B

Da Wikipedia
Jump to navigation Jump to search
ZE
Quésta pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
AcLiBr.jpg

A Grafîa adeuviâ a l'é quélla de l'Académia Ligùstica do Brénno

B
Alfabêto latìn
Aa Bb Cc Dd    
Ee Ff Gg Hh
Ii Jj Kk Ll
Mm Nn Oo Pp
Qq Rr Ss Tt
Uu Vv Ww Xx
Yy Zz
Létie azontîve de parlæ liguri
Ææ Çç Ëë Ññ    
Ňň Öö Œœ Řř
Šš Ṡṡ Üü

B (minoscolo b) a l'é a segonda letia de l'alfabêto latin. In tante lengoe, conpreize e parlæ liguri, a raprezenta 'n'ocluxîva bilabiâle sonöra /b/, mentre çertidun âtre lengoe l'adêuvian pe raprezentâ âtre consonante bilabiâli.

Stöia[modìfica | modìfica wikitèsto]

Pr
egiçio
Bēt fenîcia 
Beta grêgo
B
etrusca
B
româna
beorc
runico
Egyptian hieroglyphic house Phoenician beth Greek beta Etruscan B Roman B Runic B
B
onciâle
B
insolâre
B
gòtica
B
in Antiqua
B
româna moderna
B onciâle b insolâre b gòtica B in Antiqua B & b române

A ⟨B⟩ româna a l'êa derivâ da-o beta maioscolo ⟨Β⟩ de l'alfabêto grêgo, atraverso e seu varianti etrusche e cumann-e. A letia grêga a l'êa 'n'adatamento da letia fenîcia bēt ⟨𐤁⟩. O geroglifico egiçio pe-a consonante /b/ o l'êa 'n inmagine de 'n pê co-în schinco ⟨B⟩, ma o bēt ("câza" in fenîcio) o l'êa 'na forma modificâ do ⟨Betprotoscinaitico, probabilmente adatòu da 'n âtro geroglifico ⟨Per⟩, ch'o scignificâva "câza". S'asomegiâva ascì a-o geroglifico pe /h/ ⟨H⟩, ch'o scignificâva "câza" ò "rifuggio".

A-o tenpo di bizantin, a letia grêga ⟨Β⟩ a vegnîva prononçiâ /v/, de mòddo che 'nto grêgo moderno a l'é ciamâ víta (scrîta βήτα). A letia cirillica ve ⟨В⟩ a raprezenta o mæximo son, donca a l'êa stæta svilupâ 'na variante ⟨Б⟩ pe raprezentâ o son /b/ de lengoe slâve. O grêgo moderno no l'à 'na letia pe l'ocluxîva bilabiâle sonöra, e trascrîve sto son co-o digrafo/ligamme consonantico ⟨μπ⟩, mp).

In Inghiltæra, a ⟨Bonciâle e a ⟨bsemionciâle, introdûte da-i miscionâi gregorien e irlandeizi, aveivan dæto òrigine a-a ⟨b⟩ da scrîtûa insolâre. A conquista normann-a de l'Inghiltæra a l'aveiva reizo popolâri e forme semionciâli carolinn-e, che s'êan pöi svilupæ 'nta ⟨bgòtica. In gîo a-o 1300, a distinçion tra maioscole e minoscole a l'êa aomentâ, e e dôe aveivan scignificâti diversci. Dòppo l'invençion da stampa 'nto XV secolo, o Sacro Româno Inpêo e a Scandinavia aveivan continoòu a dêuviâ forme gòtiche, mentre l'Inghiltæra dêuviâva e scrîtûe umanistica e antiqua svilupæ 'nte l'Italia do Rinascimento da 'na conbinaçion de iscriçioin române e testi carolin.

Ûzo 'nti scistêmi de scrîtûa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ligure[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inte parlæ liguri, a ⟨b⟩ a raprezenta l'ocluxîva bilabiâle sonöra /b/, comme 'nta paròlla bacan.

Âtre lengoe[modìfica | modìfica wikitèsto]

Tante âtre lengoe dêuvian a ⟨b⟩ pe raprezentâ 'n'ocluxîva bilabiâle sonöra.

Inte l'estone, l'islandeize e o Pinyin cineize, ⟨b⟩ no raprezenta 'na consonante sonöra, ma 'na /p/ sorda, ch'a peu fâ contrasto co-îna /p:/ radogiâ (inte l'estone) ò 'na /pʰ/ aspirâ (into Pinyin, o daneize e l'islandeize) rapresentæ da 'na ⟨p⟩. Inta lengoa figiann-a, ⟨b⟩ a raprezenta 'na consonante prenasalizâ /mb/, mentre into zulu e o xhosa a raprezenta 'na consonante inploxîva /ɓ/, ch'a contrasta co-o digrafo ⟨bh⟩ ch'o raprezenta /b/. O finlandeize dêuvia a ⟨b⟩ sôlo 'nti prestiti lingoistici.

Trascriçion fonetica[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inte l'alfabêto fonetico internaçionâle, [b] s'adêuvia pe raprezentâ o föno de l'ocluxîva bilabiâle sonöra. Inti scistêmi de trascriçion fonològica de çertidun lengoe, /b/ a peu êse deuviâ pe raprezentâ 'n fonêma tenoe, no pe fòrsa aspiròu, ch'o contraste co-îna /p/ ciù "fòrte" (ch'a peu avei ciù aspiraçion, tenscion ò duâta).

Âtri ûzi[modìfica | modìfica wikitèsto]

B o raprezenta anche 'na nòtta de mûxica: inti paizi donde se parla ingleize, a raprezenta a nòtta Si.

Inta scensa di computer, B o l'é o scinbolo do byte, 'n'unitæ de informaçion digitâle.

Inta chimica, B o l'é o scinbolo do bòro, 'n elemento chimico.

Vôxe corelæ[modìfica | modìfica wikitèsto]