Sâta a-o contegnûo

Camuggi

Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
44°20′54.23″N 9°09′20.73″E
Da Wikipedia
(Rindirisòu da Camoggi)
CA
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
Camuggi
cumüne
Camuggi – Stemma Camuggi – Bandiera
Camuggi – Veduta
Camuggi – Veduta
A pasegiata e a ciazza de Camuggi
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Liguria
Çitæ metropolitann-a Zena
Aministraçión
ScìndicoGiovanni Anelli (lista civica "Per la nostra città") da-o 14-5-2023
Dæta de instituçión1861
Teritöio
Coordinæ:44°20′54.23″N 9°09′20.73″E
Altitùdine32 m s.l.m.
Superfìcce10,07 km²
Abitanti4 949[1] (31-10-2023)
Denscitæ491,46 ab./km²
FraçioìnA Rüa, San Fertusu, San Roccu
Comùn confinantiPortufin, Rapallu, Reccu, Santa Margaita
Âtre informaçioìn
CAP16032
Prefìsso0185
Fûzo oràrioUTC+1
Còdice ISTAT010007
Cod. cadastrâB490
TargaGE
Cl. scìsmicazöna 3 (sismicitæ bàssa)[2]
Cl. climàticazöna D, 1 531 GG[3]
Nomme abitantiCamugin
Sànto patrónMadonna du Buschettu
Giórno festîvoSegundu fin da setemann-a de mazzu
Primma dumenega d'agustu
Cartografîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Camuggi
Camuggi
Camuggi – Mappa
Camuggi – Mappa
Puzisiun du cumüne de Camuggi inta sitè metrupulitann-a de Zena
Scîto ofiçiâ

Camuggi[n. 1] (Camogli in italian) u l'é ün cumüne ligüre de 4 949 abitanti[1] in ta sitè metrupulitann-a de Zena.

Tipicu burgu de mà, sentru türisticu cunusciüu pe'u sö purtixö e pe'i palassi de tanti culuri. U l'é ciamou cu'u numme de "Sitè di Mille Gianchi Velieri" o "Gemma du Gurfu Paradizu". In tu teritoriu du cumüne u l'é cumpreizu finn-a ste lucalitè: a Vetta de Portufin, Punta Ciappa, A Rüa, San Roccu, Murtua, San Fertusu e Cà Russe. U statütu cumünale u ricunusce ancun e lucalitè du Buschetu, du Castagneu, de Pissurella e de San Prospu, Bana, San Giacumu, San Nichiosu e Sant'Anna.[8]

Camuggi u cunfinn-a cun Reccu e Rapallu a setentriun e cun Santa Margaita e Portufin a levante.

U Castelà de Camuggi

Di villaggi preistorici gh'ean dae parte du Castelà, lungu a custea a piccu in sciu mà de fiancu au Fussou (Rio Gentile). Ste primme chè l'ean custrüie in sce de fasce tiè sciü dai primmi ommi, tantu che l'é stetu truvou di resti de capanne ancun au giurnu d'ancö.[9] U tüttu u saieiva da fisà tra i seculi XVI e XII a.C., anche se dai tocchi de ceramica ch'u s'é truvou se purieiva pensà a duì villaggi diferenti, ün ciü antigu e ün ch'u saieiva stetu custruiu doppu.

Quarchedün di reperti u mustra di materiali che vegnan da de tere ben ciü distanti, a fa capì che Camuggi u fuise zà ün scitu impurtante duve se incruxavan i traffeghi ecunomici, finn-a a pensà ae anfure e ai resti de epuca rumana truvè in tu paize e in mà, che vegnan dau II seculu a.C.

I Casmonati, a pupulasiun ligüre du postu, mantegnivan di ligammi ciü forti cu'i Tigulii de moddu da dà cuntru ai Genuati e dunca ai etruschi primma e ai rumen pöi, ma nu sun mai arivè a scuntrase de dritu cu'i növi duminatui.

In tu mentre se cumensavan a svilüpà duì burghi, ognidün pe sö cuntu: u primmu dae parti de Prià, a chinà zü fin aa ciazza e ün atru aa Rüa, tantu che aa fin du V seculu d.C. vegnan tiè sciü in te due lucalitè e primme gexe e duve gh'é a testimuniansa de primme cumünitè cristiann-e.

Cu'a cheita de l'Imperu Ruman, Camuggi a l'é steta pigià dai bizantin, doppu che gh'é pasou i Goti e, in tu 641, i Lungubardi, che sachezzan u vilaggiu, avanti d'atacà Zena sutta cumandu du ré Rotari.[10] Anessa da Carlo Magno in tu 774, Camuggi a va a finì sutta a Marca obertenga, mentre che u cuntrollu u ne vegne dai vescuvi de Milan, che han cumandou a sitè ancun doppu de l'annu Mille.

L'Izua de Camuggi in tu 1518, disegnu de Gio Bono Ferrari

In tu 1162 a Villa Camuli[11] (a ciü antiga mensiun da sitè) a l'é vegnüa üna cumünitè pe sö cuntu, spessu postu de prutesiun pe chi u praticava a pirateria, mentre i fratti de San Fertusu s'ean infeudè a Portufin, a Sestri e, dau 1296 au 1335, a Burdighea.

In tu cursu du Trexentu a Repübblica de Zena a s'ea scuntrà ciü votte cu'u Ducou de Milan. Camuggi e u sö castellu, tiou sciü in tu seculu XII, l'ean finie in tu mezu di scuntri tra i Düxi e i Viscunti. In tu 1366 Gian Galeazzo Visconti e Nicolò Fieschi l'aveivan pigiou u castellu, tantu da cacialu zü e ucupà a sitè, primma in tu 1435 e pöi turna in tu 1438.[12]

In tu 1448 i scuntri tra e cumünitè de Reccu e de Camuggi sun finii cu'u castellu destrütu, a tütte e mainee i camugin, fedeli aa Repübblica, aveivan u permissu de tialu turna sciü sei anni doppu, ch'u l'ea stetu cunsegnou dritu au düxe. Ancun mutivu de discüsciuin in tu 1461, u l'é stetu adöviou aa fin cumme prexun e cumme pustasiun de difesa cuntru e scuribande di türchi, surviatüttu quelle de l'amiraggiu Dragut. A Repübblica l'aveiva rinfursou e difeize militari, e turi de guardia e u purtixö, l'aveiva furniu i canuin e custruiu in tu 1624, u mö. A l'atru moddu, San Fertusu fin dau Quattrusentu u l'é vegnüu in te man aa famiggia di Doia, ch'a n'ha mantegnüu u cuntrollu cu'a sö ture e e sö tumbe privè, fin aa fin du Settesentu.

U paize de Camuggi cumme u l'ea in tu 1915 in t'ün disegnu de Gio Bono Ferrari

A parentezi napuleonica a l'é vegnüa pocu avanti de l'espansciun de l'ativitè de mà in tu paize. A Münisipalitè de Camuggi a l'é steta missa pe primma in tu dipartimentu du Gurfu du Tigülliu, sutta Rapallu. A partì dau 1798 Camuggi a vegne a sede du segundu cantun da giürisdisiun da Früta. In tu meximu periudu a vegne erezüa a Münisipalitè da Rüa, spartindu i duì paixi, che sun steti turna atachè insemme quande a Repübblica Ligüre a l'é pasà in tu Primmu Imperu Franseize, pe finì in tu dipartimentu de Zena.

Quantu a l'ativitè in sciu mà, i barchi de Camuggi sun steti pigiè pe'a campagna d'Egittu, ch'a l'é ciantà lì cun l'arendise de Abukir. U n'é turnou in deré sulu che üna parte di rembursi da Pariggi, ma i cianté navali aveivan purtou a ün grossu investimentu de palanche in ta custrusiun di velieri pe traffeghi de merci. Cuscì, quande che a Ligüria a turnava libera pe ün mumentu, primma de cazze sutta u duminiu di Savoia in tu 1815, i capitagni e i armatui du postu han amiou ün po ciü in là.

Cu'a guera de Crimea, u gh'ea stetu in bellu cresce di investimenti. Scicumme che vegnivan traspurtè i surdatti ingleixi, franseixi e du Piemunte pe andà a cumbatte, pe u riturnu accattavan u gran dai rüsci, pe vendilu turna ai aleè anti-rüsci. Cu'a fundasiun in tu 1852 da Mutua Assicurazione Marittima Camogliese (Mutua Aseghiassiun Marittima Camuginn-a) du Nicolò Schiaffino, Camuggi a s'é pusciüa furnì de 580 barchi, arivandu a ciü de mille in tu cursu de tüttu l'Öttusentu e arivandu a di livelli duppi rispettu a de sitè cuncurenti, cumme u cumpartimentu de Ambürgu, e a ün tersu de l'intrega flotta marcantile du Regnu de Sardegna (ün quintu de quella di primi anni de l'Italia ünia).

Futugrafia de Camuggi du primmu Növesentu

Cu'u vegnì da navegasiun a vapure, i camugin nu sun steti buin de mette a növu i sö barchi. In tu fratempu a sitè a l'ea steta feta ciü bella, cun di növi palassi, stradde, u Tiatru Suciale, u ingrandise de gexe e u cresce de decurasiuin ch'u gh'é drentu. Vegne finn-a tià sciü l'uspià, e due stasiuin di treni, u növu Münicipiu, e scöe e a scöa du mà.

Propiu in sce l'istitütu Nauticu e aministrasiuin che sun vegnüe in tu tempu han investiu tantu, pe vegnì i primmi in scia furmasiun di növi capitagni primma e pöi di machinisti. De sti tempi u Munte de Portufin u l'ea pasou a ese üna rocca difensiva de primma, surviatüttu cu'a Segunda Guera Mundiale. U l'é stetu tiou sciü, dae parte fra a Rüa, San Roccu e San Fertusu, in cumplessu de bunker e de asusti cuntru i bumbardamenti. A sitè a l'é steta schivà dae bumbe, a diferensa de quante capitou aa vixinn-a Reccu.

Gilberto Govi a partì dai anni Quaranta u l'aveiva capiu u valù türisticu de Camuggi, döviandu u paize in te scene de sö versciuin au cine, tantu ch'u gh'é andetu aprövu in müggiu de atri meistri finiu a guera. Camuggi a l'ha cuscì descuvertu u sö növu indirissu türisticu, cun vari eventi de sücessu, sagre e manifestasiuin che düan pe de lungu in tu tempu.

Üna ratella in scia lengua italiann-a a vedde u dövià de parolle camoglini e camogliesi, pe parlà di paizen. Dandu amente a cumm'u l'é döviou dae gente du postu, a primma versciun a l'é pe chi a Camuggi u ghe sta, mentre l'atra a l'é dita ae cose, u ciü tantu quelle da mangià. In tu restu d'Italia u se ghe dieiva camogliesi, ma dövia stu agetivu pe ciamà a gente du postu u l'é dai ciü tanti sentiu cumme ün'ufeiza. Au cuntraiu a versciun in ligüre, ch'a l'é camugin, a l'é ciü ben vista.

Evulusiun demugrafica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Abitanti censii[13]

Cugnummi ciü difüxi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

I cugnummi ciü difüxi a Camuggi sun: Bozzo, Olivari, Mortola, Schiappacasse e Ferrari.[14]

A sitè a vive ancun ancö du ricordu de Simone Schiaffino, ün di Mille, ch'u l'é mortu in ta bataggia de Calatafimi du 1860. Dau tempu du Risurgimentu van ricurdé e sö Avegno de San Fertusu, che l'aivan pruvou a sarvà a vitta a ün müggiu de surdatti che stavan pe annegà da u naufragiu du piroscafu Croesus c'ha u l'anava in Crimea, duve gh'ea a guerra. Ste due sö (üna morta mentre ch'a pruvava a sarvà quanta ciü gente puscibile, l'atra pocu tempu doppu pe'a fatiga) sun stete decurè cu'a medaggia au valù civile, primme donne da storia d'Italia.[15] Lighè ancun aa storia du Regnu nu sun da scurdà l'amiraggiu e senatù Carlo Alberto Quigini Puliga (Cazale Munferou 1840 - Camuggi 1913)[16] e u senatù Francesco Saverio Mosso (Camuggi 1869 - Zena 1946).[17] In ta lotta di partigen sun da mensunà Riccardo Masnata (Zena 1908, mortu füxilou a Camuggi in tu 1944)[18] e Nicolò Cuneo, stüdiuzu antifascista depurtou a Gusen ch'u dà u numme aa Bibliuteca Civica.[19]

A Camuggi, ürtima tappa du vescuvu Prospu de Tarragona (mortu chì in tu 718)[20], u gh'é nasciüu di ommi de gexa de impurtansa, tra sti chi u gh'é: u vescuvu de Acqui Disma Marchese[21] (1844 - 1925) e l'abate e litürgista Mario Righetti (1882 - 1975). Pe'a scritüa e l'arte u gh'é stetu u pueta du Seisentu Angelo Schiaffino, u giurnalista e scritù Franco Scaglia[22] (1944 - Rumma 2015), u meistru e müxicista Ruggero Chiesa[23] (1933 - Milan 1993), u latinista Antonio Marzullo (Mescinn-a 1898 - Camuggi 1979), u giurnalista Piero Ottone (Zena 1924 - 2017), u storicu Giorgio Galli (Milan 1928 - 2020), u püblicista e disegnatù Gualtiero Schiaffino (Acqui Terme 1943 - 2007), u designer Marcello Nizzoli (Boretto 1887 - 1969), u pitù Daniele de Strobel (Parma 1873 - 1942) e u pitù Antonio Giuseppe Santagata, mortu ai Muinetti, cu'u sö archiviu ch'u l'é cunservou in ta Bibliuteca de Camuggi, insemme a di sö quaddri.[24] A l'ürtimu, Walter Fochesato, autù e stüdiuzu di libri pe'i figiö nasciüu in tu 1948.

De lungu a Camuggi sun nasciüi duì grandi spurtivi: u velista ulimpionicu Claudio Celon in tu 1961 e u zügou de pallanöu Francesco Ferrari (1974). A Rari Nantes a l'ha vistu pasà tra e sö fie ciü tanti spurtivi premiè cun de medagge. Aa Rüa u gh'é stetu pöi e ürtime sfide du scacchista Rinaldo Bianchetti, mortu in tu 1963.

Pe'a televixun u gh'é Giancarlo Bozzo, autù de prugrammi nasiunali, surviatüttu de quelli de demua. Tanti atri sun pasè pe Camuggi, ghe sun nasciüi o ghe sun morti: u regista Nicolò Ferrari (1928 - Rumma 2007), Claudio Lazzaro (1944 - Cagliari 2025) e Dino Emanuelli (Zena, 1931 - 2017).

Da segnalà cumme autui da storia locale persunaggi cumme Gio Bono Ferrari, fundatù du müseu, e ciü da vixin in tu tempu, l'avucatu G.B. Roberto Figari, u criticu e sagista d'arte ligüre du Növesentu Franco Dioli e Carla Campodonico, megu.

Posti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetüe religiuze

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U gh'é de belle architetüe religiuze, tütte sutta a Diocexi de Zena.

  • A Baxilica dell'Assiunta a se tröva in tu burgu antigu, in sce quellu ch'u l'ea l'insediamentu de l'Izua. Custruia in tu seculu XII, a se mustra cun üna facià neuclascica e u de drentu a tré navè. Vistu a l'é sutta l'espuzisiun du mà, a gexa e a sö canonica sun stete rangè ciü votte in tu cursu di anni. Chi drentu sun cunservè e reliquie de San Furtünou e de San Prospu. In ta mexima parocchia u gh'é finn-a l'otoiu de San Prospu e de Santa Cataina, tiou sciü in tu 1420.
  • Lungu a Via Rumann-a, survia u burgu, truvemmu u Munasteru de San Prospu, tiou sciü dai fratti Benedetin da cungrega de Santa Maia de Monte Oliveto Maggiore de Siena, ch'u l'é stetu avertu in tu 1883. Da vixin a stu chi se trövan due capelle dedichè a Sant'Anna, üna du Seisentu e üna de primma.
  • Grande impurtansa u g'ha u Santuaiu da Madonna du Buschettu, santa patrunn-a da sitè, tiou sciü doppu che gh'é stetu l'aparisiun da Madonna aa pastua Angela Schiaffino ai 2 de lüggiu du 1518, primma cumme capella e pöi cumme gexa a partì dau Seisentu. Custruia in sci resti da capella de primma, che se veddan au de föa, daa ciassa. Vixin a sta gexa u se ghe tröva ancun l'Otoiu da Madonna Adulurà, primmu otoiu ch'u l'ha risevüu u dirittu de gexa giubilare in tu 2025, ciü u Chiostru cu'i ex voto.
  • A frasiun da Rüa a g'ha cumme parocchia a gexa de San Miché Arcangiou, cun l'Otoiu da (Santiscima) Nunsià lì vixin. Ben cunusciüa a l'é a "gexa vegia" dita Millenaria, ch'a l'é a gexa du Sacru Cö, feta in tu seculu XIII.
  • In ta frasiun de San Roccu u gh'é a gexa cu'u meximu numme, ch'a l'é du 1863, feta in sci resti d'üna capella che gh'ea primma. Drentu u se cunserva üna impunente curnixe de marmu scurpia da Bernardo Schiaffino. In te stu postu, insemme au bellu vedde, u se ghe tröva finn-a u munümentu aa Fedeltè du Can, mentre in Via Galletti gh'é e stasiuin in ceramica da Via Cruci. Chinandu dau paize u se incuntra a gexa de San Nichiosu du seculu XII, scitu che se ghe meteivan au següu e gente cuntru e scuribande di saracini, cunvertiu cumme cà au tempu di franseixi, e aa fin turna cumme gexa in tu 1870.
  • Famusa a l'é l'Abasia de San Fertusu de Capodimonte, in tu gurfu ch'u porta u meximu numme, a l'é steta tià sciü tra i seculi X e XI, u gh'é drentu de antighe reliquie che sun de cuntu. I fratti da gexa in te l'Etè de mezu l'ean arivè au cuntrollu de ciü tanti edifissi e cumünitè da Burdighea a Sestri Levante, avanti che sta chi a vegnisse a sede zeneize di Doia.

Atre architetüe

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Castel Dragun, versu u mà
  • Dau luntan Mediuevu ne vegne u Castel Dragun (ciamou da quarcün Castellu da Dragunara)[n. 2], erezüu in tu seculu XII e restou in tu mezu di scuntri tra Duxentu e Quattrusentu a Zena.[25] Döviou cumme prexun, u l'é pöi stetu sede de l'Acquariu Tirrenicu fin au 1999.
  • In ta sitè se trövan strutüe de valù cumme u Tiatru Suciale, ch'u l'ha avertu ai 30 de setembre du 1876, ae case lungu Via Garibaldi, u munümentu a Simone Schiaffino, a Casa di mainè "Gente di Mare", u vegiu uspià di Santi Prospu e Catàina e a Villa Gentile-Tassara, cangià in albergu.
  • De lungu in sitè, de frunte aa stasiun e vixin au palassiu du Cumüne, gh'é u Civicu Müseu du Mà "Gio Bono Ferrari", a Bibliuteca Civica "Niccolò Cuneo" e a Sala Archeulogica.
  • Sciü pe'i munti se trövan e pustasiuin da Bateria de Punta Ciappa, cumplessu de difeiza cun di bunker da 202° Bateria custiera du Regiu Ezercitu, requizia pöi dai tedeschi. A seguì in ti percursi se incuntra u Semafuru Vègiu e u Semafuru Növu Napuleonicu e in sciü scöggiu de Punta Ciappa a capeletta da Stella Maris.

Levou e inpreize in te l'Öttusentu cu'i grandi velieri, Camuggi zà da l'antighitè a l'ha vistu pasà gente e mercansie e u gh'ea finn-a in müggiu de pescuèi. A partì dai anni Sinquanta du Növesentu vegne föa u fenomenu du türismu, ch'u l'ha purtou aa cunversciun de tante strutüe e ativitè. In tu meximu tempu l'é stetu serou e poche indüstrie in sciu postu, cumme quella de Riccobaldi ch'a fava e rè (retificio) e l'elettru-mecanica Pisoni. In ta storia a s'é feta cunusce a tunea, moddu de pescà cu'e rè fisse che a remunta au 1600, gestia daa Cuperativa Pescuèi Camuggi (Cooperativa Pescatori Camogli), che ancö a nu gh'é ciü.

A l'é da marcà ün postu impurtante pe'u mangià. Camuggi u l'é parte du cunsorsiu üfisiale da fügassa cu'u furmaggiu, gh'é anche i famuxi camugin au rhum (baxi de ciculata cu'u licure) cu'e varianti. In ciü u gh'é u scistema de cunserva de anciue sutta sà in te arbanelle e a capunadda tipica da Rüa a baze de gallette, tumate, anciue e atri güsti.

San Roccu u l'ea in tu passou üna zona da cuntadin, ma ascì chi u gh'é stetu ün cangiu versu u türismu. Ma levou questu, A Rüa e San Roccu restan i suli posti che ghe segge e fasce, de moddu da furnì üna prudusiun picina de früta e verdüa.

Ben cunusciüu u Tiatru Suciale de Camuggi, ch'u g'ha a sala a feru de cavallu, quattru urdini de parchi e u lugiun. Custrüiu tra u 1874 e u 1876, u l'é stetu inaugürou ai 30 de setembre du 1876 cun ativitè de opera, de proza e de cine. U l'é sede de ricurense e de riuniuin di armatui de tütta l'Italia, mentre a ciassa che gh'é davanti a l'é vegnüa, anni doppu, a sede du munümentu ai morti da Grande Guerra. Dau 1933 au 1946 g'han cangiou numme in Teatro Principe del Piemonte, dedicou au ré d'Italia ch'u l'aiva da vegnì: Umberto II, che alantù u l'ea vegnüu a vedde ün spetaculu.

In tu periudu da Segunda Guera Mundiale e ancun doppu se gh'é tegnüu di spetaculi zeneixi, e i atui se n'ean andeti scicumme che i tiatri da sitè aivan patiu di danni. Doppu de stagiuin furtünè, ancun in ti anni Setanta, u tiatru u l'ha pasou di tempi serou e cun di travaggi, fin a vegnì turna avertu in tu 2016. U Tiatru Suciale u l'urganizza annu pe annu u Festival dedicou au Gilberto Govi.

A Camuggi gh'é due scöe superiuri, l'Istituto Tecnico Nautico Statale "Cristoforo Colombo" (cun di cursci anche de aerunautica) e a sede de l'Istituto Professionale Statale per i Servizi Alberghieri e Ristorazione "Marco Polo", ch'u se tröva in te l'edifissiu ciamou Barsanti, dau numme de l'istitütu pe'i radiutelegrafisti ch'u gh'ea primma.

Ghe sun tré bibliuteche. A primma a l'é a Bibliuteca Civica "Niccolò Cuneo" in tu burgu, ciü a bibliuteca du munasté de San Prospu (fundà in tu 1883) e a bibliuteca "La Millenaria" in ta frasiun da Rüa.

De grande impurtansa u Civicu Müseu du Mà "Gio Bono Ferrari", ch'u conserva e memoie e a roba dunà dai capitagni da sitè. Tüttu quellu ch'u gh'é mustrou u l'é ligou sulu che aa sitè de Camuggi, o perché l'han fetu i capitagni o i ommi de mà, o perché u ne vegne da di viaggi feti luntan dunè dai eredi di naveganti. A Bibliuteca Cuneo e u Müseu du Mà se trövan in tu meximu palassu insemme au Müseu Archeulogicu (o "Sala Archeulogica"), cun testimunianse da storia avanti de l'epuca rumana.

Da tegnì a mente ascì a pratica spurtiva, ch'a g'ha turna de raixe a Camuggi: a pallanöu. A Rari Nantes Camogli a l'ha ben guagnou ina riga de campiunè tra i anni Trenta e Sinquanta, avanti ch'a sciurtisse föa a Pro Recco. Dai primmi campiunè zughè in tu portu, cu'e trasferte in barca fin a Reccu, s'è pasou ae piscinn-e d'ancö, che au mumentu stan vegnindu arangiè.

U gemelaggiu cun Tuningen, sitè da Furesta Neigra in Germania, u porta a ün müggiu de inisiative e au scangiu de prudotti tipici. Culaburasiuin pe'u türismu ghe sun invece cu'i atri duì cumüni gemelli, Carluforte e Gressoney-La-Trinité, che se ghe urganizza finn-a de mustre. In ciü u gh'é üna manega de sitè amighe, cumme: Calatafimi, Segesta, Teano, Trani e Valparaiso in tu Cile.

U falò pe San Furtünou

A Camuggi gh'é diferenti feste religiuze, che cangian da frasiun a frasiun. A Madonna du Buschettu, ch'u gh'é dedicou u santuaiu, a l'é steta elezüa cumme patrunn-a de Camuggi in tu 1955, cun tantu de bulla du Pappa, ch'u gh'é l'ezensiun dau travaggiu ai 2 de lüggiu, u giurnu ch'u saieva avegnüa l'aparisiun da Madonna a Angiola Schiaffino in tu 1518. Tantu sentie anche e celebrasiuin de San Furtünou, festa ch'a l'é ligà cu'a Sagra du Pesciu (Sagra del Pesce), e a San Prospu ai 31 d'agustu, aa memoia du santu vescuvu de Tarragona che in tu 409, mentre ch'u se ne vegniva da üna vixita papale, u s'ea cuegou in scia Via Rumann-a survia a Camuggi, duv'u l'ha reizu l'anima au Segnùn.

U paelun d'asà

A Sagra du Pesciu a nasce in tu 1952 cu'a vuluntè de tra da gente in tu burgu, dandu a mente au moddu de dì "pe San Furtünou pesciu regalou"; a se tegne in ta segunda mitè du meize de mazzu. In te edisiuin de doppu u l'é stetu inaugürou in paelun de asà largu 3,80 metri (trei metri e otanta), cu'ün manegu de 6 metri, 2,8 tunelè de peizu e in vulümme de 2000 litri, duve vegnan friti quintali de pesciu. In ucaxun da festa de San Furtünou, aa seia primma, u se sende di falò figürè in scia ciazza.

Ün'atra antiga devusiun a l'é quella da Stella Maris, a primma dumenega d'agustu, ch'u se rivive l'antigu ritu d'afidase a Maria. U se dixe üna messa a Punta Ciappa, duve se incuntran e due prucesciuin, üna a pé ch'a chinn-a da San Roccu, l'atra pe mà, ch'a parte dau purtixö. Aa seia u brassu de mà in frunte a Camuggi e Punta Ciappa u l'é cuvertu de ciü de mille lümin che galeggian.

De impurtansa finn-a e feste de San Giuvanni, patrun da Rüa, cun insemme a Sagra delle focaccette (Sagra di fugasin o de fügasette), e de San Roccu, in ta frasiun ch'a ne porta u numme, acubià cu'a Festa du Can. Quest'ürtima a l'é nasciüa ai 16 d'agustu du 1962 cumme premiasiun regiunale a regordu d'ün cagnettu, Pucci, mascotte da scöa elementare du paize. Abinou a di atri premi dau 1966, ancö u l'é ün premiu de livellu internasiunale.

Eventu ch'u g'ha da rilevansa u l'é "Innamorati a Camogli", partiu in tu 1988 cun de inisiative pe'u giurnu de San Valentin e pe festezà i galanti. Dau 2014 u se tegne in ciü u Festival della Comunicazione, eventu cunusciüu in te tütta Italia vusciüu da Umberto Eco, cumme rasegna in scia cumünicasiun mediatica e in sciu mustrà a sciensa e a cultüa.

Camuggi a l'é üna sitè cu'üna forte cumpunente liberale, in ucaxun du Referendum du 1946 u s'é registrou ciü tanti vuti pe'a munarchia (50,06%).[26] In ta ciü tanta storia da Repübblica a l'é steta guvernà da scindici da Demucrasia Cristiann-a (gh'ean tré sede diferenti: pe'u paize, A Rüa e San Roccu), fin au 1994 cun de gente de Aleansa Nasiunale. I primmi vintisinque anni du 2000 l'han vistu di scindici de centru-sinistra, a segnà in cangiu prufundu in ta sucietè. In tu 2023 u vegne fetu scindicu Giovanni Anelli cun üna lista de centru-drita.

A magiuransa di seggi a l'é imbastia in tu centru de Camuggi, in tu palassiu du Cumüne e in te scöe ch'u gh'é de sutta, u ne vegne avertu ün pe'a frasiun da Rüa e ün a San Roccu. Üna votta u ghe n'ea ün finn-a a San Fertusu, ma scicumme ch'u l'ea diffisile metilu sciü, au mumentu a gente de sta frasiun a vuta in tu seggiu du sentru da sitè.

Periudu Primmu sitadin Partiu Carega Notte
1946 1951 Biagio Olivari DC Scindicu
1951 1956 Mario Bertolotto DC Scindicu
1956 1964 Agostino Mari DC Scindicu
1964 1967 Enrico De Gregori DC Scindicu
1967 1979 Enrico De Gregori DC Scindicu
1979 1982 Mario Bellagamba DC Scindicu
1982 1984 Ester Fortunata Crovari DC Scindicu
1984 1986 Attilio Antola DC Scindicu
1986 1987 Enrico De Gregori DC Scindicu
1987 1988 Calogero Arcabasso DC Scindicu
26 nuvembre 1988 16 lüggiu 1992 Vincenzo Javarone DC Scindicu
6 agustu 1992 20 marsu 1994 Vincenzo Javarone DC Scindicu [27]
mazzu 1994 21 nuvembre 1994 Pasquale Gioffrè Comm. straord. [28]
21 nuvembre 1994 30 nuvembre 1998 Giuseppe Passalacqua AN Scindicu
30 nuvembre 1998 27 mazzu 2003 Giuseppe Maggioni Progetto Insieme
(lista civica de sinistra)
Scindicu
27 mazzu 2003 15 arvì 2008 Giuseppe Maggioni Progetto Insieme
(lista civica de centru-sinistra)
Scindicu
15 arvì 2008 28 mazzu 2013 Italo Salvatore Mannucci Progetto Insieme
(lista civica de centru-sinistra)
Scindicu
28 mazzu 2013 10 zügnu 2018 Francesco Olivari Progetto Insieme
(lista civica de centru-sinistra)
Scindicu
10 zügnu 2018 15 mazzu 2023 Francesco Olivari Scelgo Camogli
(lista civica de centru-sinistra)
Scindicu
15 mazzu 2023 in carega Giovanni Anelli Per la nostra città
(lista civica de centru-drita)
Scindicu

U cazellu de l'autustradda ch'u resta ciü da vixin u l'é quellu de Reccu, da duve se piggia a Via Aurelia ch'a cuntinua versu A Rüa e in diresiun du Tigülliu. Au burgu de Camuggi se gh'ariva cun de stradde pruvinciali tantu da Reccu che daa Rüa, mentre a San Roccu se ghe pö arivà sulu che daa Rüa, levou e cröze e i senté da fà a pé. A Rüa a l'é cullegà anche cun San Martin de Noxeu e Santa Maria du Campu pe mezzu da stradda pruvinciale 31.

A fermata di treni de Camuggi a l'é steta averta in tu 1868, insemme a quella, ciü picinn-a, de Prià.

Tütte due e stasiuin se trövan in scia linia tra Zena e Pisa. Pe di mutivi türistici, a stasiun da sitè a l'ha cangiou numme in Camuggi-San Fertusu, cumme a l'é cunusciüa aa giurnà d'ancö, mentre in tu 1981 quella de Prià a l'é steta serà. L'ünica stasiun che gh'é restà a l'é steta declasà, levandughe u scalu pe'e merci e u tersu binariu, che l'ea döviou pe'e precedense. U capulinia de curse ürbann-e, che üna votta u l'ea a Camuggi, u l'é stetu stramüou a Reccu.

I batelli van tütti i giurni da Camuggi in diresiun du Portu Antigu de Zena, de Reccu, Rapallu e Santa Margàita. Ün servissiu internu u permette de culega San Fertusu cun a Fuxe, lucalitè che senù se purieivan razunze sulu che a pé pe'i senté in sciu Munte de Portufin.

L'AMT a garantisce u servissiu tra u sentru de Camuggi, Reccu e A Rüa. Daa Rüa u se pö pigià a navetta pe San Roccu o e curiere che van finn-a a Rapallu e Zena. Pe mezu de Trenitalia u l'é puscibile a prenutasiun du servissiu nave pe'e fermate de Camuggi-Purtixö, San Fertusu e Punta Ciappa.

Notte au testu
  1. Scritu anche cumme Camōggi[4]; Camóggi[5] o Camoggi[6] in tu zeneize de Zena, Camuggi finn-a in tu parlà d'Arbenga[7], ditu a tütti i moddi [kaˈmudʒˑi]
  2. O anche "Castellu du Dragun", u numme Dragonara u vegne da l'italian e u l'è de difuxun ciü recente.
Notte bibliugrafiche
  1. 1 2 Detu Istat - Pupulasiun rescidente ai 31 d'utubre du 2023.
  2. Clascificaçion sismica (XLS), in sce protezionecivile.gov.it.
  3. (IT) Tabella dei gradi/giorno dei Comuni italiani raggruppati per Regione e Provincia (PDF), Lézze 26 agósto 1993, n. 412, Al. A, Agenzia nazionale per le nuove tecnologie, l'energia e lo sviluppo economico sostenibile, 01-03-2011, p. 151. URL consultòu o 3 màzzo 2025 (archiviòu da l'url òriginâle o 1º zenâ 2017).
  4. Pro Schiaffino, Capitanni marittimi camoggin sparsi pé tütto o mondo (PDF), in Gens Ligustica in Orbe, n. 1/2006. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  5. (LIJ, IT) Camogli - TIG Traduttore Italiano Genovese, in sce zeneize.net. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  6. (LIJ, IT) Camogli - DEIZE Diçionäio italian-zeneise, in sce conseggio-ligure.org. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  7. (LIJ, IT) Angelo Gastaldi, Nummi de sittè, paisi e lucalitè, in De tüttu in po', Arbenga, Edizioni del Delfino Moro, 1996, p. 122.
  8. (IT) Statuto comunale di Camogli (PDF), in sce dait.interno.gov.it. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  9. (IT) Castellaro di Camogli (insediamento castelliere), in sce catalogo.cultura.gov.it. URL consultòu o 5 frevâ 2026.
  10. (IT) Area Marina Protetta Portofino - Longobardi, in sce portofinoamp.it. URL consultòu o 5 frevâ 2026.
  11. (IT) La Città, in sce prolococamogli.it. URL consultòu o 5 frevâ 2026.
  12. (IT) Castel Dragone, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 5 frevâ 2025.
  13. Statistiche I.Stat - ISTAT;  URL cunsültou u 30-12-2023.
  14. (IT) I cugnummi ciü difüxi cumün pe' cumün, Camuggi, in sce cognomix.it. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  15. (IT) Nave Croesus, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  16. (IT) QUIGINI PULIGA Carlo Alberto, in sce senato.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  17. (IT) MOSSO Francesco Saverio, in sce patrimonio.archivio.senato.it. URL consultòu o 202-02-06.
  18. (IT) Masnata Riccardo (PDF), in sce santolceseinforma.wordpress.com. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  19. (IT) “UNA VITA PER LA LIBERTA’ – Niccolò CUNEO scrittore e patriota (1906 – 1945)”, in sce halleyweb.com. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  20. (IT) Storia, in sce consorziosanfruttuoso.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026 (archiviòu da l'url òriginâle o 18 màrso 2016).
  21. (IT) Mons. Disma Marchese Vescovo di Acqui Terme, in sce santuarioboschetto.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  22. (IT) Scaglia, Franco, in sce treccani.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  23. (IT) IV Concorso Internazionale di chitarra "Ruggero Chiesa" (PDF), in sce prolococamogli.it. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  24. (IT) Serena Pacchiani, Santagata, Antonio Giuseppe, in Dizionario Biografico degli Italiani, vol. 90, Treccani, 2017. URL consultòu o 6 frevâ 2026.
  25. (IT) Mauro Minola e Beppe Ronco, Il Golfo del Tigullio, in Castelli e Fortezze di Liguria, Zena, Ligurpress, 2020, p. 176, ISBN 978-88-6406-089-7.
  26. (IT) Referendum 02/06/1946 Area Italia Provincia Genova Comune Camogli, in sce elezionistorico.interno.gov.it. URL consultòu o 2 frevâ 2026.
  27. Zunta cheita pe' mancansa du nümeru legale
  28. Publicou in scia Gazzetta Ufficiale do mazzu 1994, in sce gazzettaufficiale.it.
Contròllo de outoritæVIAF (EN) 167725915 · LCCN (EN) n82212293