Sâta a-o contegnûo

Olma d'l Gṛoi

Šta pogina ṛ’ ê  š-cṛiccịa ‘n ulmioš-cu
Da Wikipedia
UL
Šta pogina ṛ' ê š-cṛiccịa 'n ulmioš-cu, s’cundu a gṛafia d’ Marco Michelis
L' 'mbuccu d'l'Olma d'Sutta

L' Olma d'l Gṛoi (Arma dei Grai o del Grai in italiàn) ṛ'è 'na gṛōtta ch'a s' tṛöva 'ntȗû teṛitōṛi dâ cumüna d'Ulmèa, dapè aṛa frâziùn d'l Eca[1], a 'n' autezza d' 1378 metri. A fa pōlte du cumplèssu colscicu d'Voldinfèlnu.[2]

Uṛigine d'l nōmme

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U nōmme d'l pōštu l'ha cumme uṛigine u dialettu ulmioš-cu: u nōmme ṛ'è lià aṛa presènza d' 'n palticulōa geneṛe d' bṛenca, ciamô èl gṛoii gṛoi).[3] A bṛenca a chilviva gṛonda polte d'l vèlsonte d'meṛidiun dâ Rōcca d' j' Ulse. A cionta, ch' ṛ' ô cumme nōmme scientificu Sarothamnus scoperius ṛ' ô 'n gurìn[n. 1]ch'u pö rivoa fin a dui metṛi d'autezza e u fiurisce d' pṛimma, cun tontu d'sciua gione. Scicumme a s' fa ben vago, a dà a denuminaziùn ai sciti dapè è ascì a j' olme ch'u j' è lì.[3]

M’nziunô 'nt' divelse püblicaziùi dû setùa špeleulogicu, a ven registṛô zà a ṛa fin d'l' Öciuzèntu, ma ṛ'èè cugnusciüa ṛa pupulaziùn d'l pōštu da tèmpi antichiscimi, tontu ch' i sun štoi truoi ascì dî rèšti d' in' antica s'pultüṛa d' mašnô.[4], tōntu ch'u r'è stà truvà ascì di rèšti de 'n'antiga s'pultüṛa d'masnō.[5]

A pṛimma espluṛaziùn ṛ'èè d' j' oggni '50, mèntṛe dōppu i sun štoi focci dî šcovi; 'ntâ pṛimma polte d' j' oggni s'tonta (1970-1972), ch'i han pultà aṛa šchivèlta d' oci rèšti, šta vōta d' 'n felìn[n. 2] 'nt' üna d'l galeṛie ch'i pōlto a u štanziùn ciü gṛōssu;[2] au i sun cunselvoi a 'l museu civicu d' Garesce, mèntre j' 'ndagini foccie dōppu, cumme qualla dû 2001, i n' han pultà a növe šchivèlte.[2]

Caṛaterištiche

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Višta d'l Olma d'Suvō

L' 'mbuccu u s' tṛöva 'ns'l v'lsonte a meridiun dâ Rōcca d' j' Ulse[n. 3], 'nsa špunda lelca dû riàn ch' l' ha u lištessu nōmme.[6] U ciü gṛōssu l' è quâ cugnịusciü' cumme Olma d' sutta (Arma inferiore del Grai), u j' è ascì dui oci golbi 'ntâ rōcca, ciamoi: Olma d' suvo (Arma superiore) e Olma d' punènte (Arma occidentale), ciü in puzzu.

'Rivoi d' 'n l' Eca, aṛa Rōcca d' j' Ulse, u s' va 'nsl' 'l viöa ch' u possa a cōšta d'l v'lsonte a meṛidiun dâ rōcca. U s' loscia èl viöa è venta mant'gnise aṛa lelca: u s' šcuntṛa a pṛimma d'l trê, a ciü bossa, ch'a ṛ'ô ina lolga auvèltüṛa. A 'na quōta d' 1040 metṛi, l' 'mbuccu u bütta 'nt' ina gṛan galeṛia ch' a coṛa e lun' ch' u j'è d'l diramaziùi aṛa lèlca.[7]

Chizì u j'è 'n puzzu d' 25 metṛi d' pṛufundità, ch' 'na vōta ch' u s' 'cōṛa zü' u s' dà 'ns' in gṛōssu saṛùn, ch'u ven ciamà Duomo (dōmmu) da j' ašpèlti. U dōmmu l' ha 'na lunghezza d' 70 metṛi e 'n' autezza d' 40. 'ns' èl fundu dâ cavèlna u j'è in lojiu polvu, ch'u r'compa l' èuva ch' a štizza. Èl culsu d' l' èuva u s'ṛèva regulà da 'l fundu, ch' l' è focciu d'algilla, d'l rèstu u n'j'è ōto auveltüṛe.[7]

Èl golbu l'ha a caṛat'ṛištica d'esso ben ben ümidu, u n'è tṛavelsà moncu da 'n fìa d'oṛia, u s' pensa ch' u sègghè nasciü da l'èuva ch'a s'è mangiô p'l vìa chimica, a rōcca. U s' pènsa ch' l' èuva, 'n tempu a 'ncìva da u tüttu a cavèlna.[7]

A fulmaziùn dî sali a s'ṛèva pöi d'vüa a di gṛōšsci tōcchi d' rōcca ch' i sun tumboi, pultèndu a štûpōa 'l fundu di štanziùi. Dṛentu i sun štoi tṛuvoi dî rèšti d' ulsu, in palticuloa d' j' ōsso 'nt' divèlse polti da gṛōtta. L'è pṛubabile che èl beštie i sèggo 'ntroi paltèndu da 'n 'ndau ch'u j' eṛa in antichità, zœ štupà, ch'u puntova vèlsu setentṛiùn.[8]

Da u lištessu vèlsonte a 'n' autezza d'1060 metṛi, u j'è, in bossu cuniculu ch' l' è 'n pōcu 'n p'ndènza a muntoa, štûpà dōppu 31 metṛi,ciamà Arma superiore dei Grai (Olma d' suvo).[9] Dṛèntu u s' sènte 'na curènte d'oṛia, ma dû rèstu l'auveltüṛa a s'maja qualla ch'u j' è d' sutta.[10] L' ültimu golbu u s' tṛöva 'nvece a 1015 metri d' autezza, l' è dicciu Arma occidentale (Olma d' punènte), u s' j' ariva daṛa dṛiccia lasciendu el viöa ch' u va a l'Olma ciü bossa.[11] U j' è ascì 'n cundōttu 'n direziùn punènte, nön tṛōppe lungaṛü, štûpà, dōppu zincu metri da l' ntṛô.[12]

D'l cumplèssu u monca n'mà in otṛu puzzu,difizzile da tṛuvoa, višta a vegetaziùn. Vénta muntoa r'špettu a j' oci golbi, in direziùn nord. U s'rèva štà arianà 'nti seculi, da l'èuva sutta pṛesciùn 'ncanalô 'nt' ina rutüṛa 'n mèzzu al pṛê. 'N fundu u j'è in otṛu lojiu polvu, u s' î rivova carèndu zü è 'ndèndu apṛessu p'ṛ in tòccu a 'l custùn d' rōcca, ma u j'era ascì dui sauti d' tṛai metṛi.[13]

'Nt' oggni '70 u s'eṛa zà štûpà, scicumme che u šcuro d'l' èuva l' avèva cangià a cunfurmaziùn ch' ṛ' aveva pṛimma, a l' 'mbuccu u s' j' è abaṛunà dî buciui ch' j' arivo da föṛa.[13]

Dṛèntu u s'è tṛuvà divelse beštie tipiche d' l'ambiènte d'l cavèlne, cumme di cṛuštacei (Buddelundiella armata Silvestri), d' špecie d' zentupei (Anthroherposoma angustum), d' j' 'nsetti d' èuva duze (tricotteri, da specie Mesophylax adspersus), e dî coleotteri (Duvalius gentilei).[4][7] Difeṛènte a pupulziùn de l'olma ciü in otu, lund'u j'è n'mà coleotteṛi e zentupei.[9][10]

Cum' a vigniva duvṛô

[modìfica | modìfica wikitèsto]

P' l' üsu da polte de l' ōmmu, u s'cugnịusce ch' e 'nta canô ciü gṛōssa, qualla d'suta, 'nta stagiùn ciü sàcca, i pastua d'l pōstu i ṛa duvṛovo p'l pioa l'èuva da 'n loiju ch' u s' tṛuvova 'nsu rommu d' lelca, 'ntṛendu dṛentu al golbu fascend'se lüsce cun d'l tolce rüštighe, ut'gnü bṛüscièndu dî fošsci d' bṛènche.[8]

  • (IT) AA.VV., Speleologia del Piemonte (PDF), Rassegna speleologica italiana (Memoria IX), II. Il monregalese, Comu, Gruppo speleologico piemontese CAI - UGET Torino, 1970.
Notte a 'l teštu
  1. 'Nt'èl dialettu d'Ulmèa "gurìn" [gu'riŋ] u s'disce a r'italiàn giunco
  2. Ciü' felidae (felidi 'nt'èl sènsu d' famija) ciütoštu che felinae (felino, ch' l'è 'na špartiziùn dâ famija)
  3. Ciamô 'n italiàn Rocca delle Orse o Rocca dell'Orso
Notte bibliugṛofiche
  1. (IT) M. Pelazza, G. Mao, F. Merlino, D. Bassi, E. Michelis, S. Odasso, G. Casalis e G. Barrelli, V. Grotte e torri, in Guida di Ormea, Ulmèa, Le campane di San Martino, 1986, pp. 33-34.
  2. 1 2 3 (IT) Henry de Santis e Marta Zunino, Ricerche paleontologiche ipogee nel Piemonte meridionale e nell'areale ligure delle Alpi Marittime: storia, stato delle ricerche e prospettive future, in Atti del Convegno Nazionale “Bicentenario della Grotta di Bossea”, 9-10 luglio 2016, Frabosa Soprana (CN),, Cuni, Laboratorio carsologico sotterraneo di Bossea CAI, 2020, pp. 165-166.
  3. 1 2 (IT, LIJ) Padre Ignazio Giacomo Pelazza, Toponimi dell'insediamento umano e vari all'intorno di esse. Rio della Rocca delle Orse o delle Caranche, Grotta delle Grai, in Saggio di toponomastica ormeese, comparata a quella ligure, con note storiografiche, Munduvì, Associazione studi ormeaschi, 1992, pp. 89-90.
  4. 1 2 (IT, EN, FR) Arma Inferiore dei Grai, in sce catastogrotte-piemonte.net. URL consultòu o 7 agòsto 2025.
  5. (IT) AA. VV., 5.8 Area carsica Valdinferno-Rocca d'Orse (PDF), in Atlante delle aree carsiche piemontesi, Tüṛìn, Associazione Gruppi Speleologici Piemontesi, 2010, p. 283.
  6. (IT) Arma Inferiore dei Grai, in sce congressospeleo2020.it. URL consultòu o 7 agòsto 2025.
  7. 1 2 3 4 AA.VV., 1970, N. 120 Pi (CN) Arma inferiore del Grai, p.47
  8. 1 2 AA.VV., 1970, N. 120 Pi (CN) Arma inferiore del Grai, p.48
  9. 1 2 (IT, EN, FR) Arma superiore dei Grai, in sce catastogrotte-piemonte.net. URL consultòu o 7 agòsto 2025.
  10. 1 2 AA.VV., 1970, N. 145 Pi (CN) Arma superiore dei Grai, p.48
  11. (IT, EN, FR) Arma occidentale dei Grai, in sce catastogrotte-piemonte.net. URL consultòu o 7 agòsto 2025.
  12. AA.VV., 1970, N. 271 Pi (CN) Arma occidentale dei Grai, p.48
  13. 1 2 AA.VV., 1970, N. 272 Pi (CN) Pozzo dei Grai, p.49