Sâta a-o contegnûo

Valebona

43°48′50.44″N 7°39′59.74″E
'Sta pagina a l'è scrita in ventemigliusu
Da Wikipedia
VE
Sta pagina a l'è scrita in valebunencu
Valebona
cumün
Valebona – Stemma Valebona – Bandiera
Valebona – Veduta
Valebona – Veduta
Panurama de Valebona
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Ligüria
Provìnsa Imperia
Aministraçión
ScìndicoAlessandro Lantero (lista çivica "Per Vallebona") da-o 10-6-2024
Teritöio
Coordinæ:43°48′50.44″N 7°39′59.74″E
Altitùdine149 m s.l.m.
Superfìcce5,88 km²
Abitanti1 216[1] (31-10-2023)
Denscitæ206,8 ab./km²
Comùn confinantiBurdighea, San Giàixu, Soudan, Spiaréti, Perinàudu, U Seburca e Valecrösa
Âtre informaçioìn
CAP18012
Prefìsso0184
Fûzo oràrioUTC+1
Còdice ISTAT008062
Cod. cadastrâL596
TargaIM
Cl. scìsmicazöna 3 (sismicitæ bàssa)[2]
Cl. climàticazöna C, 1 057 GG[3]
Nomme abitantivalebunenchi
Sànto patrónSan Lurensu
Giórno festîvo10 d'avustu
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Valebona
Valebona
Valebona – Mappa
Valebona – Mappa
Pusissiun du cumün de Valebona inta pruvincia de Imperia
Scîto instituçionâle

Valebona (Vallebona in italian) a l'è in cumün ligüre cun 1.216 abitanti[1] ch'u se tröva inta pruvincia de Imperia.

Valebona a s'atröva inta valata du Rio Borghetto (in tempu dita "di Batagli") inseme au Seburca, au Sàsciu e au Burghétu. U paise u l'è a meza costa e u l'è u ciǜ grandu di catru. U centru storicu u cunserva e architetüre tipiche de e cae in pria, di carugi e de e ciasse e ciasséte. Tra e sime du teritòriu spica u Muntenegru (606 m). Valebona a l'è estesa pe' 5,88 kmq e a cunfina cun Burdighea, Valecrösa, San Giàixu, Soudan, Perinàudu, Seburca e Spiaréti. A sua ünica frassiun a l'è A Madona da Neve.

U paise ù l'è stau fundau intu Mediuevu e, grassie au fatu che a valata a l'eira fertile e ben cultivabile, n'è derivau u toponimu vallis bona. Esiste a copia d'in docümentu du 954 unde u marchese Guido, conte imperiale de Ventemiglia, in partensa pe' a Spagna pe' agiütà u re Alfonso a cumbate contra perfidos Saracenos, u l'averia dunau in fèudu de e pruprietae site au Seburca e a Valebona ai frati benedetin de l'Abassia de Lerino.[4]

A tüt'e mode, ina dunassiun du feudu de Castrum Sepulchri du Seburca (che a cumprende aiscì Valebona) a Lerino, nun databile 954[5], a paresce retegnüa valida dürante in prucessu du 1177, cunservau in copia autentica de l'anu 1305. Inta segunda metà du XII seculu, a cumüna de Ventemiglia a pretendia che u feudu du Seburca u diventesse parte du so teritoriu: ne è nasciüa ina causa cun l'abate de Lerino e u 13 lügliu du 1177 è stau emessa a sentensa da parte du veschevu de Ventemiglia e di consoli ventemigliusi che a ricunuscia u lascitu du conte Guido, in base a l'atu de donassiun e cun a testimuniansa de duze magiurenti lucali.

Intu 1181 a Repüblica de Zena, che a l'ava estesu u so duminiu fin a Nissa, a l'ha dichiarau de pigliasse a prutessiun de e Isure de Lerino e dunca aiscì du feudu du Sebruca, ma de fatu u l'ha cuntinuau a dipende politicamente e aministativamente, cume autri paisi da Ligüria de punente, da a Cuntea da Pruvensa sute a un duminiu di conti de Ventemiglia, durau fin a 1686.[6]

Da stu menütu lì in pöi, Valebona a l'è intrà a fa parte da Magnifica Comunità degli Otto Luoghi, inseme a Burdighea, Burghétu, Campurussu, San Giàixu, Sàsciu e Soudan; ina comünità indipendente, ma sute au cuntrolu da Repüblica de Zena, che a s'è autuguvernà fin aa duminassiun napuleonica de fin Setesentu.[7]

Cun a duminassiun fransesa, u municipiu de Valebona u fava parte du cantun de Burdighea inta giürisdissiun de Palme, cun Sanremu a capu; intu 1802 a l'è passà intu cantun de Ventemiglia inta giürisdissiun di Ulivi cun a capu Oneglia. Dau 1805, cun u passagiu da Repüblica Ligüre intu Primu Imperu fransese, a ven assegnà au cantun burdigotu du Dipartimentu de e Arpi Maritime.

Intu 1815, dopu u Cungressu de Vienna du 1814, in seghitu aa cadüta de Napuleun, Valebona a l'è intrà intu Regnu de Sardegna. A l'ha fau parte du Regnu d'Italia dau 1861; dau 1859 au 1926 u teritoriu u l'eira cumpresu intu I Mandamentu de Burdighea e du circundariu de Sanremu apartenente aa pruvincia de Nissa, poi pruvincia de Portu Maurissiu e, dau 1923, de Imperia.

Dau 1973 au 2011 a l'ha fau parte da Comunità montana intemelia.

Abitanti censii[8]

Minuranse furestre

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Dandu amèntu a l'Istat, ai 31 de dixembre du 2019, i sitadìn furestri a Valebona i sun 116.[9]

Cugnomi ciü difusi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

I cugnomi ciü difusi a Valebona i sun: Guglielmi, Rossi, Pallanca, Biancheri, Viale e Lanteri.[10]

Löghi d'interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetüre religiuse

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Geixa parochiale de San Lurensu, custrüia inte furme primarie dürante u XII seculu, aresta au dì d'ancöi sulu u Campanin veciu, trunciu e cadratu in pria a vista. A l'esternu da geixa gh'è u portale in ardesia cun l'architravu du 1458. A cunserva in dipintu de Giulio De Rossi du 1550. A l'è dedicà a San Lurensu, patronu du paise.
  • Latoriu da Natività de Maria, prugetau in stile barocu da l'architetu Andrea Notari, au so internu i sun cunservae due opere de pitura: ina pala surve l'autà magiù ch'u rafigüra a Natività de Maria e in afrescu inta volta de l'Assunta, opere realizae dau pitù Maurizio Carrega tra u 1871 e u 1875.
Geixe de campagna
  • Madona da Neve: A geixéta a l'è inse a Cola, a levante de Valebona. Già intu 1458, u capustipite da famiglia Rossi, prupietaria de ina grossa zona, u dichiara intu so testamentu a sua fede in Dio e l'atacamentu â sua tèra. In séghitu, i soi eredi i l'han fau custruì geixa da Madona da Neve, nome ch'u ven pöi dau â frassiun de cae fabricae inte sta zona. Ancù ancöi a l'è prupietà da Famiglia Rossi e u 5 de avustu ne ricure a festa.[11]
  • Madona du Carmu: In lucalità Tuvu, versu a fin du '600, de famiglie discendenti dai Guglielmi i stava inte de cae sparse e, pe' devussiun, i l'han decisu de custrüì ina geixéta da dedica â Madona du Carmu. Due de ste famiglie, cunfinanti de campagna, i l'han messu a dispusissiun u teren, a patu che a vegnesse custrüia metà inse a prupietà de ün e metà inse a pruprietà de l'autru. L'opera, tra e varie traversie, a l'è sta fenia intu mese d'avustu du 1804 e dau 16 lügliu du 1805 è sempre stau celebrau a festa e aiscì caiche mariagiu.[11]
  • San Bernardu: San Bernardu u l'ha avüu tre geixéte. A prima, versu u 1200, a l'eira stà custrüia in lucalità Stagi ruti, atacu au camin di pelegrin ch'i l'andava a Gerusalemme, passendu a munte de tüti i paisi de l'entrutera. Veixin a sta geixéta passava aiscì ina parte de camin che u purtava â Via da Sà, che da Ventemiglia a l'arivava fin in Isvissera.[11]
A segunda, in lucalità San Bernardu, a l'è sta custrüia dai monaci Cistercensi, che i l'eria vegnüi pe' difunde a dutrina cristiana e bunificà u teritoriu. Prima de tütu i se sun custrüì a Grangia, ina feneira pe' avé in'abitassiun, pöi a geixa versu a fin du 1500, unde se festava San Bernardu tüti i agni au 20 d'avustu. U teremotu du 1887 u devasta a zona, geixa cumpresa e aiscì chela de Sant'Antoniu abate, inta meixima zona, e Morghe. A tersa a nasce da ina decisiun da Fabbriceria da Geixa: ae Morghe, gh'eira diverse geixete e cun u teremotu i sun andae perse.
Ciǜ a vale de San Bernardu, gh'è Sant'Antoniu o Martin, in teritoriu, ciǜ cianelu e menu franusu. Veixin au camin gh'eira in curtì e i prupietari i sun stai dispunibili a faghe custrüì, inse u perimetru, ina bela geixa, dedicà a Sant'Antoniu abate e a San Bernardu. A pupulassiun a s'è aduperà cun devussiun e travagliu e u 20 avustu du 1888 a geixa a l'eira prunta. A festa de Sant'Antoniu abate, essendu de zenà, a l'eira pocu partecipà e cuscì dopu pochi agni è arestau sulu e a celebrassiun de chela de San Bernardu, intu cö de l'estè.[11]
  • San Bastian: A geixeta de San Bastian, inse a crena tra Valebona, Valecrösa e San Giaixu, a l'è a ciǜ antiga de tüte. U documentu ciǜ veciu u l'è du 1611, ma se dixe che a l'esiste da tempu immenurabile. Ai vari cuntroli urdinai dai veschevi, risulta ascaixi sempre che gh'è da fa de travagli pe' risolve l'ümidità e a stabilità, pena l'interdissiun a tüte e funsiui religiuse. Intu 1623, risülta aiscì in debitu versu a Cüria de L. 16,16 soudi e 4 denari e intu 1641 u vechevu Lorenzo Gavotti u manda ai massari in'ingiunsiun a pagà, pena licenziamentu, scumünica e interdissiun a intrà inta geixa. A festa a cara sempre de primavera, sette dumeneghe dopu Pasca, invece che u 20 zenà cume da calendariu.
  • San Rocu: In lucalità inu Ramassu, prima de arivà intu paise dâ marina, gh'è a geixeta de San Rocu. Intu 1623 documenti i ne riporta nutissie de l'esistensa e intu 1656 u veschevu, in vixita pastorale a Valebona, u stabilisce che a l'è periculante e inagibile, ma già intu 1660 i travagli de restauru i sun cumpletai.  Dui seculi dopo, a geixa de San Rocu ha l'ha turna de prublemi de inagibilità e ümidità risolti grassie ae donassiui e au travagliu de e gente. Â fin de l'Otusentu, ven custrüiu u sümiteriu deré â geixa che a diventa aiscì camera mortuaria. San Rocu u ven festau u 16 d'avustu.[11]

Valebona l'è in paise agriculu e fluriculu, aurive, vigne, ortaglie, ginestra, mimosa, rüscu, fögliame, agrümi i sun e sue cultivassiui. Valebona a l'è rinumà pe' a Sciura de sitrun.

  • Banda Musicale di Vallebona, fundà intu 1735 cume da ati vescuvili e anoverà tra e bande muxicali ciǜ vecie d'Italia.
  • Associazione culturale A Cria, fundà intu 1998 cume da atu notarile e che a se ocupa de cultura lucale, dialetu e tradissiun.
  • Pro loco de Valebona, fundà cun atu nutarile inti agni Sciuscianta a l'urganiza i festin e a fa da suportu a tüte e manifestassiui.

Feste e manifestassiui

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Festa da Sciura de sitrun
  • San Lurensu, festa du Santu patronu, cun ritu religiusu, prucessiun e banda muxicale
  • Festin: intu centru spurtivu e ricreativu Fabio Taggiasco, sagra di “Raviöi cu'u pesigu”
  • Rassegne de müxica jazz e espusissiui d'arte intu centru storicu
  • Ape in fiore: mutucari ingarnì de sciure pe' i carugi e pe' e ciasse du paise
  • Fögu du Bambin da a vigilia de Natale fin a L'Epifania
Periudu Primu sitadìn Partìu Càrega Note
2 lügliu 1985 21 mazu 1990 Dario Lanteri Demucrassia Cristiana Scéndegu
15 zügnu 1990 24 avrì 1995 Dario Lanteri Demucrassia Cristiana Scéndegu
24 avrì 1995 14 zügnu 1999 Enrico Lanteri lista civica de centru Scéndegu
14 zügnu 1999 14 zügnu 2004 Mirco Guglielmi lista civica Scéndegu
14 zügnu 2004 8 zügnu 2009 Mirco Guglielmi lista civica Scéndegu
8 zügnu 2009 26 mazu 2014 Roberta Guglielmi Per Vallebona
(lista civica)
Scéndegu
26 mazu 2014 26 mazu 2019 Roberta Guglielmi Per Vallebona
(lista civica)
Scéndegu
27 mazu 2019 10 zügnu 2024 Roberta Guglielmi Per Vallebona
(lista civica)
Scéndegu
10 zügnu 2024 in càrega Alessandro Lanteri Per Vallebona
(lista civica)
Scéndegu

A vale, u teritoriu comunale u l'è serviu da a strada pruvinciale 58 che a permete u culegamentu cun Burdighea. A munte, gh'è due strade interpoderali che i culega Valebona cun u Seburca e cun Perinaudu.

  1. 1,0 1,1 Daitu Istat - Pupulasiùn residente a-u 31 d'utubre d'u 2023.
  2. Clascificaçion sismica (XLS), in sce protezionecivile.gov.it.
  3. (IT) Tabella dei gradi/giorno dei Comuni italiani raggruppati per Regione e Provincia (PDF), Lézze 26 agósto 1993, n. 412, Al. A, Agenzia nazionale per le nuove tecnologie, l'energia e lo sviluppo economico sostenibile, 01-03-2011, p. 151. URL consultòu o 3 màzzo 2025 (archiviòu da l'url òriginâle o 1º zenâ 2017).
  4. (IT) Nicola Gabellieri, Il Tipo per l’amicabile adeguamento de limiti del Principato di Seborga (Liguria Orientale) di Vinzoni e Bertola (1759): produzione cartografica e conflitti liminari nel Ponente Ligure del Settecento, in L'Universo, n. 2, Istituto Geografico Militare, 2019.
  5. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell'estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Imperia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, p. 244, rif. nota 324.
  6. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell'estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Imperia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, p. 245.
  7. (IT) AA.VV., 9. Da Porto Maurizio a Ventimiglia, in Liguria, Guida d'Italia, 6ª ed., Milàn, Touring Club Italiano, 1982, p. 500, ISBN 88-365-0009-9.
  8. Statìstiche I.Stat ISTAT  URL cunsultàu u 30-12-2023.
  9. (IT) Bilancio demografico popolazione straniera al 31 dicembre 2023, ISTAT. URL consultòu l'8 agòsto 2024.
  10. (IT) I cugnòmi ciü difusi cumüne pé cumüne, Valebona, in sce cognomix.it. URL consultòu o 26 màrso 2025.
  11. 11,0 11,1 11,2 11,3 11,4 Magoni Rossi, 2013, Cap. V, Le chiese campestri