Cappélla Sistinn-a

Questa pagina a l'è scrita in savuneize
Da Wikipedia
SV
Questa pagina a l'è scrita in savuneize
A Cappélla Sistinn-a

A Cappélla Sistinn-a de Rumma a l'è ün di ciü famuxi tesói d'ärte d'a Çitè d'u Vatican, custrìa intr'a u 1475 e u 1483, ai témpi de Pappa Sistu IV da Ruvie, d'unde a piggia u numme. Da u mêximu puntéfice a piggia numme inn-a segunda Cappélla Sistinn-a ch'a se tröva vexìn a-a Catedräle de Sann-a, mausuléu d'i vegi d'u Pappa.

Descrisiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

A l'è cunusciüa in tüttu u mundu za che s'i ghe fan i Cunclävi e di ätre çeimógne uffisiäli, inclüse çerte incurunn-asiùi papäli, e za ch'a l'è staeta decurò da Michel'Angiou Buonarroti. A cappélla se tröva insce a drita d'a Baxilica de San Pé, doppu a Scäa Régia, e in prinçipiu a servîva cumme Cappélla Palatinn-a drentu a-a vegia furtéssa vaticann-a.

A Cappélla a l'è de furma retanguläre e a mesüa 40,93 metri de lünghéssa pe' 13,41 de larghéssa (e dimensciùi d'u Tempiu de Salumùn, cuscì cumm'i sun scrîte in t'u Vegiu Testamentu ). L'artessa a l'è de 20,70 métri e u tèitu furmòu da inn-a vórta a butte rebasciä cun vórte piccinn-e lateräli tütte in faccia a e sö duzze finestre ch'i dan lüxe a l'ambiénte. U pavimentu, d'u XV seculu, u l'è faetu da tarscie pulicrume de märmu.

Inn-a transenna de märmu de Mino da Fiesole, Andrea Bregno e Giovanni Dalmata a dividde a cappélla in te due pärte; quella ciü lärga, cun l'artä, a l'è pe' e çeimógne religiûse e pe di ätri üsi clericäli; quella ciü piccinn-a a l'è pe' i fedéli. A cançellä de passaggiu a l'aea in origine de fêru placcö d'óu e in puxisiùn ciü centräle; a l'è pói staeta spustä versu a pärte d'i fedeli pe garantì ciü tantu spassiu au Pappa. D'i maeximi artisti u l'è a Cantoria, saiéva a di´ u spassiu riservö au córu. E u l'è staetu propriu pappa Sistu IV a creä nu tantu doppu a sö elesiùn (9 agustu 1471), in Cullegiu d'i Cappellaen Cantûri, primu nücleu de quella ch´a saià a Cappélla Müxicäle Puntificia Sistinn-a.

Méntre i avêgnan e çeimognie impurtanti e miagge lateräli sun cuverte da inn-a rîga de arazzi, faeti da u Raffaellu, ch'i mùstran d'i avegniménti d'i Vangeli e d'i atti d'i Apostuli.

I ciaen architettónici i sun ópera de Bacciu Puntélli e i trâvaggi de custrusiùn i sun staeti survavixiunae da Giuanìn d'i Dûsci tra u 1473 e u 1484, ai urdini de Sistu IV.

A primma méssa a l'è staeta çelebrä in t'a Cappélla Sistinn-a u 9 de agustu d'u 1483, cumme çeimognia pe cunsegrä, e dedicäghela, l'Asunçiùn d'a Vèrgine Maria.

E pittüe insce-e miagge i sun staete faete da u Pe' Perugìn, Sciandru Buttexelli, Dumenegu Ghirlandö, Coximu Rosselli, Lucca Signoeli e dai sö rispettivi laburatóri, dunde i se trûvävan u Pinturicchiu, Pê de Coximu e Bertumæ d'a Gatta.

I sugètti d'e pittüe l'aean religiuxi e stórici, selesiunae e divixi segundu l'idéa mediêväle de partisiùn d'a stória d'u Mundu in trei perìudi: primma d'i dexe Cumandamenti, intra Mosè e a nascita d'u Cristu, e pói l'éra Crestianna. I märcan a cuntinuitae intra u pattu antîgu e u növu pattu, o a tranxisiùn da e lézze de Mosè a-a religiùn crestiann-a.

Michel'Angiou Buonarroti u l'è incaregou da u Pappa Giulio II da Rovie, in t'u 1508, de redipinze u suffitu, che in prinçippiu u musträva stélle duae insce in çe blö, oeuvia de Piermattê da Amelia; u travaggiu u vegne finìu intra u 1508 e u 1 de nuvembre d'u 1512. Michel'Angiou u dipinze u Giudisiu Üniversäle, surva a l'artä, tra u 1536 e u 1541; trâvaggiu cumisciunou da Pappa Paulu III Farneise.

U Giudisiu Üniversäle de Michel'Angiou

Pe purèi rivä au sufittu, Michel'Angiou u l'äva besögnu de qarcosa dunde rêzise; a primma idéa a l'è staeta d'u Bramante, ch'u se inzaegna de custruìghe inn-a imparcatüa speciäle, suspèisa pe l'äia pe' via de çerte çimme. Ma Michel'Angiou u suspetta che sta sulussiùn a l'aviaeva lasciou di gärbi in t'u sufittu, inn-a vótta finiu u trâvaggiu, e cuscì u se custruìsce inn-a impärcatüa da lé, inn-a semplice ciassöa de légnu insce di sustêgni tiae da gärbi int'e miagge, int'a pärte äta vexin a i barcoin.

U primmu straetu de géssu peró u muffìsce perché u l'è troppu süppu. Michel'Angiou u déve cuscì levälu e recummençä daccappu, ma u pröva inn-a növa mesc-ciüa, ciamä intónacu, creä da ün di sö bóccia, Jacupu l'Indacu. Sta mesc-ciüa nu sûlu a l'a rexistìu a-a muffa, ma a l'è ascì inträ in t'e tradisiùin custrutîve italiann-e (e ancun inchö a se dövia).

Michel'Angiou u riçeive l'incàregu de dipinze sulu duzze figüe, i apóstuli, ma quande u trâvaggiu u l'è finìu ghe ne sun ciü de 3.000. I bussetti sun in ducümentu ben pressiusu e cuiusu. Michel'Angiou u dövia mudélli maschili, anche pe-e dónne, scicumme e mudélle i l'aean ciü raeae e custuse.

U Giudisiu Üniversäle u l'è stêtu in t'u mêsu de inn-a dispüta pesante intra u Cardinäle Carafa e Michel'Angiou: l'artista u l'è accüsö de immuralitae e oscenitae intulerabile perché u dipinze de figüe nüe, cun i genitäli in mustra, drent'a-a ciü impurtante gexia d'a Cristianitae, e cuscì inn-a campagna de censüa (cunusciüa cumme "Campagna d'e föggie de figu") a vegne organizä da u Carafa e da M. Sernini (ambasciou de Mantua) pe' levä i afréschi. Quande u Meistru de Çeimogne d'u Pappa, Giaxu da Cesena, u fa inn-a denunsia d'u trâvaggiu fêtu, dixendu ch'u l'è ciü adattu a in bagnu termäle che a inn-a capélla, Michel'Angiou u disségna i trêti de Giaxu in t'a figüa de Minósse, giüdice de l'Infèrnu. U se cunta che quande Giaxu u s'è lamentö cun u Pappa, u puntefice u gh'agge rispóstu che a sö jurisdissiùn a nu se purèiva aplicö a l'infèrnu, e cuscì u ritrêtu u n'è restö.

In cuincidensa cun a mórte de Michel'Angiou, i fan sübitu inn-a lézze pe' crûvì i genitäli (Pictura in Cappella Ap.ca coopriantur). Cuscì Daniéle da Vulterra, in bóccia de Michel'Angiou che doppu stu trâvaggiu u rèstià "U Braghettùn", u cröve i genitäli de figüe cun inn-a spécie de perizóma mantegnindu pàigiu u cumplessu d'i córpi. Quande l'ópera a l´è restaurä, in t'u 1993, i restauratùi i scéglian de nu levä i perizómi d'u Daniele; cumunque, inn-a cópia fedele e sensa censüe dell'originäle, de Marcellu Venüsti, a l'è inchö a Napuli au Müseu de Capudemunte. A cappélla a l'è staeta restaurä da u 1981 a u 1994.

I afréschi[modìfica | modìfica wikitèsto]

Lista d'i afréschi d'a Cappélla Sistinn-a:[modìfica | modìfica wikitèsto]

Citasiuìn[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • Zorzu Vasäri (insce i afréschi de Michel'Angiou): St'ópera a l'è stêta pe'n davèi `na lanterna d'a nóstra ärte, e a l'a purto´ sci gran benefissiu e illüminasiùn a l'ärte d'a pittüa che u l'è staetu suffiçente a illüminä u mundu che pe' diversi séculi u l'aea restou in te l'oscüritae. E, a di' a veitae, chiunque u segge in pittû u nu l'a ciü besögnu de preoccupäse intu vedde de innovazioin e invenzioin, növi moddi de dipinze e pose, i vestï insce e figue, e vari dettaggi che ispien un timô reverenziâ, perché u Michelangiou u desse a quest'oeuvia tutta a perfezioe che pö ese dæta a di tæ dettaggi.
  • Goethe: Sensa avèi vistu a Cappélla Sistinn-a u nu l'è puscibile furmä in'idéa apressàbile de cusse in ómmu u seggie in graddu de ótégnì.

Ätri prugètti[modìfica | modìfica wikitèsto]

Contròllo de outoritæVIAF (EN141197464 · ISNI (EN0000 0001 1456 8682 · LCCN (ENn96096549 · GND (DE4104970-6 · BNF (FRcb139022841 (data) · NLA (EN36437812 · WorldCat Identities (ENn96-096549