Sâta a-o contegnûo

Parcu Natürale Regiunale de Portufin

Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Da Wikipedia
CA
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Mappa du Parcu Natürale Regiunale de Portufin

U Parcu Natürale Regiunale de Portufin (Parco Naturale Regionale di Portofino in italian) u l'é ün'area natürale prutetta da Ligüria, missa in ta Rivea de Levante, a üna trentenn-a de chilometri da Zena, in sci cunfin tra u Gurfu Paradizu, a punente, e u Gurfu du Tigülliu, a levante.

L'ente du parcu, creou pe lezze 1251 du 20 de zügnu du 1935 e de cumpetensa da Regiun dau 1975, u l'é furmou dai cumüni de Camuggi, Portufin e Santa Margaita, cu'a sö sede ch'a l'é a Santa Margaita. Se speta ascì u ricunuscimentu a Parcu Nasiunale.

U parcu u s'estende pe 18 km² de tera e 13 km² de costa, tantu ch'u l'é l'area de costa prutetta ciü a setentriun de tüttu u Mediteraneu de punente. L'ente du parcu u mantegne e indicasiuin e in sicüressa üna rè de ciü de 80 km de senté[1].

U cunfin du Parcu u cure lungu a cresta du Munte de Portufin, tra a Rüa e a Vetta de Portufin, mentre e tere ciü a levante, levou quelle de Allega, fan parte de San Luensu da Costa, in tu cumüne de Santa Margaita.

A sede de l'Ente Parcu, a Santa Margaita

In sce a costa du Munte de Portufin u l'ea previstu, in ti anni Trenta, a custrusiun de üna stradda ch'a lighesse Camuggi cun Portufin e Santa Margaita, vusciüa daa Pruvinsa de Zena e dau Prefettu. U guvernu u l'ha però blucou stu prugettu e in cangiu l'é stetu purtou avanti üna pruposta pe prutezze ste tere. In tu 1935, cu'a lezze 1251, u l'é stetu dunque creou l'Ente Parcu Munte de Portufin (Ente Parco Monte di Portofino), pe prutezze 1.061 ettari spartii fra i Cumüni de Camuggi, de Portufin e de Santa Margaita[2]. Cumme l'é nasciüu e Regiuin, cu'u pasaggiu de puteri a ste lì, a lezze 70 du 1975 a l'ha fetu pasà de cumpetensa u parcu aa Regiun. In tu 1978 u l'é stetu dunca supressu l'Ente Parcu e u l'é nasciüu ufisialmente u Parcu Natürale Regiunale du Munte de Portufin.

Dau 2004 u l'é stetu purtou avanti aa Camia di Depütè a pruposta de mette insemme u Parcu Regiunale cun l'Area Marinn-a Prutetta pe turnà a üna gestiun a livellu nasiunale. Doppu üna discusciun aa Camia du 2007, in tu 2010, ai settantasinqu'anni daa fundasiun du parcu, u l'é stetu prupostu d'azunzilu ai sciti prutetti da l'UNESCO[3], ma st'idea a l'é steta scartà daa cumisciun nasiunale in tu 2011[4]. In tu 2024 u s'é turna cumensou a parlà du prugettu du parcu nasiunale, cu'a pruposta de alargalu a ünze cumüni (Avegnu, Camuggi, Ciavai, Cicagna, Cuegia, Portufin, Rapallu, Reccu, Santa Margaita, Trebögna, Zuagi), ma e divixuin pulitiche e de serti Cumüni han fetu turnà u prugettu in sci trei Cumüni uriginali. Aa giurnà d'ancö, se aspeta u pasaggiu definitivu a parcu nasiunale.

Piante e bestie

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Üna crava in tu parcu

E piante che crescian in tu parcu sun quelle tipiche da regiun mediteranea, cun di boschi de castagni, nisöe, carpi neigri, pin, erxi, armuin e erbi d'oie[5].

Pe'e bestie, gh'é benben d'oxelli: fra i ciü cumüni e quelli che se veddan de ciü gh'é u pecettu, a testaneigra, u frenguellu, l'öggiurussu, a parisöa, u merlu, a gazann-a, u turtuelun e u culassu. U gh'é poi de oxelli predatui cumme u farcu peregrin, u farchettu e l'agugia neigra, che fan u niu finn-a in sce scügee ciü erte. Fra i oxelli de mà u gh'é ancun l'ochin fratin, l'oca ciapea, a rundaninn-a de mà e a sula[6].

Pe'i anfibbi gh'é u scilvestru, a Salamandrina perspicillata, u Speleomantes strinatii (ch'u se tröva in te grotte e in ti posti freschi e ben ümmi), a Hyla meridionalis (pe'u ciü zü a Nuzegu e de d'atu aa Cà de l'Ou), u baggiu, a rana dalmatina e a rana di Apenin[6].

Fra i rettili se pöan ricurdà u scurpiun (tantu quellu cumüne che Hemidactylus turcicus), a grigua dita "de müage", u lagö, a sangueggia e de bisce cumme Coronella girondica, Zamenis longissimus e Hierophis viridiflavus, ciü de bisce d'egua cumme Natrix helvetica e Natrix maura da vixin ai fussuei e in ti sciti ümii. In ta culesiun du Müseu de storia natürale "Giacomo Doria" gh'é cunservou u campiun d'üna grigua da specie Timon lepidus truvou in te l'Öttusentu tra Nuzegu e Portufin, ch'u l'é o in erure in ta registrasiun o a testimuniansa d'üna qualitè de grigua che ancö a l'é estinta in ta Rivea de Levante[6].

U porcu sarvegu, ben ch'u ne segge cuntrulou u nümeru, u l'ariva a de densitè ciütostu erte, e gh'é stetu spesse votte de pruteste dae gente che stan in sciu prumuntoiu. De ciù, nu manca a vurpe, u tasciu, u risö e fuin. De interesante u gh'é ancun a prezensa da vinvera russa, ch'a se pö vedde spessu in ti sciti in giu a u faru de Portufin. Daa fin di anni Otanta, in tu parcu sun stete liberè ascì de crave dumesteghe[6].

Ün gran nümeru de lucalitè e de posti d'interesse du parcu u se tröva in tu teritoiu du Cumüne de Camuggi. E due intrè ciü impurtanti pe'u parcu, partindu a pé o cu'i mezi dau centru da sitè, se trövan in curispundensa de frasiuin da Rüa e de San Roccu.

Daa primma, pe mezu d'ün rastellu e d'üna scainà, s'ariva au cumplessu de l'Hotel Kulm, üna strutüa liberty di primmi du Növesentu che pe di anni a l'é steta ünn-a de ciü in vista in te tütta l'Italia. Pasou de fiancu de l'antenna tele-radiufonica, s'ariva in scia Vetta de Portufin, dunde gh'é de vilette che ancö sun au servissiu du ripetitù ma che üna votta ean de strutüe de l'hotel e, doppu, a sede d'ün cumandu di Carabiné.

Poi se finisce in Gaixella, numme che de votte u l'é detu finn-a ae vilette vixinn-e au trasmetitù, de dunde se deramman quattru senté. Ün de questi u chinn-a versu levante in tu paize de San Luensu da Costa, mentre ün atru u menn-a, a punente, au paize de San Roccu. De lì partan atre vie che se ligan turna cu'u tersu senté, quellu de süd-ovest pe'e Baterie, mentre a süd-est gh'é l'ürtima diresiun, e San Fertuzu.

U senté che da Gaixella u va pe San Roccu u passa finn-a pe'i Galletti, duve pe'u senté se ghe tröva de strutüe de müage e ceramica pitüè cumme stasiuin da Via Crucis, travaggiu du pitù Del Pozzo e che partan d'in tu sagrou da gexa de San Roccu.

Ciü che a stradda pe'a Rüa, daa gexa u va avanti ün senté che, arivou dae cà in là zona du Poggiu e de Pegu, u se deramma. Da üna parte u chinn-a versu u mà, pasandu pe San Nichiozu e a sö gexa, pe'a Fuxe cu'a lucalitè du Muin e arivandu finn-a a Punta Ciappa, puntu ciü a punente de l'Area Marinn-a Prutetta. Da l'atra parte, u senté u va avanti in sciu Munte pasandu pe'a Murtua, ürtima lucalitè ch'a gh'agge ancun di abitanti. Arivou in scia cruxea de Fornelli, u senté u va avanti pe'a via ch'a l'ea dövia dau Regiu Ezercitu e poi daa Wermacht pe arivà dae Baterie, üna furtificasiun ch'a duveiva servì pe'a difeiza du mà davanti au portu de Zena.

D'in te Baterie partan duì senté, che però in caxu de tempu grammu o atru periculu vegnan seré da l'Ente Parcu. U primmu, ch'u custezza u mà, u passa pe'u "Munte Campann-a"[n. 1], u "Passu du Baxu"[n. 2], a "Via di Tübbi"[n. 3] e ascì pe' u sentè de Cadenn-e, duve u gh'é ün derüu a piccu in sciu mà che, pe atraversalu, gh'é stetu missu üna cadenn-a lungu u senté. De de lì, se passa de d'atu a Cà de l'Ou, duve u l'é vietou intraghe, pe muntà sciü finn-a in simma aa Costa del Termine e chinà, a l'ürtimu, a San Fertuzu. L'atru senté, invece, u munta sciü dae Baterie versu u Semafuru Növu, üna vegia stasiun du telegrafu, pe zunzise aa Toca cun ün atru senté ch'u ne vegne da Fornelli. Daa Toca u senté u va avanti versu levante pasandu pe'u Pertüzu di Croi, duve u se zunze cu'i senté che menn-an versu San Fertuzu. Muntandu aa Toca, invece, se passa pe'i sciti de Sequoie, Staggiu e Paradizu, duve se pö arivà a Gaixella e aa Rüa o andà avanti versu u Semafuru Vegiu, üna stasiun pe'e cumünicasiuin custruia da l'ezercitu du Napuliun a l'imprinsippiu de l'Öttusentu.

Da vixin ae Prie Streite, ün pasaggiu streitu fra di scöggi duve se trövan de tracce de custrusiuin döviè in moddu nu custante, se zunzan insemme i senté che ne vegnan da Gaixella, dau Pertüzu di Croi e dau Semafuru Vegiu, pe chinà dunque, custezandu e Bocche, a San Fertuzu.

I ürtimi punti impurtanti in tu teritoiu de Camuggi se trövan pocu au de là de San Fertuzu e sun diti de Base O, Piano del Capo, Ghidelli e Felciara, cuscì cumme u percursu fra e Prie Streite e San Fertuzu. U senté fra e Prie Streite e Felciara u porta invece a Castelluccio e ae Bocche, in tu teritoiu du Cumüne de Santa Margaita cuscì cumme u Monte Pollone e a vetta in simma ae Bocche[n. 4]. Da st'ürtimu passa u senté che dau parcu u porta versu e cà de Santa Margaita misse lungu Via Costasecca e Via Costamezzana.

In tu teritoiu du Cumüne de Portufin se tröva i sciti de Piano del Capo, Rufinà e Crocetta, duve se pö arivà da Piano del Capo, da Ghidelli e dae Bocche e che g'han da vixin e lucalitè, cun cà, de Olmi, Sant'Isidoro, Coppelli e Gassetta. Versu setentriun, pasou a Baia de Niasca, e frasiuin de Paraggi, Pedale e Nuzegu sun sutta a Santa Margaita, a marcà i cunfin fra Parcu e u restu du Cumüne.

Notte au testu
  1. Dau numme ufisiale de Monte Campana
  2. Dau numme ufisiale de Passo del Bacio
  3. Dau numme ufisiale de Via dei Tubi
  4. Ufisialmente Monte delle Bocche
Notte bibliugrafiche
  1. (IT) Ente Parco Naturale Regionale di Portofino, Il Parco, in sce parcoportofino.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  2. (IT) Ente, in sce parcoportofino.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  3. (IT) Portofino nel patrimonio UNESCO, in sce ilsecoloxix.ilsole24ore.com, 8 frevà 2010. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  4. (IT) Michela Bompani, Portofino, la beffa dell'Unesco il governo dimentica la candidatura, in sce genova.repubblica.it, 5 arvì 2011. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  5. (IT) Ente Parco Naturale Regionale di Portofino, La Vegetazione, in sce parcoportofino.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  6. 1 2 3 4 (IT) Ente Parco Naturale Regionale di Portofino, La Fauna, in sce parcoportofino.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.

Ligammi de föa

[modìfica | modìfica wikitèsto]