Diu vi salvi Regina

Questa pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
Da Wikipedia
ZE
Questa pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
A bandêa da Còrsega

Dio vi salvi Regina (in còrso: Diu vi salvi Regina; in ligure: Dîo o ve sarve Reginn-a) o l'é 'n canto religiôzo pe-a Vèrgine Marîa, scrîo da Françesco de Gerolamo into 1676. O l'é stæto adottòu comme inno naçionâle da Còrsega into 1735, dopo êse stæto legermente modificòu.

Testo[modìfica | modìfica wikitèsto]

Verscion adeuviâ comme Inno còrso[modìfica | modìfica wikitèsto]

Còrso Zeneize Françéize

   Diu vi salvi Regina
    È madre universale
    Per cui favor si sale
    Al paradisu.

    Voi siete gioa è risu
    Di tutti i scunsulati
    Di tutti i tribulati
    Unica speme.

    À voi sospira è geme
    Il nostru afflitu core
    In un mar' di dolore
    È d'amarezza.

    Maria, mar' di dolcezza
    I vostri ochji pietosi
    Materni ed amorosi
    À noi volgete.

    Noi miseri accogliete
    Nel vostru santu velu
    Il vostru figliu in celu
    À noi mostrate.

    Gradite ed ascultate
    Ô vergine Maria
    Dolce è clemente è pia
    Gli affleti nostri accogliete.

    Voi da i nemici nostri
    À noi date vitoria
    E poi l'eterna gloria
    In paradisu.

   Dê o ve sarve Regiña
   e moæ universâle
   Pe quæ favô se monta
   A-o paradîzo.

   Voî sei giöia e rîzo
   di tutti j sconsolæ
   di tutti j tribolæ
   ùnica speança.

   A voî o sospîa e-o zeme
   Ro nòstro aflitto cheu
   Int'in mâ de dô
   e d'amâo.

   Marîa, mâ de dôçe
   i vòstri euggi pietôxi
    matèrni e amôxi
   A noî vortæ.

    Noî mîzei acheuggéi
    Into vòstro santo véllo
    Ro vòstro figgio in çê
    A noî mostræ.

    Gradî e ascoltæ
    Ö vèrgine Marîa
    Dôçe, clemente e pîa
    J afflitti nòstri.

    Voî da-i nemîxi nòstri
    A noî dæ vittöia
    e pöi l'eterna glòria
    In paradîzo.

   Que Dieu vous garde, Reine,
    Et Mère universeille
    Par qui on s'elève
    Jusqu'au Paradis.

    Vous êtes la joie et le rire
    De tous les attristés,
    De tous les tourmentés,
    L'unique espérance.

    Vers vous supire et gémit
    Notre cœur affligé
    Dans une mer de douleur
    Et d'amertume.

    Marie, mer de douceur,
    Vos yeux pieux
    Maternels et aimants,
    Tournez-les vers nous.

    Nous, malheureux, accueillez-nous,
    En votre saint Voile
    Votre fils au Ciel
    Montrez-le nous.

    Acceptez et écoutez
    Ò Vierge Marie,
    Douce, clémente et pieuse,
    Nos marques d'affection.

    Sur nos ennemis
    Donnez-nous la victoire;
    Et puis l'Éternelle gloire
    Au Paradis.

Bibliografîa[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • (FR) Musée de la Corse, Isuli sureddi Corsica Sardegna. Deux Îles en miroir, Sassari, Carlo Delfino Editore, 2008, pp. 169-173, 176-177, 182-183, ISBN 978-2-909703-29-9.

Colegaménti estèrni[modìfica | modìfica wikitèsto]