Sacro, e vago Giardinello

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese, sècundu a grafia Gastaldi

U Sacro, e vago Giardinello[n. 1] u l'è in manuscrîtu cumpilàu dau Giuani Breuju Paneri, canonegu da cattedrale d'Arbenga, in ta primma metè du XVII seculu, ch'u cuntegne ina dèscrissiùn de l'intrega dioceji d'Arbenga e de tütte e sò parocchie d'alantu"a. I trèi vulümmi du prèsiuṡu manuscrîtu, ope"a de primma impurtansa pé a sto"ia du Punènte, i sun cunservài in te l'archiviu da dioceji arbenganeṡe, cumme parte da Bibliuteca du Capitulu.

Sto"ia[modìfica | modìfica wikitèsto]

U Sacro, e vago Giardinello u l'è stètu cumpilàu pe vu"untè du vescu d'Arbenga Pe"u Fransescu Costa, ch'u n'ha cummissciunàu a redassiùn au prève Giuani Breuju Paneri, e u riva da in lüngu e cumplèssu travaïu, finiu in te ciǜ anni. L'è prubabile che u Paneri u l'agge cumensàu a campà e infurmassiùi necèssa"ie a scrîve l'ope"a andandu apreuu au vescu in ta sò primma e sècunda vijita pasturà aa dioceji cu'a funsiùn de segreta"iu, fètu ch'u l'ha dètu a vellu a pusscibilitè de vegghe e relassiùi e i decreti de vijite ciǜ antighe. De ciǜ, u Paneri u pujeva cunsürtà asscì i papèi che i prèvi i gh'ajevan da mandà in cü"ia, sècundu e dispuṡissiùi du Cunciliu de Trèntu, primma che u vescu u fajesse vijita a ina sèrta parocchia, quandu a ogni moddu u e cuntrulava de persuna, cupiandune de âtre insemme ae iscrissiùi antighe[1][2].

In te stu moddu chi u Paneri, doppu ch'u l'ajeva campàu tütte e infurmassiùi e mi"àu de "ridurle in compendio più breve fussi possibile"[3], u l'ha pussciüu impì e pagine du sò travaïu parlandu pé ogni parocchia du sò terito"iu e da sò sto"ia, de geje lì cumpreṡe, di artài, de statue e de pittü"e ciǜ impurtanti, di fèti ligài ai beni de quella geja e di üṡi e custümi du postu. Cun tütte st'infurmassiùi u Paneri u l'è sciurtiu a scrîve de viste ciütostu ampie e detaïè de diferènti parocchie, slarghè da intervènti in mate"ia d'arte fosscia cü"ài dau vescu in persuna che, da fïu du cunte e culessiunista Uttaviu Costa, u l'é"a bèn aspèrtu de l'argumèntu[4][5]. Pé e ope"e cunservè in ta dioceji, u Giardinello e riva a mènsunà 213 architettü"e, 147 pittü"e, 58 statue, in satte"iu e bèn 900 relicchie spartie tra 56 relicchia"i, cunssciderè cumme sègnu da devussiùn pupulare d'alantu"a[6][7].

L'ope"a, cusscì cumensà du 1624 e revijunà ciǜ vôte dau Paneri in ti decenni sucessivi, a l'è stèta regalà pé testamèntu du Costa au Capitulu da cattedrale, cumme testimuniàu asscì da in'annutassiùn fèta in te tütti i vulümmi du 1746, ch'u l'ha prestà ciǜ vôte ai veschi ch'u sun vèggnüi doppu[8]. In ti tèmpi mudèrni u manuscrîtu, delungu cunservàu in ta Bibliuteca Capitulare, u l'è stètu sarvàu sciü microfilm du 1979 e, du 1984, cun l'intervèntu da Regiùn s'è pussciüu rangià l'ope"a[9]. A dèspêtu de dumande de cü"âne ina ristampa ch'i rèmunta fìn a l'Euttusèntu[10] e de âtre cupie e trascrissiùi scrîte in tu frattèmpu, u l'è nummà du 2024 ch'a gh'è stèta ina neuva edissiùn de quellu che u Gerolamo Rossi, tra i mascimi studiuṡi du Punènte ligüstegu, u l'ajeva dèscrîtu cumme "un ricchissimo semenzajo di memorie raccolte, ordinate con amorosa pazienza"[11][12].

Dèscrissiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

Struttü"a[modìfica | modìfica wikitèsto]

U Sacro, e vago Giardinello u l'è furmàu de trèi vulümmi de grandi dimenssciùi, bèn cunservài ma cu'a ligatü"a ch'a nu l'è ciǜ quella uriginale, pèrsa e sustituia cu'ina cuvèrtü"a de cartapegu"a du 1986. U furmatu de pagine u l'è in folio, cu'u sò nümeru ch'u l'è scrîtu, cun de l'inciostru marròn cè"u, in sciù recto di feuïi da ina màn ch'a l'è delungu quella du Paneri, ch'u l'ha cusscì inandiàu tütta a struttü"a primma d'impîla cu'u tèstu[13].

U Giardinello u cunta de 2.001 feuïi in tüttu, menu quelli de guardia zunti au mumèntu di restauri, ch'i sun fèti cun du papé ch'u rèmunta au periudu de vijite in dioceji tra i anni '20 du Seisèntu e a metè de stu seculu[14] e u vèggne"ea dae carte"e du postu che, sècundu u gran nümeru de filigrane truvè, i sun stète bèn vintiquattru, cun de marche che pé a ciǜ parte i sun ancù scunussciüe[15].

In te pagine, a dèspêtu di margini dae dimenssciùi delungu pa"egge a 30-40 mm vèrsu u drentu e de 25 mm ai âtri bordi, u nu gh'è de sègni de righe o de garbi due"ài cumme cunfìn du spassiu pe scrîve. Quarche feuïu u gh'ha di sègni de refiatü"a, fèta pé di adattamènti ae pagine du codice[13].

Cuntegnüu[modìfica | modìfica wikitèsto]

In tu manuscrîtu a gh'è ina dèscrissiùn in detaïu de ogni parocchia da dioceji, tütte cu'in'intrudussiùn de carattere geugraficu e peui ina parte cun nutissie sto"icu-artistiche. In particulà, e infurmassiùi de sto"ia e geugrafìa i vèggne"ean dau Paneri, mèntre u cummitènte, u Pe"u Fransescu Costa, u se"ea intervèggnüu pé a parte artistica. U tèstu u l'è pé u ciǜ in tuscàn levàu quarche toccu in latìn, in particulà cupie de iscrissiùi o atti fète de l'autù e de solitu zunte in t'in sècundu mumèntu, cumme testimuniàu da l'inciostru differènte e dau modulu ciǜ strettu, pé arricchì a ducümentassiùn[16]. A grafia du latìn, sècundu u güstu d'alantu"a, a fà gran üṡu du sègnu ę au postu du classcicu ae e, delungu in tu scrîve, u Paneri u due"a pa"egge abbreviassiùi, survetüttu pe truncamèntu de pa"olle e scrivendu l'ürtima lette"a in apice, e asscì pe cuntrassiùn[17].

Mi"andu aa scritü"a due"à, in tu tèstu ch'u l'è du tüttu sènsa figü"e, a se vegghe ina man cü"à cun lette"e dai trèti slungài e fìn e, dau cunfruntu cun de âtre ope"e de l'autù cunservè inta Bibliuteca Civica de Campurussu, se peu truvà cunfèrma da sò identitè[18]. De ciǜ, in ta revijùn du tèstu u Paneri u l'è turnàu cun di caratteri dau modulu ridütu, scrîti cu'in inciostru ciǜ lege"u, cusscì cumme dund'u l'ha fètu de zunte, misse in te de sessiùi a l'imprisippiu veue o in te pagine lasciè gianche apposta[19]. In tu cursu de revijùi au tèstu, u Paneri u gh'ha fètu asscì in sèrtu nümeru de curressiùi, scia fandu ina riga a penna in sciù tèstu, cun quellu giüstu scrîtu in te l'interlinea, che rascciandulu via e scrivendughe surva, mèntre e notte i sun marchè dau scimbulu ^ o scimili[17]. De solitu u gh'è in reciammu tra u verso d'ina pagina e u recto de quella apreuu, fètu repïandu a primma pa"olla da pagina apreuu, sciben che nu sèmpre pé via di tèsti zunti doppu in te pagine de recto[20]. De ciǜ, cu'e revijùi sucessive, u Paneri u gh'ha missu in tu scrîtu di reciammi a âtre pagine de l'ope"a o a di passi de Sacre Scritü"e[21].

De lungu da l'analiji da màn du scrittù, se dèscruvisce cumme in sciù tèstu i seccen intervèggnüi âtri quattru cupisti, daa scritü"a differènte e l'inciostru ciǜ asseṡu, survetüttu pe metteghe de notte ch'i vèggnen infi"è in te l'interlinea o in ti bordi de pagine. Ste zunte chi i riva dau periudu cumpreṡu tra u Settesèntu e u Neuvesèntu, sègnu de l'impurtànsa du manuscrîtu bèn doppu u travaïu du Paneri[8].

In te tütti trèi i vulümmi a gh'è cumme primma pagina quella cu'u titulu intregu de l'ope"a, ch'u ne dà pa"egge infurmassiùi cumme u cuntegnüu, a spartissiùn in te trèi vulümmi, u cummittènte e a data d'inandiu, u 1624[22]. Pé i cuntegnüi de l'ope"a, in te ciaschedǜn di trèi vulümmi a gh'è[23]:

  • Primmu vulümme: quellu ciǜ spessu, âtu 7 cm, u l'è furmàu de 715 feuïi de mèṡü"e 297 x 212 x 80 mm, scrîti sciü tütte due e facce menu trèi feuïi de guardia e 53 ch'i nu sun stèti cumpilè. In ta primma parte a gh'è l'intrudussiùn, l'indice de parocchie, a lista di organi da dioceji tra u 1625 e u 1641 e quella de geje d'Arbenga, l'intrà in dioceji du vescu Costa e a parocchia d'Arbenga, cu'e trascrissiùi d'ina serie de scrîti antighi. In tu rèstu du vulümme u gh'è a primma parte de dèscrissiùi de parocchie e, in particulà, quelle in ti quartèi d'Arbenga e da Prìa[24].
  • Sècundu vulümme: u ciǜ cürtu, âtu 6 cm, furmàu de 614 feuïi cun mèṡü"e 269 x 214 x 69 mm scrîti sciü tütte due e facce menu i sinque feuïi de guardia e 82 ch'i nu sun stèti cumpilè. Pé u cuntegnüu, apreuu a l'intrudussiùn e a l'indice, chi a gh'è a dèscrissiùn di quartèi da Ceve, de Sücca"èllu, d'Andeu"a e de Dian[25].
  • Tèrsu vulümme: âtu 6,5 cm, u se cumpune de 668 feuïi de mèṡü"e 298 x 215 x 67 mm, in nümeru de sèi de guardia e de 51 lasciài gianchi. Doppu a solita intrudussiùn e l'indice, in te stu vulümme a gh'è a dèscrissiùn de parocchie in ti quartèi d'Uneïa, du Ma"u e Prialà, du Portu, de Taggia, de Sanremu e de Trieu"a[26].

Notte[modìfica | modìfica wikitèsto]

Notte au tèstu
  1. Pe intregu ciammàu Sacro, e vago Giardinello, e succinto Repilogo Delle Raggioni delle Chiese, e Diocesi d'Albenga, In Tre Tomi diviso; Cominciato da Pier Francesco Costa Vescovo d'Albenga dell'anno 1624.
Notte bibliugrafiche
  1. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, pp. 17-18
  2. Arecco, 2007, pp. 343-344
  3. Pe"u Fransescu Costa, Al Clero, e Lettori vera salute, p. 2
  4. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, pp. 18-19
  5. Arecco, 2007, p. 345
  6. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, p. 21
  7. Arecco, 2007, p. 347
  8. 8,0 8,1 Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 66-67
  9. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, pp. 13-14
  10. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, p. 17
  11. Luciano Livio Calzamiglia, Il "Sacro, e vago Giardinello" [...] un affresco seicentesco di vita socio-religiosa nella diocesi di Albenga, p. 28
  12. Leonardi, 2004, p. 19
  13. 13,0 13,1 Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 58
  14. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 73
  15. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 69-72
  16. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 58-59
  17. 17,0 17,1 Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 68
  18. Arecco, 2007, p. 344
  19. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 66
  20. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 68-69
  21. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 69
  22. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, p. 59
  23. Arecco, 2007, p. 343
  24. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 59-61
  25. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 61-63
  26. Francesca Christina Porro, Il Sacro e vago Giardinello. Uno studio codicologico, pp. 63-65

Bibliugrafia[modìfica | modìfica wikitèsto]