Sâta a-o contegnûo

Municipium

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn
A Lex municipii Tarentini, tò(r)a du I seculu cu'u statüu du municipium de Tarentum

In municipium (prununsiàu mūnĭcĭpĭum in latìn) u l'é(r)a ina sitè cuntrulâ dai rumèi, survetüttu ai tèmpi da Repübbrica, ch'a cunservava parte da sò indipendènsa, tegninduse magistrèi e istitusiùi soe, ma cu'e sò gente ch'e nu l'axevan i diritti pulitichi di sitadìn de Rumma e e pagavan di tribüi a Rumma.

I municipia, da l'urdinamèntu du bèllu dife(r)ènte fra de liâtri, i l'é(r)an dunca dife(r)ènti dae cives optimo iure, sitè tachèi a Rumma cun diritti pa(r)eggi a vella, e dae foederatae, che de regula e cunservavan a suvranitè au mancu furmâle. I se dife(r)ensiavan pöi dae coloniae scicumme che ste lì e gh'axevan di statüi che, inti câxi de coloniae civium Romanorum, i ghe ricunuscevan a sitadinansa rumâna, e ancù dai fora, vici e conciliabula, ch'i l'é(r)an e cumünitè cuntrulèi da in municipium o ina prefetü(r)a[1][2].

Repübbrica rumâna

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U numme municipium u l'è duve(r)àu fina daa primma etè repübricâna pe' indicâ e cumünitè sitadìne ch'e dipendevan da Rumma, che p'alantu(r)a e se ponen meju definì cumme l'insemme di municipes ch'i e furmavan. Defèti, a furma municipium a ne vegne da l'espresiùn "munus capere" che, faxèndu in reciammu a in'idea de sutumisiùn e tribüi, a l'è meju duve(r)â numma pe'e sitè sutumisse a Rumma sine suffragio, dunca sènsa de diritti pulitichi. A ògni moddu, inte di tèmpi ciü resènti u gh'é(r)a u(r)amài in üsu generalisàu de stu titulu, duve(r)àu ascì pe'e cumünitè de sitadinansa rumâna pìna e pe'i foederati, mèntre inti ànni de l'impe(r)u u titulu de municipium u l'intràu inte l'üsu fina fra e coloniae[1].

Cu'a cuncesiùn, du 90 a.C., da sitadinansa rumâna ai sòcci italichi, u regimme de municipium u l'è vegnüu puscibile fìna pe' quelle sitè che primma e l'axevan numma a cundisiùn de foederatae. Inti növi municipia a vegne cuscì estesa in'urganisasiùn de lungu pa(r)eggia, u quadrumvi(r)àu, cun dui membri du culêgiu ch'i gh'axevan riservèi e funsiùi giürisdisiunâli (IVviri iuri dicundo) e i âtri dui ch'i gh'axevan quelle aministratìve (potestate). I municipia ciü antighi, de cuntru, i l'han cuntinuàu a duve(r)à i veggi nummi di magistrèi, fètu ch'u permette, ancù a l'etè de l'impe(r)u, de capì quella ch'a l'é(r)a a situasiùn u(r)iginâle d'ògni cumünitè[1][2].

Impe(r)u rumàn

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ai tèmpi de l'impe(r)u, mèntre i municipia in sensu strêtu, e civitates, i se funden cu'e coloniae sutt'au numme ünicu de universitates, i cumensan a presentâse dui fenomeni dife(r)ènti: a l'imprinsippiu a gh'è stèta ina decadènsa de l'autunumìa di municipia pe'a vuluntè du guvèrnu de l'impe(r)u de cuntrulâli int'in moddu ciü strêtu; pöi u s'é(r)a difüsu u scistema di municipia, cuscì vinculàu, ascì inte sitè de pruvinse. Inta pruvinsa rumâna de l'Italia a l'è stèta dunca ridüta l'autunumìa de giürisdisiùn di municipia, tantu sutt'au prufì criminâle che sutt'a quelli sivìle e finansia(r)iu. Fra de ste lì, l'autunumìa inte finanse a l'è stèta cunservâ dai municipia pe' ciü tèmpu, scibèn ch'u ghe fusse de spessu u besögnu du guvèrnu de l'impe(r)u a intervegnì pe pa(r)egiâ i cunti. A ògni moddu, dau II seculu e, ancù de ciü, dau III, u vegne ciü strêtu u cuntrollu du guvèrnu pe' mezzu de funsiuna(r)i numinèi da vellu. De cuntru, l'urganisasiùn a municipium a nu l'è rivâ inte tütte e âtre pruvinse che aa fìn da repübbrica, scicumme che e antighe sitè suvrâne, che de regula e cunservavan ina sèrta autunumìa, e l'é(r)an cunscide(r)èi de dirittu fu(r)èstu cuscì cumme e sò gente, i dediticii. U scistema u l'è cangiàu pe' du bèllu du 212, quande a Constitutio Antoniniana a l'ha estesu u stàttu de sitadìn rumàn a tütte e gente de l'impe(r)u, e cuscì intu III seculu ste sitè e sun vegnüe de manimàn ciü scimili ae civitates italiche, segundu a tendènsa a pa(r)egiâne diritti e urdinamènti sutt'a l'auturitè mascima de l'impe(r)atû, fin'au puntu che tütte e sitè de l'impe(r)u e l'é(r)an guvernèi cu'in scistema münisipâle[1][2].

I municipia i puxevan aveghe de bèlle dife(r)ènse fra de liâtri; cu'a ciü parte de sti lì ch'a cunservava u dirittu a vutà i sò magistrèi, survetüttu duumviri iuri dicundo e duumviri aedilicia potestate o che sedunca, dau mudellu de Rumma, dictatores, praetores e aediles, tegninduse de stu moddu ina sèrta autunumìa de giürisdisiùn e aministratìva. De cuntru, i nu mancan de quelli cun aministratùi rumèi, i praefecti, quande ün o ciü municipia cu'i sò fora e conciliabula i se furmavan int'ina praefectura. Pe' identificà sti câxi, dund'u dirittu privàu du pòstu u vegnìva tostu pa(r)eggiu a quellu de Rumma, u l'è stètu duve(r)àu u numme de municipes Caerites, piàu daa sitè etrüsca de Caere, ch'a l'è stèta a primma a dutâse d'in scistema du genere. Pöi i gh'é(r)an i municipes aerarii, sutumissi ai rumèi int'ina cundisiùn tostu pa(r)eggia ai südditi de tère luntâne, de solitu cumme cunseguènsa d'ina sulevasiùn (presempiu u l'è u câxu de Capua, scicumme ch'a s'é(r)a dèta a Annibale), e ancù u municipium fundanum, in câxu nu gua(r)i cè(r)u mensunàu inta Lex Iulia Municipalis in sce cuscì dite "tò(r)e d'Eraclea". Stu câxu lì u sa(r)ea da ligà au fundum fieri mensunàu ascì dau Cice(r)ùn intu Pro Balbo, ch'u vu(r)ea dì ina sutumisiùn vulunta(r)ia au regimme de municipium, ma che de cuntru u pu(r)ea êsse ascì in agetìvu ligàu au municipium de Fundi, cumme ugèttu da dispusisiùn legislatìva o ancù cumme tìpu de statüu[1][2].

De doppu, scibèn che e gente di municipia e l'é(r)an vegnüe sitadìne de l'impe(r)u, ògni municipium u l'ha cunservàu in'impurtante autunumìa, a regurdà l'antiga situasiùn de stàttu suvràn, nu sulu sutt'au prufì sivìle ma ascì sutt'a quellu penâle, levàu numma che i crimini cuntra u stàttu rumàn. De ciü, i gh'axevan d'autunumìa inta gestiùn de finanse, che alantu(r)a a se fundava survetüttu in sce rendite di bêni pübbrichi (i vectigalia e, survetüttu, i agri vectigales), insemme a in putere in sci sò sitadìn privèi che pe(r)ò, a dife(r)ènsa che vèrsu u stàttu rumàn, i se truvavan int'ina pusisiùn de livellu pa(r)eggiu a quella du municipium. Da stu fètu u ne vegnìva a puscibilitè pe'i municipia de tratà cu'i sò sitadìn inti àtti negusiâli patrimuniâli, insemme a êsse parte, tantu cumme atùi che cunvegnüi, inti prucèssi privèi de cumpetènsa du pretû ürbàn[1].

Ciü avanti, quand'u s'è cumensàu a redüxe l'autunumìa di municipia, sutt'au prufì da giüstissia criminâle e cumpetènse e e prusedü(r)e segundu e lezze da repübbrica e sun stète abandunèi, e de cuntru u l'è muntàu u putere du prinsipe e di sò mascimi funsiuna(r)i. Pe'a giürisdisiùn sivìle u s'è de cuntru spartìu a pruvinsa de l'Italia inte quattru distretti, che ai tèmpi d'Adriàn i faxevan cappu a di consulares mèntre, de doppu ch'i l'é(r)an stèti abulìi, cu'u Marcu Aureliu i ne pia u pòstu di iuridici. U fìn de st'intervèntu u l'é(r)a quellu de levà u pêsu, ai magistrèi de l'impe(r)u, di prucèssi ch'i nu l'é(r)an tratèi dai giüdisi di municipia pe raxùi de cumpetènsa e pe detaji inta prusedü(r)a ma, a l'ürtimu, sta rifurma a l'ha lasciàu ai magistrèi du pòstu numma che e cause de pôcu cuntu. L'autunumìa finansia(r)ia a l'è stèta ricunusciüa pe' ciü tèmpu ma, du II seculu, pe' ògni sitè u l'é(r)a numinàu in funsiuna(r)iu de l'impe(r)u cunusciüu cumme curator che, fètu ciü putente du III seculu cu'a figü(r)a du corrector totius Italiae, u l'é(r)a vegnüu inta pratica in aministratû generâle de tütte e sustanse du municipium[1].

Cun l'estensiùn d'in mudellu a municipium pa(r)eggiu pe' tütte e sitè de l'impe(r)u, u l'ha piàu campu u scistema d'in senàu sitadìn, a curia, ch'u numinava i magistrèi da sitè, de solitu duumviri, in acôrdiu ae prupòste di sò predecesùi. A despêtu de st'autunumìa ancù ricunusciüa ae cumünitè, a funsiùn ciü impurtante da curia a l'é(r)a pe(r)ò vegnüa quella d'indicà i sitadìn ch'i se puxevan pia u riscciu de scödde e cuscì dìte liturgie, tasce e scimili. Sti magistrèi, che dunca i nu l'axevan ciü u putere de giüdise inte cuntese, i tegnivan u(r)amài cumme funsiùi prinsipâli quelle de numinà i tutu(r)i e de registrà i àtti giüridichi ciü impurtanti. In sce ste mate(r)ie, da fiancu du curator civitatis ch'u gh'axeva ancù a funsiùn de cuntrulà e finanse, a l'é(r)a cumpa(r)ia a figü(r)a du defensor plebis o civitatis, numinâ dau prefèttu du preto(r)iu e pöi vutàu daa sitè, cu'in süfragiu ciü o mênu largu segundu i tèmpi. E funsiùi du defensor civitatis e l'é(r)an inta giürisdisiùn sivìle e criminâle pe' tütte e cause de segunda impurtansa; de ciü u gh'axeva quella de scödde i tribüi di pruprieta(r)i ciü picìn e de prutegge e gente ciü pove(r)e dae pretese di potentiores[1][2].

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 (IT) Vincenzo Arangio-Ruiz e Ferdinando Reggiori, MUNICIPIO, in Enciclopedia Italiana, Rumma, Istituto della Enciclopedia Italiana, 1934.
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 (IT) Municipium - Dizionario di Storia, in sce treccani.it, 2010. URL consultòu o 12 zùgno 2025.

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ligammi de fö(r)a

[modìfica | modìfica wikitèsto]