Semafuru Vegiu (Camuggi)
CA |
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin |

U Semafuru Vegiu (Semaforo Vecchio in italian) u l'è üna custrusiun de segnalasiun militare cheita in abandun ch'a se tröva in sciu Munte de Portufin, drentu au teritoiu du cumüne de Camuggi. U l'ha pigiou stu numme lì pe distingue a strutüa da quella du Semafuru Növu, ch'u l'è vegnüu doppu. In ti ürtimi tempi a l'è steta repigià cumme rifügiu pe chi u caminn-a in ti senté.[1]
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]
U Semafuru u l'é stetu fetu da l'üfissiu du Geniu Napuleonicu. Cu'a Repübbrica Ligüre ch'a l'è passà sutta a l'Imperu Franseize in tu 1805, u gh'ea bezögnu de tià sciü ün servissiu ch'u pueise funsiunà pe'i avistamenti e e segnalasiuin ch'u fusse ciü lestu rispettu ai vegi scistemi de segnalasiun cu'u fögu e u fümme adöviè a quelli tempi.[2]
Defeti, pödase che zà in te l'Erta Etè de Mezu in scia simma du Munte de Portufin u ghe fusse üna strutüa du genere, de moddu da tegnì sutt'öggiu u brassu de mà fra u Gurfu Paradizu e quellu du Tigülliu, specie in ti cunfrunti du periculu purtou dae scuribande di cursari barbareschi. Ne rezülta a testimuniansa d'üna custrusiun de pria, ai tempi adövià cumme magazin cun drentu paggia e legna, da daghe fögu in caxu de avistamentu de ‘na nave ch'a se vixinava aa costa. U fümme u serviva pe dà l'avizu ae atre turi de avistamentu spanteghè pe'a costa ligüre.[3]
A decixun de mette ün scistema de segnalasiun ciü mudernu e lestu a l'è steta pigià dau Geniu de l'Ezercitu Napuleonicu in tu 1807, tantu da custruì sta strutüa, ch'a l'è missa a 610 metri d'artessa in sciu mà. Au prinsipiu u l'ha funsiunou adöviandu de bandee, mentre doppu, cumme tanti atri semafuri in scia costa, u l'ha vistu l'instalasiun d'ün telegrafu mudellu Chappe: ün tralicciu de legnu cun in simma ina strutüa a T e di brassi che gian e che, se vegnan mescè pöan cumbinà fin a quarantanöve segni diferenti (lettie, nümeri, e atri segnali) pe purtà di mesaggi in codice, da üna pustasiun a l'atra.[4]

U tralicciu u l'ea muntou sciü üna turetta a base riunda, ch'a se truvava dau fiancu a meridiun da spianà propiu in simma au munte. De sta primiscima pustasiun nu ne resta che pochi segni du bazamentu. A puzisiun a l'ea steta sernüa aposta perché u Munte de Portufin u se truvava pocu a valle da linea che da Pariggi a metteiva in cumünicasiun Türin. Fra Zena e Sarzann-a, defeti, u se truvava giüstu in mezzu rispettu ae stasiuin du Munte Mou, survia a Nervi, e du Munte Telegrafu, survia a Ciavai.[2]
Quandu gh'è stetu a scunfitta de Napuleun, i Savoia han pigiòu u cuntrollu da stasiun e, scicumme che nu vedeivan de bun öggiu stu scistema, l'han smuntou. Cu'a vegnüa du telegrafu tra Türin e Zena in tu 1853 e pöi de l'ünitè d'Italia, a l'é steta creà üna ré de semafuri in scia costa, gestia daa Mainn-a Militare cun üna funsiun de cuntrollu in sciu mà, analizi de cundisiuin du tempu e servissiu ai naveganti. A cumünicasiun, però, avegniva cun ün scistema elettricu, ciü mudernu che u telegrafu prugetou dai frè Chappe.[2]
E dunque u l'é in tu 1870 ch'u l'è stetu repigiou l'impiantu e cangiou u scistema, tantu ch'u gh'è stetu missu ün telegrafu mudellu Morse. Zà in tu 1880, però, u fetu che d'invernu ghe fusse de spessu e nüvie in scia simma du Munte, u l'ha reizu ciü diffisile u funsiunamentu da pustasiun; gh'è stetu bezögnu de custruì n'atra stasiun du telegrafu missa ciü in bassu, ch'a l'ha pigiou u numme de Semafuru Növu e a l'è intrà in funsiun versu u 1890.[3]
A strutüa a l'ha cuntinuou a ese adövià dau Regiu Esercitu Italian, pe andà cuntru au spacciu e aa prudusiun de sfröxu da sa, föa dau munupoliu de statu. Quexi in ruvinn-a, in ti anni ‘30 u l'é stetu arangiou da l'Ente Autonumu de Portufin, ancun doppu, au tempu da Segunda Guera Mundiale u l'é stetu custruiu üna cazermetta cun tantu de cisterne pe tegnì l'egua quandu ciöve e ün tröggiu, a cumpagnà u fabricou prinsipale, bassu, a ün cian. In ta strutüa, da quellu mumentu, g'han pigiou servissiu di surdatti da Stasiun de Identificasiun Cuntraerea TT. 81 che, aveivan cumme cumpitu quellu de sentì se ghe fissan steti di apparecchi di Aleè in te vixinanse, pensandu che pueissan cumünicalu pe tempu adöviandu ün interfonu.[5]
A squaddra a l'ea cumposta tantu da surdatti italien che tedeschi, specializè in ta tradusiun de lengue e in te l'intercetasiuin via radiu. Duve gh'ea u tröggiu, de sutta gh'ea üna cazetta cun ün'antenna ch'a sciurtiva tra i erbui e de strumentasiuin ciamè “vulantin”, che servivan a giüstà a diresiun quande i surdatti ean lì a sentì e trasmisciuin. In ta pustasiun tempu de guera gh'aivan fetu servissiu üna chinzenn-a de surdatti in tüttu, cun quelli tedeschi ch'ean ben esperti in te ste facende, mentre i italien gestivan au mascimu u servissiu di binoculi.[2]

Finie tütte e funsiuin militari, a strutüa a l'è cheita in abandun. In ti anni ‘70 e fin au 2000, periudu de grossi incendi, u ciassà u l'ha uspitou e due stasiuin de vuluntari du corpu antincendiu e, drentu, i aparecchi pe'a cumünicasiun radiu di pumpé. Vistu ch'a se tröva in t'üna bunn-a puzisiun drentu au Parcu, a l'è steta sernüa cumme stasiun de servissiu pe'a Prutesiun Civile e, pöi, cumme rifügiu pe chi u caminn-a pe'i senté.[3]
Ancö a strutüa a cunta sei posti pe durmì (trei letti a castellu int'üna stansia, ciü quattru in sciu supalcu survia a l'intrà, cun ün grossu prou duve gh'è de banchinn-e e de toe.[6]
U se ghe pö arivà caminandu pe ciü senté du Munte de Portufin, u percursu ciü cürtu (ch'u piggia 45 menüti) u inissia dau parcheggiu che gh'è aa Vetta de Portufin e u passa dae lucalitè cunusciüe cumme E Prie Streite e u Passu da Gaixella. U se ghe ariva finn-a a parti da Portufin, o ancun muntandu dae Baterie de Punta Ciappa e dau Semafuru Növu.[3]
Notte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- ↑ (IT) Rossella Galeotti, Semaforo Vecchio, debutto ipertecnologico di un rifugio recuperato, in sce Il Secolo XIX, 11 de zenà du 2017. URL consultòu o 28 zùgno 2026.
- 1 2 3 4 (IT) Percorso Camogli, San Rocco, Semaforo Vecchio, Semaforo Nuovo, Punta Chiappa, Porto Pidocchio, San Rocco, Camogli: Il Semaforo Vecchio, in sce gacaviglia.weebly.com. URL consultòu o 19 zùgno 2026.
- 1 2 3 4 (IT) 2513. Semaforo Vecchio sul Monte di Portofino 1943, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 19 zùgno 2026.
- ↑ Minola, Ronco, 2020, I Semafori Costieri p. 181-182
- ↑ (IT) I segni della Seconda Guerra Mondiale, in sce portofinoamp.it. URL consultòu o 19 zùgno 2026.
- ↑ (IT) Rifugio Semaforo Vecchio, in sce parchicloud.it. URL consultòu o 28 zùgno 2026.
Bibliugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Mauro Minola e Beppe Ronco, Il Golfo del Tigullio, in Castelli e Fortezze di Liguria, Zena, Ligurpress, 2020, p. 180, ISBN 978-88-6406-089-7.
Atri prugetti
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Wikimedia Commons a contêgne di files in sce Semafuru Vegiu