuchèi ai marchesi.
- ↑ Inta valâ du Ma(r)u a gh'é(r)a andèta a stà ina ramma da famìa di cunti, che da scignu(r)i du pòstu a l'ha piàu da primma du Duxèntu a specificasiùn de "Vintimìa du Ma(r)u".
- ↑ U castrum Saxonis, pe' cuntu de Lamboglia, u sa(r)eva in ve(r)itè u castéllu d'Andö(r)a, ma sta teu(r)ìa chi a manca de pröve e a nu l'è piâ pe' buna da tütti i studiusi[5].
- ↑ Intu detaju, i cuntrulavan a castelanìa de l'Aquila, Àutu cun Cravaüna, Baserga, Naxìn e Unsu, parte de Gavenu(r)a e d'Übaghetta e "due parte" de Vendùn. A famìa di Seulla a l'é(r)a spartìa inte due fasiùi, l'üna ligâ ai Clavesana e l'âtra, de pusisiùn cuntra(r)ia, daa parte du Cumün d'Arbenga. Inta segunda mitè du Trexèntu a ramma d'Àutu a se destacca piandu u cugnumme de Seulìn.[20]
- ↑ Au Giacumu de Salüssu, de prubabile u fìu du marchese Tumaxu II de Salüssu, u l'é(r)a rivàu l'âtra mitè du fèudu scicumme ch'u l'axeva ma(r)iàu l'Argentìna de Clavesana, l'âtra fìa du Fransescu II
- Nòtte bibliugrafiche
- ↑ Guglielmotti, 2005, III. Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca, p. 84
- 1 2 3 4 (IT) Sabrina Lunghi, I Clavesana, in sce andoraneltempo.it. URL consultòu o 4 zenâ 2026.
- ↑ Embriaco, 2001, pp. 3-4
- ↑ Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, pp. 60-61
- ↑ AA.VV., 2003, 2. Le fonti documentarie, p. 192
- ↑ Embriaco, 2001, p. 4
- ↑ Embriaco, 2001, p. 5
- ↑ Pavoni, 1998, p. 29
- ↑ (IT) Francesco Surdich, "Rivolte rurali" nella Liguria Occidentale all'inizio del XIII secolo, in Rivista di storia dell’agricoltura, Vul. XI, 1971, pp. 355-360.
- ↑ Guglielmotti, 2005, III. Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca, p. 68
- ↑ (IT) Franco Ferrero, Cervo: Borgo Medioevale, Impe(r)ia, Grafiche Amedeo, Avrì 1994, p. 29.
- ↑ Embriaco, 2001, p. 10
- ↑ Guglielmotti, 2005, III. Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca, pp. 80-81
- 1 2 Costa Restagno, 1993, Capitolo II, Breve storia della collettività, p. 62
- ↑ Marengo, Badano & Badano, 2022, Castelvecchio dall'età romana all'età napoleonica, p. 90
- ↑ Guglielmotti, 2005, III. Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca, pp. 82-86
- ↑ (IT) Enrico Basso, Politiche signorili e comunali: villaggi scomparsi nella Liguria bassomedievale (PDF), in Francesco Panero e Giuliano Pinto, Assetti territoriali e villaggi abbandonati (secoli XIII-XIV), Insediamenti umani, popolamento, società, Vul. 6, Che(r)ascu, Centro Internazionale di Studi sugli Insediamenti Medievali, 2012, p. 125.
- ↑ Guglielmotti, 2005, IV. "Ad conservationem territorii et iurisdictionis loci": Rezzo tra autonomia della comunità e dipendenza signorile, pp. 108-109
- ↑ Guglielmotti, 2005, III. Nuove fondazioni signorili nella Liguria duecentesca, p. 64
- ↑ (IT) Josepha Costa Restagno, Per la storia delle famiglie medievali di Albenga: i Cepolla (PDF), in La storia dei Genovesi, Vul. XII, parte II, Zena, 1994, pp. 467-497.
- ↑ (IT) Cumün d'Arnascu, Il comune di Arnasco: Scheda e storia del comune, in sce comune.arnasco.sv.it. URL consultòu o 20 zenâ 2026.
- ↑ Barbaria, 1995, p. 10
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo V. Torri e campanili, pp. 40-41
- ↑ Marengo, Badano & Badano, 2022, Castelvecchio dall'età romana all'età napoleonica, pp. 90-91
- ↑ Marengo, Badano & Badano, 2022, Castelvecchio dall'età romana all'età napoleonica, p. 97
- ↑ Ronco, 2000, Capitolo VII. La castellana di Zuccarello, p. 51
- ↑ (IT) Cumün de Aquila, La Storia, in sce comune.aquiladarroscia.im.it.
- ↑ (IT) Cumün de Stananéllu, Cenni storici, in sce comune.stellanello.sv.it. URL consultòu o 20 zenâ 2026.
- ↑ Guglielmotti, 2005, IV. "Ad conservationem territorii et iurisdictionis loci": Rezzo tra autonomia della comunità e dipendenza signorile, p. 107
- ↑ Barbaria, 1995, pp. 12-13
- ↑ Guglielmotti, 2005, IV. "Ad conservationem territorii et iurisdictionis loci": Rezzo tra autonomia della comunità e dipendenza signorile, pp. 107, 112
- ↑ (EN) Monferrato, Saluzzo, in sce fmg.ac. URL consultòu o 21 lùggio 2026.
- ↑ (IT) Archiviu de Stàttu de Tü(r)ìn, Cravenzana, in sce archiviodistatotorino.beniculturali.it.
- ↑ (IT) Cumün de Clavesana, Un po' di storia, in sce comune.clavesana.cn.it. URL consultòu o 21 zenâ 2026.
Bibliugrafìa
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Nino Lamboglia, Albenga romana e medievale, in Itinerari liguri, Vul. I, 7ª ed., Arbenga, Istituto Internazionale Studi Liguri, 1992.
- (IT) Josepha Costa Restagno, Albenga, Le città della Liguria, Vul. 4, Zena, Sagep, 1993, ISBN 88-7058-479-8.
- (IT) Giorgio Barbaria, Ortovero: una comunità ligure nella storia, Arbenga, Litografia Bacchetta, Avrì 1995.
- (IT) Romeo Pavoni, Sanremo: da curtis a signoria feudale (PDF), in Intemelion, n. 4, Vintimìa, Accademia di cultura intemelia, 1998.
- (IT) Antonino Ronco, Balestrino: una valle, un feudo, una civiltà, Zena, De Ferrari Editore, Lüju 2000.
- (IT) Primo Giovanni Embriaco, Pietra Ligure: da "villa" fiscale a "castrum" vescovile (XI-XIII sec.) (PDF), in Società e istituzioni del medioevo ligure, Rumma, 2001.
- (IT) Carlo Varaldo, Rita Lavagna, Fabrizio Benente, Paolo Ramagli e Donatella Ventura, Il castello di Andora (SV): dalle tracce di frequentazione romana al castello signorile (PDF), in Atti III Convegno di Archeologia Medievale, Salèrnu, 2003, pp. 191-200.
- (IT) Paola Guglielmotti, Ricerche sull'organizzazione del territorio nella Liguria medievale (PDF), Reti medievali, Vul. 3, Fi(r)ènse, Firenze University Press, 2005.
- (IT) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022.