Sâta a-o contegnûo

Tecciu

Questa pagina a l'è scrita in savuneize
Da Wikipedia
(Rindirisòu da Teccio)
SV
Questa pagina a l'è scrita in savuneize
U secóu de Surie, a Milleximu

In tecciu (prununçióu ['tetʃ:u], scritu ascì téccio a-a zeneize[n. 1], teccio in italiàn) u l'è inn-a custruçiùn tipica de l'anbiénte cuntadìn.

Urigine d'u numme

[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'è ben prubabile che u termine tecciu u ne vegne da-u latìn *teclu, ch'u s'è gh'è rivóu da-a baze tectu cun furme de diminütivu in *tectulu[2], *tettlu, che da lì u l'avieva purtóu a l'éxitu d'ancö. Evuluçiùn ch'a se semeggia cun quella ch'a l'ha purtóu a-u termine teitu, che adiritüa inte serti posti, cumme a zona du Saŝĉellu, u l'è rivóu a-a palatizaçiùn, dandu cumme exitu téciu.[3]

L'è pe cuntra da esclüdde in evuluçiùn a partì da tegulu, ch'a purtieva a 'n exitu diferente ancùn, fin a 'na prununçia ch'a se vixina a ['tedʒ:iu] (teggiu) ciü che a quella pigiä in cunscideraçiùn.[4] Ancùn ciü int'u specificu a parolla latinn-a tectum (int'u sensu de cuvèrtüa) a ne vegne da-u pariçipiu pasóu du verbu tego (cruvì), ch'u spartisce a sö urigine cu-u gregu τέγος (tégos), de lungu inteizu cumme cuvèrtüa. Int'u cuntestu, u termine u saieva cangióu de scignificóu passandu a marcä in recuviu.[5]

A sta parolla u se ghe pö dä di scignificäti diferenti, ch'i pöan cangiä da 'na parte a l'ätra d'a regiùn, defèti u termine u l'è registróu inte ciü variante ligüri, maŝĉimu tra Sann-a e Inperia. De spessu u se inténde 'na cabanna döviä da-e gente cumme magazìn rüstegu p'i arneixi d'a canpaĝn̂a o pe d'u restu, ch'u pö esse da vixin a-a cà o menu.[2][6]

Inte d'i ätri posti, cumme a valä da Burmia, u tecciu (teč o teču) u l'è cunscideróu cumme 'na stalla ch'a gh'à a parte bassa de prìa o de maui, dunde seräghe e bestie, p'ou ciü e pegue, tantu ch'u ghe n'è de quelli che a-u bezögnu i servivan cumme recuviu p'i pastui u ciü tantu a-a stè. In ürtimu, u pö esse in secóu izulóu, dövióu pe'e fögge, u fen o pe'e castaĝn̂e.[7] A ciü grossa diferensa cu-u secóu, defèti, a l'è a sö puziçiùn, int'u boscu, da-a distante rispettu a-e cà.[7]

E primme strutüe de stu genere vegnivan tiè sciü in leĝn̂u, cu-u teitu de paggia, pe pöi vegnì fète de prìa e, i ciü növi, de maui.[7] Scignificóu ancùn diversu u gh'è int'u punente, prezenpiu int'i paixi da valä de l'Aröscia, unde tecciu u va a indicä 'na generica cabanna, senplice, custruìa int'u mezzu a-i boschi o a-i prè sciü p'i munti[5][8] o fina 'na custruçiùn antighiscima[9], adiritüa primitiva.[10]

Galeria de futugrafie

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Notte a-u testu
  1. Sciben che téccio, u nu segge marcóu cun stu scignificóu. In zeneize u se intende defèti téccio cumme agetivu, int'u sensu de "bun", "cin de carne".[1]
Notte bibliugrafiche
  1. (LIJ, IT) Giovanni Casaccia, Dizionario Genovese-Italiano, 2ª ed., Zena, Gaetano Schenone, 1876, p. 773.
  2. 1 2 (LIJ, IT) Sergio Aprosio, Vocabolario ligure storico-bibliografico sec. X-XX. Parte seconda - volgare e dialetto (PDF), Volume secondo M-X, Sann-a, Società Savonese di Storia Patria - Marco Sabatelli Editore, 2003, p. 575.
  3. (LIJ, IT) Giorgio Marrapodi, Il vocabolario sassellese, 3 (Q-Z), U Saŝĉellu, Ass. Amici del Sassello, 2009, ISBN 88-90-07804-9.
  4. (IT) G. Bottiglioni, Dalla Magra al Frigido, viaggio fonetico, in Revue de dialectologie romane, 1909, p. 95.
  5. 1 2 (IT, LIJ) Giacomo Augusto Pignone, Un'ipotesi sul nome, in Pieve di Teco. Città di Storia, d'Arte e di Guerra, Segrate, Centro Editoriale Imperiese, 1998, pp. 58-59.
  6. (LIJ, IT) Luigi Alonzo Bixio, Dizionario delle parlate finalesi, Finâ, Centro Storico del Finale, 2000, p. 131.
  7. 1 2 3 (LIJ, PMS, IT) Hugo Plomteux e Giacomo Bocca, Repertorio lessicale, in Osiglia e Val Bormida, Inchieste dialettali, Uzeja, Comune di Osiglia, 1975-1980, pp. 377-378.
  8. (LIJ, IT) Ambrogio Arimondo, Mario Corso, Giorgio Fedozzi e Giovanni Arbarelli, U vucabulâiu: dizionario ragionato della parlata di San Bartolomeo al Mare e dintorni, I. Glossario, Circolo Culturale Cà de Puiö, 1990, p. 296.
  9. (LIJ, IT) Carlo Bartolomeo Usanna, Visione d'altri tempi. Glossario di termini dialettali, modi di dire, proverbi, tradizioni di Villanova d'Albenga, Inperia, Amedeo, 2000, p. 276.
  10. (LIJ, IT) Ferdinando Durand, Termini tipici o rari, modi di dire e proverbi usati nella Valle dell’Arroscia, Atlante per le tradizioni popolari della Liguria, 3, vol. 2, Zena, 1974, p. 7.

Ätri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]