Sâta a-o contegnûo

A Stra

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
44°08′04.3″N 8°06′45.75″E
Da Wikipedia
AR
Sta pagina lì a l'è scrìccia in arbenganese, in ta varietài de Castrevegliu
A Stra
frasiùn geugrafica
A Stra – Veduta
A Stra – Veduta
E ca' veglie da burgâ, da u stradùn (2022)
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Liguria
Provìnsa Savuna
Comùn Castrevegliu
Teritöio
Coordinæ:44°08′04.3″N 8°06′45.75″E
Abitanti0 (2022)
Âtre informaçioìn
CAP17034
Fûzo oràrioUTC+1
Nomme abitantida Stra
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
A Stra
A Stra

A Stra (prununsiàu ['a 'ʃtrɑ], numa Stra in italian), a l'è ina burgâ disabitâ ch'a se tröva in ta cumüna de Castrevegliu, in ta pruvinsa de Savuna.

Burgâ ch'a se tröva au de för̄a rispettu au paìse de Castrevegliu, A Stra a s'è svilüpâ lungu a Via du Cürlu, ch'a purtâva versu U Pözzu, frasiun de Èrli, là dund'a se tröva a cêve de San Martin. Sta lì a l'er̄a 'na via de cumünicasiun ben de cuntu in ti tempi antighi, asemme a chélla du Rösu, ch'a purtâva versu Süccar̄ê).

In ta vâ de Nêva, cumme u restu da cumüna, a se tröva da vixìn au rian du Cürlu, ch'u nasce da u munte cu'u mèximu numme (723 m). Stu lì u se zunta intu Fossascü avanti de caciâse in te Nêva, ai Basci, cu'u numme de riàn de Gattair̄e.

Urigine du numme

[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'urigine du numme da Stra a l'è da rintraciâ in tu latìn strata, da u che a 'na vegnir̄êa driccia a par̄olla stradda.[1]

A Via du Cürlu

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U rifer̄imentu, in te stu câxu, l'è â Via du Cürlu, nasciüa, se pénsa, in moddu spuntaneu, cumme cuntinuasiun da Via du Rösu, tempu di marchexi de Süccar̄ê.

Se st'ürtima a garantîa u pasaggiu versu Süccar̄ê, chel'âtra a permetêa de cuntinuâ versu Èrli e a l'éra duerâ sruvatüttu da chi u se incaminâva versu a cêve de San Martin, in ta burgâ du Pözzu.

A l'imprensippiu sta stradda lì a duxêa passà in Ciàn Cürléttu, deviâ a munte d'in gir̄u au Trexéntu, a causa de 'na frâna pruvucâ da l'àiva du rian du Cürlu. Chélla ch'a paxêa êsse ina sulusiun pe'u mumentu a l'è vegnüa ina nurmâle via de tranxitu, liandu de fissu e due cumünitai.

Forti, difatti, i se faxêan i raporti cun chêi d'Èrli, ch'i spunciâvan pe' custruì ina növa gêxa, ciü vixina au paìse rispettu a chélla de primma, ch'a nu vegnîa ciü ben, visti i besögni da pupulasiun.

Scicumme ch'a cumüna de Castrevegliu a nu veghêa ben che Èrli pe'a gêxa a andesse pe' sò cuntu a stâva pruandu a caccià i sôdi pe' inandiâ di travagli, de moddu de schivâ a custrusiùn da gêxa növa. Dunca chêi de Castrevegliu i l'axêan dunca puir̄a de pèrde ascì i diritti ch'i gh'axêan in sìmma a San Martin.

In sa fin, levau ste côse, Castrevegliu u nu sciòrte a evitâ a custrusiùn de chélla ch'aù a l'è Santa Catar̄ina â Panisâir̄a, ducca i finiscen ascì i travagli de manutensiun lungu a stradda, druìndu in periudu de incertessa.[1]

A fundasiun da burgâ

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Se pensa ducca che a burgâ a se secce furmâ in ti ürtimi àgni du seculu XVI, caraterizâ da ina sér̄ie de ca' in fir̄a üna cun l'âtra, denansi semplici custrusiui a teràssa, vûtai versu a valâ. In tu periudu de doppu u se passa, pe' difer̄enti besögni, a isâle e a cruîle cu'i teiti de ciappe.

L'è numa doppu l'arìvu di fransexi, ch'a se cunusce megliu a cumpusisiun de l'abitau. Castrevegliu difatti u êntra drentu a u regnu de Sardegna da u 1815 e, grassie a l'indagine faccia du 1858 da l'alur̄a scindicu Runcu se descröve che, di 731 abitanti 32 i stâvan in ta burgâ.[2]

Pâ che a l'imprensippiu du seculu XX i gh'ér̄an in a Stra ancù ina vintêna de famiglie, che maniman s'andaxêan a trasfer̄ì in tu paìse. A parte ina brêve par̄entexi cun l'arîvu, du sinquanta de 'na famiglia de Catanzâru, l'ürtima ca' ch'i ghe stâvan fissi a l'er̄a chélla du Gherardi, serâ cum'u l'è môrtu lêi, in tu 1954. Ancù in ti àgni '60 i edifissi i vegnîan duerai cumme depôxiti pe'i prudotti de l'agricultür̄a, ma e cundisiun precâr̄ie de sti lì l'han purtau a in grossu decadimentu.[1]

Gran parte de custrusiui, au dì d'ancöi, e sun vegnüe zü, fra ste chi ascì a ca' du Gio Batta Malco, stor̄icu scindicu de Castrevegiu, restâ in pé armenu fin a u 2005, carateristica pe' u sò grande visâ, u terassu ad ârcu.

Da u 2007 u l'è stàu presentau in prugettu de recüper̄u da parte d'ina sucietai ch'a l'è sciurtìa a catâ tütta a pruprietai da frasiun, de lungu frasiunâ fra i discendenti di padrui de chêi tempi, cumme previstu da u ciàn regulatû da cumüna.[3]

Pòsti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Vista generâle, in su sfundu A Costa d'Èrli

U genere de custrusiun de sta burgâ u se mustra ünicu in tu panur̄amma du punente lìgür̄e, nu esendu stâ interesâ da fenomeni de mudernizasiun. Pe a ciü pârte i mater̄iâli duverài i l'ér̄an par̄eggi a chêi de mür̄agne de fasce, levau carche ca' ciü rafinâ, cun prêe ciü rifinìe e purtâli cun l'archi a punta.[3]

E üniche custrusiui pübliche e l'éran a capeletta da burgâ ciü, da u fiancu de rimpettu du stradun, a funtâna e u lavaû lì vixin.

In scistemma de difesa, fra l'âtru, u l'éra gar̄antiu da in portiu vûtàu, ancöi in ruìna, ch'u duxêa servì a serâne l'imbuccu versu Èrli. U l'è prubabile che ina vôta stu lì u fusse prutezüu da 'n purtun.[1]

Dandu amentu â tradisiun lucâle a capeletta a curespunder̄êa â primma strutür̄a ch'a se incuntra a munte, in sa driccia, andandu in diresiun d'Èrli. De sta lì nu panan essighe de testimunianse ducümentai (levau ina mensciun cumme oratorium in tu 1659) pür̄e s'u ritruvamentu de 'n toccu d'afrêscu in sa mür̄agna drentu de sta lì a pâ cunfermâ quantu tramandau. Stu lì u rapresenterêa di ràspi cun di gigli picin, cur̄ur̄ai de russu scür̄u e u l'è datau fra i seculi XVI e XVII.

Du 1880 pâ ch'u se secce selebrau fin'in matrimôniu, fra u Marséllu Abbu (d'Èrli) e Terexìn da famiglia Malco, a l'êpuca de numa sezz'àgni.[4]

D'antiga custrusiun, i se truvâvan primma de zunze in a Stra rivandu da u biviu de Bareassi, mensciunai da ina notta du 1784u pâ che:

(IT)

«Quelli della Stra hanno sempre preso l'acqua sul Pian della Valle, non avendone altra in quelle parti»

(LIJ)

«Chêi d'in a Stra i l'han de lungu pigliau l'àiva da u Cian da Valle, n'avendughene âtra da chélle parte»

Sti lì, cu'u tempu duerai sempre de mênu, i sun stài interai pe' favur̄ì u slargamentu da cürva du stradun de Castrevegliu e, difatti, i nu se vegghen e i nu funsiunan ciü.[3]

L'ecunumia da burgâ a se rezêa in si travagli agriculi, cumme a curtivasiun da früta (cumme i méi) e da verdür̄a, chi praticâ ancù intensa aturnu ai àgni '70 e '80, assemme au recampâ u fen e e castagne, pöi depuxitai in ti canissi, ancù duer̄ai in te chêi periudi sciben ch'u nu ghe fusse ciü nün a stâghe in fissu. Scarsi, invece, i raporti cumerciali, levau ch'u ghe fusse u passaggiu versu Èrli, vistu che l'ecunumìa de due cumünitai a l'er̄a par̄eggia.[1]

U mèximu argumentu in detagliu: Castrevegliu#Dialettu Castreveglìn.

A livellu de cultür̄a a pupulasian da Stra a cundividêa a magiuransa de tradisiùi cu'u paìse, dialettu de Castrevegliu cumpresu.

Vie de Cumünicasiun

[modìfica | modìfica wikitèsto]

A Stra ancöi a l'è pôcu distante da u stradun (a stradda pruvinsâle SP52) ch'u parte da e ca' de Bareassi e a munta fin sciü pe' Bardenéi e Car̄isan, difatti a l'è a primma burgâ stor̄ica ch'a se incuntra muntandu versu u paìse, seguia dai cà ciü növe, in ta cuntrâ de San Michê.

A chêi tempi invece a se truvâva in sa stradda pe' muntâin Èrli, a chescì diccia Via du Cürlu, che u caminamentu aù u se perde apêna pasâ a Costa du Cürlu.[1]

  1. 1 2 3 4 5 6 (IT, LIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Una volta vivevano: la borgata della Stra sulla via del Curlo, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 143-149.
  2. (IT, LIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Dalla restaurazione alla Seconda Guerra Mondiale, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 128.
  3. 1 2 3 (IT, LIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Un possibile recupero della Borgata, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 150-151.
  4. (IT, LIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio: cenni sul patrimonio artistico superstite, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 225.

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]