Sâta a-o contegnûo

Stasiun de Camuggi-Prià

Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
44°21′07.85″N 9°09′08.35″E
Da Wikipedia
(Rindirisòu da Staçión de Priâro)
CA
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Camuggi-Prià
(IT) Priaro
A stasiùn de Camuggi-Prià
Lucalizasiun
StatuItàlia Itàlia
Lucalitè Camuggi
Curdinè44°21′07.85″N 9°09′08.35″E
Lineaferuvia Zena-Piza
Carateristiche
Tipufermata in superficce, pasante
Statu d'üzuserà
Ativasiun1868
Supresciun1981
Binai2

A stasiun de Camuggi-Prià a l'é üna fermata feruviaria missa in scia feruvia Zena-Piza. A se tröva in Salita Priaro e a serviva u burgu vegiu de Camuggi e e ville che ghe stan de d'atu.

St'impiantu, alantù cunsciderou cumme üna caza cantunea, u l'é introu in servissiu ai 23 de nuvembre du 1868, insemme a l'avertüa da linea da Zena Brignule a Ciavai[1]. L'ingrandimentu da stasiun u l'é arivou solo doppu, cu'a missa a tera du segundu binaiu pe'a treta fra Ceive e Santa Margaita, feta a partì dau 1915[2].

I travaggi sun steti però ben cumplichè pe'u pocu spassiu che gh'ea. Dau 17 d'agustu du 1914 a fermata a l'ea steta dunca suspeiza e s'é caciou zü a galeria Ansaldo, ch'a pasava in te de fasce. Pe custruì i grandi cuntraforti che rezzan a muntagna (e ascì de növe custrusiuin, cumpreizu u Cursu Regina Margherita, d'ancö Cursu Mazzini[3]) s'é duvüu cacià zü di punti, cà, giardin e teren[4]. Pe stu travaggiu, cunsciderou l'intrà in guera du regnu d'Italia, l'é stetu döviou tanti prexuné de guera de l'armà de l'Austria-Üngheria che s'ean uferti cumme vuluntai in cangiu de megiu mangià e de ciü libertè[5][6]. A fermata a l'é steta cuscì averta turna ai 28 d'utubre du 1918, cu'a linea ch'a l'é turna intrà in servissiu a tocchi fra u 1921 e u 1923. Da fiancu da stasiun gh'ea a sede da "Manifattura Camogliese Michele Cuneo", poi "Mobilificio Costa" e aa fin ün autosilos, avanti ch'u fuise caciou zü[7].

A fermata, distante pocu ciü de 500 metri daa stasiun de Camuggi-San Fertuzu, a l'ha cuntinuou a servì pe tantu tempu u centru storicu da sitè (pe'a sö parte ciü a punente, mentre a stasiun ch'a l'é ancun in servissiu a se tröva aa sö fin versu levante) finn-a au 1981 quande, pe'u pocu traffegu de pasegé e pe'i limiti du postu, a fermata a l'é steta in scia fin serà[8][9].

A fermata a se cumpuneiva de ün cazellu e de due banchinn-e misse in sci fianchi di binai. De banchinn-e nu l'é restou ciü ninte, mentre u cazellu, che ancö u l'é vegnüu üna cà privà, u gh'é ancun cu'a scrita "Priaro" de blö e u nümeru 24 in sciu fiancu ch'u dà in scia ciassa, ciü che u grande rastellu ch'u permeteiva l'intrà ai binai. In te Via Piero Schiaffino se ghe pö ancun vedde u cartellu "Stazione Priaro" a l'imprinsippiu da scainà ch'a muntava finn-a aa stasiun.

  1. Bozzano, Pastore & Serra, 2010, p. 109
  2. (IT) 275. STAZIONE DI PRIARO, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  3. (IT) 2949 PRIARO, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  4. (IT) 814. FERROVIA, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  5. (IT) 384. STAZIONE DI PRIARO, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  6. (IT) 4093 STAZIONE DI PRIARO, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  7. (IT) 117. LA FERROVIA, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 10 arvî 2026.
  8. (IT) Notizie flash, in I Treni Oggi, n. 7, Salò, Editrice Trasporti su Rotaie, marsu 1981, pp. 5-6.
  9. Bozzano, Pastore & Serra, 2010, p. 115