Valebona
VE
|
Sta pagina a l'è scrita in valebunencu |
Valebona cumün | |||
---|---|---|---|
| |||
![]() Panurama de Valebona
| |||
Localizaçión | |||
Stâto | ![]() | ||
Región | ![]() | ||
Provìnsa | ![]() | ||
Aministraçión | |||
Scìndico | Alessandro Lantero (lista çivica "Per Vallebona") da-o 10-6-2024 | ||
Teritöio | |||
Coordinæ: | 43°48′50.44″N 7°39′59.74″E | ||
Altitùdine | 149 m s.l.m. | ||
Superfìcce | 5,88 km² | ||
Abitanti | 1 216[1] (31-10-2023) | ||
Denscitæ | 206,8 ab./km² | ||
Comùn confinanti | Burdighea, San Giàixu, Soudan, Spiaréti, Perinàudu, U Seburca e Valecrösa | ||
Âtre informaçioìn | |||
CAP | 18012 | ||
Prefìsso | 0184 | ||
Fûzo oràrio | UTC+1 | ||
Còdice ISTAT | 008062 | ||
Cod. cadastrâ | L596 | ||
Targa | IM | ||
Cl. scìsmica | zöna 3 (sismicitæ bàssa)[2] | ||
Cl. climàtica | zöna C, 1 057 GG[3] | ||
Nomme abitanti | valebunenchi | ||
Sànto patrón | San Lurensu | ||
Giórno festîvo | 10 d'avustu | ||
Cartògrafîa | |||
![]() | |||
Scîto instituçionâle | |||
Valebona (Vallebona in italian) a l'è in cumün ligüre cun 1.216 abitanti[1] ch'u se tröva inta pruvincia de Imperia.
Geugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]Valebona a s'atröva inta valata du Rio Borghetto (in tempu dita "di Batagli") inseme au Seburca, au Sàsciu e au Burghétu. U paise u l'è a meza costa e u l'è u ciǜ grandu di catru. U centru storicu u cunserva e architetüre tipiche de e cae in pria, di carugi e de e ciasse e ciasséte. Tra e sime du teritòriu spica u Muntenegru (606 m). Valebona a l'è estesa pe' 5,88 kmq e a cunfina cun Burdighea, Valecrösa, San Giàixu, Soudan, Perinàudu, Seburca e Spiaréti. A sua ünica frassiun a l'è A Madona da Neve.
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]U paise ù l'è stau fundau intu Mediuevu e, grassie au fatu che a valata a l'eira fertile e ben cultivabile, n'è derivau u toponimu vallis bona. Esiste a copia d'in docümentu du 954 unde u marchese Guido, conte imperiale de Ventemiglia, in partensa pe' a Spagna pe' agiütà u re Alfonso a cumbate contra perfidos Saracenos, u l'averia dunau in fèudu de e pruprietae site au Seburca e a Valebona ai frati benedetin de l'Abassia de Lerino.[4]
A tüt'e mode, ina dunassiun du feudu de Castrum Sepulchri du Seburca (che a cumprende aiscì Valebona) a Lerino, nun databile 954[5], a paresce retegnüa valida dürante in prucessu du 1177, cunservau in copia autentica de l'anu 1305. Inta segunda metà du XII seculu, a cumüna de Ventemiglia a pretendia che u feudu du Seburca u diventesse parte du so teritoriu: ne è nasciüa ina causa cun l'abate de Lerino e u 13 lügliu du 1177 è stau emessa a sentensa da parte du veschevu de Ventemiglia e di consoli ventemigliusi che a ricunuscia u lascitu du conte Guido, in base a l'atu de donassiun e cun a testimuniansa de duze magiurenti lucali.
Intu 1181 a Repüblica de Zena, che a l'ava estesu u so duminiu fin a Nissa, a l'ha dichiarau de pigliasse a prutessiun de e Isure de Lerino e dunca aiscì du feudu du Sebruca, ma de fatu u l'ha cuntinuau a dipende politicamente e aministativamente, cume autri paisi da Ligüria de punente, da a Cuntea da Pruvensa sute a un duminiu di conti de Ventemiglia, durau fin a 1686.[6]
Da stu menütu lì in pöi, Valebona a l'è intrà a fa parte da Magnifica Comunità degli Otto Luoghi, inseme a Burdighea, Burghétu, Campurussu, San Giàixu, Sàsciu e Soudan; ina comünità indipendente, ma sute au cuntrolu da Repüblica de Zena, che a s'è autuguvernà fin aa duminassiun napuleonica de fin Setesentu.[7]
Cun a duminassiun fransesa, u municipiu de Valebona u fava parte du cantun de Burdighea inta giürisdissiun de Palme, cun Sanremu a capu; intu 1802 a l'è passà intu cantun de Ventemiglia inta giürisdissiun di Ulivi cun a capu Oneglia. Dau 1805, cun u passagiu da Repüblica Ligüre intu Primu Imperu fransese, a ven assegnà au cantun burdigotu du Dipartimentu de e Arpi Maritime.
Intu 1815, dopu u Cungressu de Vienna du 1814, in seghitu aa cadüta de Napuleun, Valebona a l'è intrà intu Regnu de Sardegna. A l'ha fau parte du Regnu d'Italia dau 1861; dau 1859 au 1926 u teritoriu u l'eira cumpresu intu I Mandamentu de Burdighea e du circundariu de Sanremu apartenente aa pruvincia de Nissa, poi pruvincia de Portu Maurissiu e, dau 1923, de Imperia.
Dau 1973 au 2011 a l'ha fau parte da Comunità montana intemelia.
Abitanti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Abitanti censii[8]

Minuranse furestre
[modìfica | modìfica wikitèsto]Dandu amèntu a l'Istat, ai 31 de dixembre du 2019, i sitadìn furestri a Valebona i sun 116.[9]
Cugnomi ciü difusi
[modìfica | modìfica wikitèsto]I cugnomi ciü difusi a Valebona i sun: Guglielmi, Rossi, Pallanca, Biancheri, Viale e Lanteri.[10]
Löghi d'interesse
[modìfica | modìfica wikitèsto]Architetüre religiuse
[modìfica | modìfica wikitèsto]-
A geixa de San Lurensu
-
Latoriu da Natività
- Geixa parochiale de San Lurensu, custrüia inte furme primarie dürante u XII seculu, aresta au dì d'ancöi sulu u Campanin veciu, trunciu e cadratu in pria a vista. A l'esternu da geixa gh'è u portale in ardesia cun l'architravu du 1458. A cunserva in dipintu de Giulio De Rossi du 1550. A l'è dedicà a San Lurensu, patronu du paise.
- Latoriu da Natività de Maria, prugetau in stile barocu da l'architetu Andrea Notari, au so internu i sun cunservae due opere de pitura: ina pala surve l'autà magiù ch'u rafigüra a Natività de Maria e in afrescu inta volta de l'Assunta, opere realizae dau pitù Maurizio Carrega tra u 1871 e u 1875.
- Geixe de campagna
- Madona da Neve: A geixéta a l'è inse a Cola, a levante de Valebona. Già intu 1458, u capustipite da famiglia Rossi, prupietaria de ina grossa zona, u dichiara intu so testamentu a sua fede in Dio e l'atacamentu â sua tèra. In séghitu, i soi eredi i l'han fau custruì geixa da Madona da Neve, nome ch'u ven pöi dau â frassiun de cae fabricae inte sta zona. Ancù ancöi a l'è prupietà da Famiglia Rossi e u 5 de avustu ne ricure a festa.[11]
- Madona du Carmu: In lucalità Tuvu, versu a fin du '600, de famiglie discendenti dai Guglielmi i stava inte de cae sparse e, pe' devussiun, i l'han decisu de custrüì ina geixéta da dedica â Madona du Carmu. Due de ste famiglie, cunfinanti de campagna, i l'han messu a dispusissiun u teren, a patu che a vegnesse custrüia metà inse a prupietà de ün e metà inse a pruprietà de l'autru. L'opera, tra e varie traversie, a l'è sta fenia intu mese d'avustu du 1804 e dau 16 lügliu du 1805 è sempre stau celebrau a festa e aiscì caiche mariagiu.[11]
- San Bernardu: San Bernardu u l'ha avüu tre geixéte. A prima, versu u 1200, a l'eira stà custrüia in lucalità Stagi ruti, atacu au camin di pelegrin ch'i l'andava a Gerusalemme, passendu a munte de tüti i paisi de l'entrutera. Veixin a sta geixéta passava aiscì ina parte de camin che u purtava â Via da Sà, che da Ventemiglia a l'arivava fin in Isvissera.[11]
- A segunda, in lucalità San Bernardu, a l'è sta custrüia dai monaci Cistercensi, che i l'eria vegnüi pe' difunde a dutrina cristiana e bunificà u teritoriu. Prima de tütu i se sun custrüì a Grangia, ina feneira pe' avé in'abitassiun, pöi a geixa versu a fin du 1500, unde se festava San Bernardu tüti i agni au 20 d'avustu. U teremotu du 1887 u devasta a zona, geixa cumpresa e aiscì chela de Sant'Antoniu abate, inta meixima zona, e Morghe. A tersa a nasce da ina decisiun da Fabbriceria da Geixa: ae Morghe, gh'eira diverse geixete e cun u teremotu i sun andae perse.
- Ciǜ a vale de San Bernardu, gh'è Sant'Antoniu o Martin, in teritoriu, ciǜ cianelu e menu franusu. Veixin au camin gh'eira in curtì e i prupietari i sun stai dispunibili a faghe custrüì, inse u perimetru, ina bela geixa, dedicà a Sant'Antoniu abate e a San Bernardu. A pupulassiun a s'è aduperà cun devussiun e travagliu e u 20 avustu du 1888 a geixa a l'eira prunta. A festa de Sant'Antoniu abate, essendu de zenà, a l'eira pocu partecipà e cuscì dopu pochi agni è arestau sulu e a celebrassiun de chela de San Bernardu, intu cö de l'estè.[11]
- San Bastian: A geixeta de San Bastian, inse a crena tra Valebona, Valecrösa e San Giaixu, a l'è a ciǜ antiga de tüte. U documentu ciǜ veciu u l'è du 1611, ma se dixe che a l'esiste da tempu immenurabile. Ai vari cuntroli urdinai dai veschevi, risulta ascaixi sempre che gh'è da fa de travagli pe' risolve l'ümidità e a stabilità, pena l'interdissiun a tüte e funsiui religiuse. Intu 1623, risülta aiscì in debitu versu a Cüria de L. 16,16 soudi e 4 denari e intu 1641 u vechevu Lorenzo Gavotti u manda ai massari in'ingiunsiun a pagà, pena licenziamentu, scumünica e interdissiun a intrà inta geixa. A festa a cara sempre de primavera, sette dumeneghe dopu Pasca, invece che u 20 zenà cume da calendariu.
- San Rocu: In lucalità inu Ramassu, prima de arivà intu paise dâ marina, gh'è a geixeta de San Rocu. Intu 1623 documenti i ne riporta nutissie de l'esistensa e intu 1656 u veschevu, in vixita pastorale a Valebona, u stabilisce che a l'è periculante e inagibile, ma già intu 1660 i travagli de restauru i sun cumpletai. Dui seculi dopo, a geixa de San Rocu ha l'ha turna de prublemi de inagibilità e ümidità risolti grassie ae donassiui e au travagliu de e gente. Â fin de l'Otusentu, ven custrüiu u sümiteriu deré â geixa che a diventa aiscì camera mortuaria. San Rocu u ven festau u 16 d'avustu.[11]
Ecunumia
[modìfica | modìfica wikitèsto]Valebona l'è in paise agriculu e fluriculu, aurive, vigne, ortaglie, ginestra, mimosa, rüscu, fögliame, agrümi i sun e sue cultivassiui. Valebona a l'è rinumà pe' a Sciura de sitrun.
Cultüra
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Banda Musicale di Vallebona, fundà intu 1735 cume da ati vescuvili e anoverà tra e bande muxicali ciǜ vecie d'Italia.
- Associazione culturale A Cria, fundà intu 1998 cume da atu notarile e che a se ocupa de cultura lucale, dialetu e tradissiun.
- Pro loco de Valebona, fundà cun atu nutarile inti agni Sciuscianta a l'urganiza i festin e a fa da suportu a tüte e manifestassiui.
Feste e manifestassiui
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Festa da Sciura de sitrun
- San Lurensu, festa du Santu patronu, cun ritu religiusu, prucessiun e banda muxicale
- Festin: intu centru spurtivu e ricreativu Fabio Taggiasco, sagra di “Raviöi cu'u pesigu”
- Rassegne de müxica jazz e espusissiui d'arte intu centru storicu
- Ape in fiore: mutucari ingarnì de sciure pe' i carugi e pe' e ciasse du paise
- Fögu du Bambin da a vigilia de Natale fin a L'Epifania
Aministrassiun
[modìfica | modìfica wikitèsto]Periudu | Primu sitadìn | Partìu | Càrega | Note | |
---|---|---|---|---|---|
2 lügliu 1985 | 21 mazu 1990 | Dario Lanteri | Demucrassia Cristiana | Scéndegu | |
15 zügnu 1990 | 24 avrì 1995 | Dario Lanteri | Demucrassia Cristiana | Scéndegu | |
24 avrì 1995 | 14 zügnu 1999 | Enrico Lanteri | lista civica de centru | Scéndegu | |
14 zügnu 1999 | 14 zügnu 2004 | Mirco Guglielmi | lista civica | Scéndegu | |
14 zügnu 2004 | 8 zügnu 2009 | Mirco Guglielmi | lista civica | Scéndegu | |
8 zügnu 2009 | 26 mazu 2014 | Roberta Guglielmi | Per Vallebona (lista civica) |
Scéndegu | |
26 mazu 2014 | 26 mazu 2019 | Roberta Guglielmi | Per Vallebona (lista civica) |
Scéndegu | |
27 mazu 2019 | 10 zügnu 2024 | Roberta Guglielmi | Per Vallebona (lista civica) |
Scéndegu | |
10 zügnu 2024 | in càrega | Alessandro Lanteri | Per Vallebona (lista civica) |
Scéndegu |
Strade
[modìfica | modìfica wikitèsto]A vale, u teritoriu comunale u l'è serviu da a strada pruvinciale 58 che a permete u culegamentu cun Burdighea. A munte, gh'è due strade interpoderali che i culega Valebona cun u Seburca e cun Perinaudu.
Note
[modìfica | modìfica wikitèsto]- ↑ 1,0 1,1 Daitu Istat - Pupulasiùn residente a-u 31 d'utubre d'u 2023.
- ↑ Clascificaçion sismica (XLS), in sce protezionecivile.gov.it.
- ↑ (IT) Tabella dei gradi/giorno dei Comuni italiani raggruppati per Regione e Provincia (PDF), Lézze 26 agósto 1993, n. 412, Al. A, Agenzia nazionale per le nuove tecnologie, l'energia e lo sviluppo economico sostenibile, 01-03-2011, p. 151. URL consultòu o 3 màzzo 2025 (archiviòu da l'url òriginâle o 1º zenâ 2017).
- ↑ (IT) Nicola Gabellieri, Il Tipo per l’amicabile adeguamento de limiti del Principato di Seborga (Liguria Orientale) di Vinzoni e Bertola (1759): produzione cartografica e conflitti liminari nel Ponente Ligure del Settecento, in L'Universo, n. 2, Istituto Geografico Militare, 2019.
- ↑ (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell'estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Imperia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, p. 244, rif. nota 324.
- ↑ (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell'estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Imperia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, p. 245.
- ↑ (IT) AA.VV., 9. Da Porto Maurizio a Ventimiglia, in Liguria, Guida d'Italia, 6ª ed., Milàn, Touring Club Italiano, 1982, p. 500, ISBN 88-365-0009-9.
- ↑ Statìstiche I.Stat ISTAT URL cunsultàu u 30-12-2023.
- ↑ (IT) Bilancio demografico popolazione straniera al 31 dicembre 2023, ISTAT. URL consultòu l'8 agòsto 2024.
- ↑ (IT) I cugnòmi ciü difusi cumüne pé cumüne, Valebona, in sce cognomix.it. URL consultòu o 26 màrso 2025.
- ↑ 11,0 11,1 11,2 11,3 11,4 Magoni Rossi, 2013, Cap. V, Le chiese campestri
Bibliografia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Giuliano Magoni Rossi, Vallebona attraverso i secoli, Zena, Brigati - Comune di Vallebona, 2013.
Autri prugèti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Wikimedia Commons a contêgne di files in sce Valebona