Bibliotêca Apostòlica Vaticànn-a

Da Wikipedia
Sâta a-a navegaçión Sâta a-a çèrchia
ZE
Quésta pàgina a l'é scrîta in léngoa zenéize
AcLiBr.jpg

A Grafîa adeuviâ a l'é quélla de l'Académia Ligùstica do Brénno

Melòsso da Forlì, Pàppa Scìsto IV o nòmina Bertomê Platina prefètto da Bibliotêca Vaticànn-a, 1477

A Bibliotêca Apostòlica Vaticànn-a (in latìn Bibliotheca Apostolica Vaticana), comuneménte conosciûa cómme a Bibliotêca Vaticànn-a, a l'é a bibliotêca da Sànta Sêde, scitoâ inta Çitæ do Vaticàn. Formalménte a l'é stæta creâ into 1475, scibén che a sò existénsa a l'é bén bén ciù antîga, eséndo unn-a de bibliotêche ciù vêgie a-o móndo e co-ina de ciù inportànti coleçioìn de tèsti stòrichi. Defæti a l'à ciù ò mêno 75.000 manoscrîti e un milión e çentomîa lìbbri, óltre che 8.500 inconàboli[1].

A Bibliotêca Vaticànn-a a l'é 'na bibliotêca de riçèrca inti cànpi de stöia, lézze, filozofîa, scénsa e teologîa. A l'é avèrta a tùtta quélli in gràddo de provâ a pròpia qualìfica e-e necescitæ de riçèrca. De còpie de pàgine de lìbbri pùblichæ tra o 1801 e o 1990 pêuan êse domàndæ, pe stùddi privæ, ségge de persónn-a che pe pòsta eletrònica.

O pàppa Nichiôzo V o l'avéiva inmaginòu 'na nêuva Rómma depoî de estéize òpere pùbliche, de mòddo da atirâ pelegrìn e studiôxi inta çitæ pe incomensâ a sò trasformaçión. O Nichiôzo o voéiva creâ 'na "bibliotêca pùblica" pe Rómma de mòddo ch'a foîse vìsta cómme 'n'instituçión centrâle pe-i stùddi umanìstichi. A sò mòrte a l'à però inpedîo a-o Nichiôzo de védde a creaçión da nêuva bibliotêca, a quæ a saiâ dónca institoîa da-o sò sucesô, o Pàppa Scìsto IV.

Into màrso do 2014 a Bibliotêca Vaticànn-a a l'à incomensòu 'n progètto, da-a duâta de quàttro ànni, de digitalizaçión da sò coleçión de manoscîti, de mòddo che foîsan disponìbili in sciâ Ræ.

L'Archìvio Apostòlico Vaticàn o l'é stæto separòu da-a bibliotêca a-o prinçìpio do XVII sécolo e, a-a giornâ d'ancheu, o contêgne ciù de 150.000 ògètti.

Stöia[modìfica | modìfica wikitèsto]

I studiôxi de sòlito divìddan a stöia da Bibliotêca Vaticànn-a in çìnque perîodi, ö sæ quélli pre-Lateràn, Lateràn, Avignonéize, pre-Vaticàn e Vaticàn[2].

Perîodo pre-Lateràn[modìfica | modìfica wikitèsto]

O perîodo pre-Lateràn, o quæ o conprénde i prìmmi ànni de vìtta da bibliotêca, o remónta scìnn-a-o prinçìpio da Gêxa. Da 'sti ànni chi són sopravisciûi pöchi volùmmi, ma a ògni mòddo són tra i ciù inportànti de tùtti.

Perîodo Lateràn[modìfica | modìfica wikitèsto]

O perîodo Lateràn o l'é incómensòu da-o moménto into quæ a bibliotêca a l'é stæta stramuâ into Palàsso do Lateràn, dónde a l'é restâ scìnn-a-a fìn do XIII sécolo, a-o papâto do Bonifàçio VIII (mòrto into 1303). Inte 'sto perîodo chi a coleçión a l'êa za unn-a de ciù grénde arecugéite de manoscrîti de tùtta Eoröpa. Purtròppo, a-a mòrte do Bonifàçio VIII, a Palàsso do Lateràn o l'é stæto caciòu zu, co-a coleçión ch'a l'é stæta sachezâ da-o Féipo IV de Frànsa[3].

Perîodo Avignonéize[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inti ànni da rescidénsa òbligâ di pàppi a Avignón a l'é stæta ricostroîa 'n'inportànte coleçión de lìbbri, mìssa in òrdine pe mêzo de di regìstri e scitoâ into Palàsso di Pàppi. A ògni mòddo 'sto perîodo chi, incomensòu da-a mòrte do Bonifàçio VIII into 1303, o l'é fîto finîo inti ànni setànta de quéllo sécolo, co-o ritórno do papâto a Rómma.

Perîodo pre-Vaticàn[modìfica | modìfica wikitèsto]

O va ciù ò mêno da-o 1370 a-o 1447. A bibliotêca inte 'sto perîodo chi a l'êa pi-â ciù pàrte spantegâ tra Avignón, Rómma e âtre çitæ tànto che, a-o moménto da mòrte do Pàppa Eogénio IV, a l'êa formâ da sôlo 340 lìbbri[4].

Perîodo Vaticàn[modìfica | modìfica wikitèsto]

Into 1451 o pàppa, bibliofìlo, Nichiôzo V, o l'à tentòu de creâ 'na bibliotêca pùblica into Vaticàn, con l'òbietîvo de atirâ tórna studiôxi e leteræ inta çitæ[5][6]. O l'à dónca creòu 'na prìmma coleçión meténdo insémme i 350 còdichi in grêgo, latìn e ebràico ereditæ da-o sò predecesô co-a sò coleçión privâ, incomensàndo a acatâ manoscrîti da-a Bibliotêca Inperiâle de Costantinòpoli ascì. A coleçión a l'é pöi stæta anpliâ gràçie a di studiôxi italién e bizantìn che àn tradûto di clàscichi da-a léngoa grêga in latìn[6]. O pàppa o l'à con sæximo incoragiòu l'incluxón di clàscichi do móndo pagàn ascì, co-in'ativitæ ch'a l'é stæta inportantìscima pe sarvâ òpere e scrîti da letiatûa grêga[1]. Defæti, into 1455, a coleçión a l'êa arivâ a 1200 lìbbri, di quæ 400 êan scrîti in grêgo[7].

O Nichiôzo o l'é però mòrto in quéllo ànno e coscì o l'é stæto, into 1475, o Pàppa Scìsto IV a fondâ a Bibliotêca Palatìnn-a[6]. Inti ànni do sò papâto i nêuvi acàtti êan pi-â ciù pàrte inti setoî da teologîa, da filozofîa e da letiatûa artìstica[3]. O nùmero di manoscrîti, contòu in de manêe diferénti, o l'êa tra i 3.500 do 1475[3] e i 2.527 do 1481, a-o moménto da redaçión da lìsta de òpere fæta da-o bibliotecâio Bertomê Platina[8]. A ògni mòddo in quélli ànni a l'êa a ciù grànde coleçión de lìbbri de tùtto o móndo òcidentâle[7].

O Pàppa Giùlio II o l'à ordinòu 'na prìmma espansción da bibliotêca[6]. Into 1587, o Pàppa Scìsto V o l'à comiscionòu a l'architétto Ménego Fontànn-a a costruçión de 'na nêuva sêde pi-â bibliotêca, a quæ a l'é dêuviâ ancón a-a giornâ d'ancheu e che, da quéllo moménto, a saiâ ciamâ a Bibliotêca Vaticànn-a[6].

Inti ànni da Cóntrorifórma, a vìxita a-e coleçioìn da bibliotêca a l'é stæta limitâ aprêuvo a-a creaçión do coscì dîto Index Librorum Prohibitorum, ö sæ l'Ìndice di Lìbbri Proibîi. L'intrâ inta bibliotêca a l'êa dónca sotopòsta a vàrie limitaçioìn, spécce pe-i studiôxi de confesción protestànte. 'Ste restriçioìn chi saiàn in pàrte levæ into XVII sécolo, co-o Pàppa Lìon XIII ch'o l'à a-a fìn avèrto do tùtto a bibliotêca a-i studiôxi into 1883[5][6].

Into 1756 l'abòu Piàggio, curatô di antîghi manoscrîti inta Bibliotêca Vaticànn-a, o l'à dêuviòu pi-â prìmma vòtta 'na màchina da lê inventâ pe desghéugge di papê atrovæ a Ercolàn[9], co-in procèsso duòu vàrri méixi[10].

Into 1809 o Napolión Bonapàrte o l'à fæto arestâ o Pàppa Pîo VII, faxéndo portâ a Parìggi tùtte e òpere da bibliotêca. Quéste són tornæ a Rómma into 1817, tréi ànni depoî a sconfìtta do Napolión[6].

Into 1992 a bibliotêca a l'êa arivâ a squæxi 2 milioìn de ògètti elencæ inti sò catàloghi[5].

Òrganizaçión[modìfica | modìfica wikitèsto]

[modìfica | modìfica wikitèsto]

'Na libràia da Bibliotêca Vaticànn-a, 1901

E coleçioìn êan iniçialménte òrganizæ con di quadèrni inti quæ êan elencæ i manoscrîti. Co-a cresciànsa da coleçión a ciù de quàrche migiâ de volùmmi, són stæte preparæ de lìste pe sganzîa[6]. O prìmmo scistêma de catalogaçión modèrno o l'é stæto creòu inti ànni tra o 1927 e o 1939, pigiàndo cómme ezénpio quéllo dêuviòu da-a Bibliotêca do Congrèsso di Stâti Unîi, sótt'a-a supervixón do præ Franz Ehrle. Lê o l'à introdûto o prìmmo progràmma pe fotografâ lìbbri râri o antîghi ascì[6]. Inti ànni novànta do sécolo pasòu gh'é stæto 'n agiornaménto de ciù, efetoòu sótt'a-a direçión do rev. Leonard E. Boyle, co-a digitalizaçión di catàloghi[6].

Consultaçión e préstito[modìfica | modìfica wikitèsto]

Storicaménte, inte l'etæ do rinasciménto, a ciù pàrte di lìbbri a no l'êa conservâ in sce de sganzîe ma ciufîto in de bànche de légno, co-e tòue pi-â consultaçión che se trovâvan da-arénte a 'ste bànche chi. Ògni bànca a l'êa dedicâ a 'n çèrto argoménto e i lìbbri conservæ lîe vegnîvan incadenæ a-o légno.

A ògni mòddo, scìnn-a-o prinçìpio do XVII sécolo, a-i studiôxi o l'êa permìsso pigiâ in préstito i lìbbri da bibliotêca, scibén che, pe-i ciù inportànti, a l'êa necesâia 'n'outorizaçión scrîta da-o Pàppa in persónn-a[6]. I privilêgi lìghæ a-a consultaçión da bibliotêca poéivan êse rivocæ se vegnîvan violæ çèrte régole, prezénpio into câxo se foîsan scavalcæ e tòue. 'N câxo rinomòu o l'é quéllo do Pîco da Mirandòla, o quæ o l'à pèrso o dirìtto de dêuviâ a bibliotêca aprêuvo a-a publicaçión de 'n lìbbro de teologîa ch'o no l'êa stæto aprovòu da-a Cùria papâle[7]. Inti ànni sciusciànta do Sèteçénto, co-ina lézze emanâ da-o Pàppa Cleménte XIII, a l'é stæta forteménte limitâ l'intrâ inta bibliotêca e a consultaçión do sò patrimònio[1].

A-a giornâ d'ancheu a Bibliotêca Vaticànn-a a peu êse vixitâ da 200 studiôxi pe vòtta[11], co-in nùmero ch'o va tra e 4.000 e-e 5.000 vixìte pe ànno, pi-â ciù pàrte de académichi za laoreæ[12].

Bibliotecâi[modìfica | modìfica wikitèsto]

O diretô da bibliotêca o l'é stæto nominòu cardinâ, in particolâ co-o tìtolo de Cardinâ Bibliotecâio[6]. O personâ de vàrie bibliotêche o vegnîva pe cóntra ciamòu "costöde"[6]. Dòppo a riavertûa da bibliotêca into 1882, o Pàppa Lìon XIII o l'à cangiòu o tìtolo in quéllo de Prefètto[6][13][14].

A bibliotêca a l'à, a-a giornâ d'ancheu, ciù ò mêno 80 dipendénti, spartîi tra çìnque dipartiménti: manoscrîti/coleçioìn d'archìvio, lìbbri stànpæ/diségni, acàtti/catalogaçión, coleçioìn de monæe/musêi e restàoro/fotografîa[5].

Lìsta di bibliotecâi[modìfica | modìfica wikitèsto]

Nómme Nascìta/Mòrte Tìtolo Dûata da càrega[15][16]
Marcello Cervini 1501-1555 Bibliothecarius I 24 màzzo 1550 - 9 arvî 1555
Roberto de' Nobili 1541-1559 Bibliothecarius II 1555 - 18 zenâ 1559
Alfonso Carafa 1540-1565 Bibliothecarius III 1559 - 29 agósto 1565
Marcantonio da Mula 1506-1572 Bibliothecarius IV 1565 - 17 màrso 1572[17]
Guglielmo Sirleto 1514-1585 Bibliothecarius V 18 màrso 1572 - 16 òtôbre 1585
Antonio Carafa 1538-1591 Bibliothecarius VI 16 òtôbre 1585 - 13 zenâ 1591
Marco Antonio Colonna 1523 ca.-1597 Bibliothecarius VII 1591 - 13 màrso 1597
Cesare Baronio 1538-1607 Bibliothecarius VIII màzzo 1597 - 30 zùgno 1607[18]
Ludovico de Torres 1552-1609 Bibliothecarius IX 4 lùggio 1607 - 8 lùggio 1609
Scipione Borghese Caffarelli 1576-1633 Bibliothecarius X 11 lùggio 1609 - 17 frevâ 1618
Scipione Cobelluzzi 1564-1626 Bibliothecarius XI 17 frevâ 1618 - 29 zùgno 1626
Francesco Barberini 1597-1679 Bibliothecarius XII 1 lùggio 1626 - 13 dexénbre 1633
Antonio Barberini 1569-1646 Bibliothecarius XIII 13 dexénbre 1633 - 11 seténbre 1646
Orazio Giustiniani 1580-1649 Bibliothecarius XIV 25 seténbre 1646 - 25 lùggio 1649
Luigi Capponi 1583-1659 Bibliothecarius XV 4 agósto 1649 - 6 arvî 1659
Flavio Chigi 1631-1693 Bibliothecarius XVI 21 zùgno 1659 - 19 seténbre 1681[19]
Lorenzo Brancati 1612-1693 Bibliothecarius XVII 19 seténbre 1681 - 30 novénbre 1693
Girolamo Casanate 1620-1700 Bibliothecarius XVIII 2 dexénbre 1693 - 3 màrso 1700
Enrico Noris 1631-1704 Bibliothecarius XIX 26 màrso 1700 - 23 frevâ 1704
Benedetto Pamphili 1653-1730 Bibliothecarius XX 26 frevâ 1704 - 22 màrso 1730
Angelo Maria Querini 1680-1755 Bibliothecarius XXI 4 seténbre 1730 - 6 zenâ 1755
Domenico Passionei 1682-1761 Bibliothecarius XXII 12 zenâ 1755 - 5 lùggio 1761
Alessandro Albani 1692-1779 Bibliothecarius XXIII 12 agósto 1761 - 11 dexénbre 1779
Francesco Saverio de Zelada 1717-1801 Bibliothecarius XXIV 15 dexénbre 1779 - 29 dexénbre 1801
Luigi Valenti Gonzaga 1725-1808 Bibliothecarius XXV 12 zenâ 1802 - 29 dexénbre 1808
Giulio Maria della Somaglia 1744-1830 Bibliothecarius XXVI 26 zenâ 1827 - 2 arvî 1830
Giuseppe Albani 1750-1834 Bibliothecarius XXVII 23 arvî 1830 - 3 dexénbre 1834
Luigi Lambruschini 1776-1854 Bibliothecarius XXVIII 11 dexénbre 1834 - 27 zùgno 1853
Angelo Mai 1782-1854 Bibliothecarius XXIX 27 zùgno 1853 - 9 seténbre 1854
Antonio Tosti 1776-1866 Bibliothecarius XXX 13 zenâ 1860 - 20 màrso 1866
Jean Baptiste François Pitra 1812-1889 Bibliothecarius XXXI 19 zenâ 1869 - 9 frevâ 1889[20]
Placido Maria Schiaffino 1829-1889 Bibliothecarius XXXII 20 frevâ 1889 - 23 seténbre 1889
Alfonso Capecelatro 1824-1912 Bibliothecarius XXXIII 29 agósto 1890 - 14 novénbre 1912[21]
Mariano Rampolla del Tindaro 1843-1913 Bibliothecarius XXXIV 26 novénbre 1912 - 16 dexénbre 1913
Francesco di Paola Cassetta 1841-1919 Bibliothecarius XXXV 3 zenâ 1914 - 23 màrso 1919
Aidan [Francis Neil] Gasquet 1845-1929 Bibliothecarius XXXVI 9 màzzo 1919 - 5 arvî 1929
Franz Ehrle 1845-1934 Bibliothecarius XXXVII 17 arvî 1929 - 31 màrso 1934
Giovanni Mercati 1866-1957 Bibliothecarius XXXVIII 18 zùgno 1936 - 23 agósto 1957
Eugène Tisserant 1884-1972 Bibliothecarius XXXIX 14 seténbre 1957 - 27 màrso 1971
Antonio Samoré 1905-1983 Bibliothecarius XL 25 zenâ 1974 - 3 frevâ 1983
Alfons Maria Stickler 1910-2007 Bibliothecarius XLI 7 seténbre 1983 - 1 lùggio 1988
Antonio María Javierre Ortas 1921-2007 Bibliothecarius XLII 1 lùggio 1988 - 24 zenâ 1992
Luigi Poggi 1917-2010 Bibliothecarius XLIII 9 arvî 1992 - 25 novénbre 1997
Jorge María Mejía 1923-2014 Bibliothecarius XLIV 7 màrso 1998 - 24 novénbre 2003
Jean-Louis Tauran 1943-2018 Bibliothecarius XLV 24 novénbre 2003 - 25 zùgno 2007
Raffaele Farina 1933- Bibliothecarius XLVI 25 zùgno 2007 - 9 zùgno 2012
Jean-Louis Bruguès 1943- Bibliothecarius XLVII 26 zùgno 2012 - 1 seténbre 2018
José Tolentino de Mendonça 1965- Bibliothecarius XLVIII 1 seténbre 2018 - in càrega

Sêde[modìfica | modìfica wikitèsto]

A bibliotêca a l'é scitoâ drénto a-o Palàsso Vaticàn, co-a sò intrâ ch'a se trêuva in sciô cortî de l'amiâdô[22]. Quànde o Pàppa Scìsto V o l'à comiscionòu l'anpliaménto do palàsso, co-a costruçión da nêuva sêde de Bibliotêca Vaticànn-a ascì, o l'à fæto costroî 'na nêuva âa in sce tréi livèlli ch'a pasâva pròpio into mêzo do cortî de l'amiâdô, cangiàndo coscì l'òriginâle progètto do Bramànte[1]. A-a fìn de un di gréndi scaloìn d'önô gh'é stæta mìssa 'na stàtoa de Sànt'Ipòlito de Rómma, a decoraçión de l'andrón dîto La Galea[23].

Into prìmmo livèllo seminteròu gh'é a stànsa di papîri e 'n depòxito pe-i manoscrîti[23]. A-o prìmmo livèllo se trêuva o louêio pe-i restàori méntre, a-o tèrso, gh'é i archìvi fotogràfichi[23].

Inta Bibliotêca gh'é ciù ò mêno 42 chilòmetri de sganzîe[24].

A sêde da Bibliotêca a l'é stæta serâ da-i 17 de lùggio do 2007[25] pe di travàggi de ristruturaçión, arvìndo tórna a-i 20 de seténbre do 2010[26]. 'St'òpera chi, costâ 'n totâle de 9 milioìn de éori, a l'à permìsso de creâ 'na série de locâli a tenperatûa controlâ[12].

Architetûa e àrte[modìfica | modìfica wikitèsto]

Inta Sala di Consultazione, ö sæ a sâla prinçipâle inta quæ consultâ i volùmmi da Bibliotêca Vaticànn-a, gh'é 'na stàtoa de Sàn Tomâxo d'Aquìn, òpera do scultô Cesare Aureli fæta ciù ò mêno into 1910. 'Na segónda versción de 'sta stàtoa chi, realizâ 'na vinténn-a d'ànni dòppo, a l'é mìssa into pòrtego a l'intrâ da Pontifìccia Universcitæ "Sàn Tomâxo d'Aquìn", ciamâ Angelicum ascì[27].

Coleçioìn[modìfica | modìfica wikitèsto]

I quarànta màrtiri de Sebaste, miniatûa da 'n evangêio sciriàco, 1220 ca.

Scibèn che inta Bibliotêca Vaticànn-a són stæte de lóngo inclûze Sâcre Scrîtûe, tèsti de dirìtto canònico e òpere teològiche, quésta a s'é specializâ scìnn-a da-a sò creaçión inti lìbbri secolæ ascì. A sò coleçión de clàscichi grêghi e latìn a l'é stæta a-o céntro da rinàscita da coltûa clàscica inti ànni do Rinasciménto[7]. I papê ciù antîghi conservæ inta bibliotêca remóntan scìnn-a-o I sécolo[24].

A bibliotêca a l'é stæta creâ sorviatùtto pe arechéugge di manoscrîti, fæto ch'o se peu védde ancón a-a giornâ d'ancheu inte l'âto nùmero de manoscrîti, raportæ a-i lìbbri stànpæ, conservæ inte sò coleçioìn. Defæti i lìbbri stànpæ che són intræ inta coleçión àn pi-â ciù pàrte l'òbietîvo de façilitâ o stùdio da coleçión bén bén ciù inportànte de manoscrîti[28]. A coleçión a l'inclùdde 330.000 monæe grêghe, romànn-e e pontifìcce ascì, ciù 'n'arecugéita de medàgge[5].

De média, ògni ànno vêgnan acàtæ ciù ò mêno 6.000 lìbbri, sénsa cónta i numerôxi làsciti e acquixiçioìn into córso di sécoli[5].

Into 1623 a Bibliotêca Palatìnn-a ereditâia de Heidelberg, formâ da ciù ò mêno 3.500 manoscrîti, a l'é stæta donâ a-o Vaticàn da-o Masimiliàn I de Bavêa (da lê òtegnûa cómme botìn into córso da Goæra di Trént'Ànni) in ringraçiaménto pe-o travàggio diplomàtico fæto da-o Pàppa Grigheu XV, da-o quæ o l'é stæto sostegnûo inte l'eleçión a-a càrega de eletô a-o pòsto di candidæ protestànti. A ciù pàrte da Bibliotêca Palatìnn-a a se trêuva ancón a-a giornâ d'ancheu in quélla Vaticànn-a, fêua de çèrti còdichi pòrtæ a Parìggi into 1797 e restitoîi a Heidelberg co-a pâxe de Parìggi do 1815 e do regàllo de 852 volùmmi fæto into 1816 da-o Pîo VII a l'Universcitæ de Heidelberg, tra-i quæ gh'é o coscì dîto Codex Manesse ascì.

Into 1657 són stæti acàtæ i manoscrîti di Dùcchi de Urbìn e, into 1661, o bibliotecâio o l'êa o studiôzo grêgo Leo Allatius. L'inportànte bibliotêca da regìnn-a Cristìnn-a de Svéçia (pi-â ciù pàrte mìssa insémme da-i sò generâli co-i sachézzi de Prâga e de çitæ tedésche inta Goæra di Trént'Ànni) a l'é stæta acatâ da-o Pàppa Lusciàndro VIII a-a sò mòrte. A l'época a l'êa in pràtica l'intêgra bibliotêca reâ da Svéçia e, fortunataménte, a l'é stæta acatâ pöco prìmma do grànde incéndio ch'o l'à destrûto o palàsso reâ into 1697.

Tra i fóndi ciù famôxi da bibliotêca gh'é o Codex Vaticanus Graecus 1209, o ciù antîgo manoscrîto de Sâcre Scrîtûe, squæxi conplêto, ch'o ségge conosciûo a-a giornâ d'ancheu. L'Arcana historia do Procòpio de Cezarêa a l'é stæta descovèrta inta bibliotêca e publicâ tórna into 1623. O Pàppa Cleménte XI o l'à mandòu vàrri studiôxi into Levànte pe arechéugge di manoscrîti e dónca o l'é conscideròu o fondatô da seçión òrientâle da bibliotêca[6]. Inte 'sta chi gh'é 'n'inporànte coleçión de òpere lìghæ a l'indoîximo, con lìbbri che remóntan scìnn-a-o 1819[29].

A-a Bibliotêca Vaticànn-a a l'é asociâ 'na schêua de biblioteconomîa e, into 1959, a l'é stæta creâ 'na bibliotêca de pelìcole ascì[30]. Quésta a no va però confûza co-a Filmetêca Vaticànn-a, creâ into 1951 inte l'Universcitæ de Saint Louis a Saint Louis, Missouri.

inti ànni do restàoro da bibliotêca, tra o 2007 e o 2010, inte tùtti i 70.000 volùmmi da bibliotêca són stæti inserîi di chip eletrònichi pe prevegnî di ladronìssi[12].

Manoscrîti[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'abìsso de l'Infèrno, diségno a coî in sce pergaménn-a do Sàndro Boticélli, ànni 1480.
Valdalbérto de Prüm, Martyrologium, o méize de lùggio.

Tra i manoscrîti ciù inportànti inta bibliotêca ghe n'é numerôxi con rìcche miniatûe, in particolâ se pêuan aregordâ:

Manoscrîti crestién
  • Evangeiâio Barberini
  • Sacramentarium Gelasianum, un di ciù antîghi lìbbri de liturgîa crestiànn-a
  • Rolò de Giosoè
  • Codex Aureus de Lorsch, 'n Evangêio scrîto e ilustròu tra o 778 e l'820, o l'é spartîo tra vàrri musêi. Inta Bibliotêca Vaticànn-a a l'é conservâ a covertìnn-a inferiô in avòrio intagiòu, ciù l'Evangêio do Lùcco e do Zâne
  • Menologion de Basìlio II[31]
  • Lìbbro Vaticàn de Òraçioìn Croâte
  • Vergilius Vaticanus
Tèsti clàscichi grêghi e latìn
Âtro
  • Codex Borgia, 'n grànde manoscrîto mesoamericàn ch'o fa védde a mîtologîa e i ritoâli de quélli pòpoli
  • Codex Vat. Arabo 368, l'ùnico manoscrîto conosciûo de l'Hadith Bayad wa Riyad, 'na stöia d'amô àraba[33]
  • Codex Vaticanus 3738, ò Codex Ríos, traduçión italiànn-a in sce 'n féuggio ricegòu a fîza de 'n manoscrîto spagnòllo de l'etæ coloniâle. O contêgne de còpie de pitûe aztêche da l'òriginâle Codex Telleriano-Remensis, scrîto da-o fræ domenicàn Ríos into 1566[34]
  • De arte venandi cum avibus, 'n tratâto latìn in sce l'àrte da farconàia, pe 111 féuggi a dôe chinòlle scrîti inti ànni quarànta do XIII sécolo
Tèsti
  • Codex Vaticanus Latinus 3256, quàttro féuggi do Vergilius Augusteus[35]
  • Codex Vaticano Rossi 215, di tòcchi do Codex Rossi[36]
  • Codex Vaticanus Graecus 1209, o l'é unn-a de ciù antîghe còpie de Sâcre Scrîtûe in grêgo
  • Libri Carolini
  • Vaticanus Graecus 1001, o manoscrîto òriginâle de l'Arcana historia do Procòpio de Cezarêa[37]
  • Un tòcco de l'Heliand e tréi da Génexi in Sàsone Antîgo, inclûxo o Palatinus Latinus 1447[38]
Corâno

A Bibliotêca a contêgne ciù de 100 manoscrîti do Corâno che vêgnan da vàrie coleçioìn, catàlogæ da-o lengoìsta italiàn Giorgio Levi Della Vida: Vaticani arabi 73, Borgiani arabi 25, Barberiniani orientali 11 e Rossiani 2. O ciù grànde manoscrîto da bibliotêca, Vat. Ar. 1484, o l'é 540 pe 420 mm; pe cóntra Vat. Ar. 924, o ciù picìn, o l'é 'n çèrcio de 45 mm de diàmetro conservòu inte 'na costòdia éuttagonâle[39].

Digitalizaçión[modìfica | modìfica wikitèsto]

Into 2012 són stæti anonçiæ di progètti pe digitalizâ, in colaboraçión co-a Bibliotêca Bodleiànn-a, 'n milión de pàgine di materiâli da Bibliotêca Vaticànn-a.

A-i 20 de màrso do 2014, a Sànta Sêde a l'à anonçiòu che a Bibliotêca e a NTT Data Corporation avéivan sotoscrîto 'n acòrdio pe digitalizâ ciù ò mêno 3.000 di manoscrîti da Bibliotêca inti quàttro ànni a vegnî[40]; co-a NTT ch'a l'à donòu atresatûe e tecnologîe pe 18 milioìn de éori[41]. A l'é stæta dónca diciarâ a poscibilitæ de digitalizâ sucesivaménte âtre 79.000 òpere da Bibliotêca, realizàndo de inmàgine in èrta resoluçión, disponìbili into scîto d'Internétte da Bibliotêca. Inta bànca dæti in sciâ Ræ, fornîa da EMC[42], gh'é tréi petabyte de spàçio. A prìmma fâze do progètto a l'é duâ quàttro ànni[41].

DigiVatLib o l'é o nómme do servìçio in sciâ Ræ da Bibliotêca Vaticànn-a. O fornìsce 'na vìxita de bàdda a-e coleçioìn de manoscrîti e de inconàboli digitalizæ da-a Bibliotêca Vaticànn-a[43].

A scansción di papê a l'é infloensâ da-o materiâle dêuviòu pe prodûe i tèsti: defæti, prezénpio, i lìbbri ch'adêuvian l'öo òpû l'argénto inte miniatûe àn bezéugno de apægi de scansción speciâli[11]. E còpie digitâli són rilasciæ deuviàndo o protocòllo CIFS, da l'hardware de archiviaçión colegòu a-a ræ de Dell EMC[24].

Bibliotêche corelæ[modìfica | modìfica wikitèsto]

Archìvio Apostòlico Vaticàn[modìfica | modìfica wikitèsto]

O drénto de l'Archìvio Vaticàn

L'Archìvio Apostòlico Vaticàn, scitoòu ànche lê inta Çitæ do Vaticàn, o l'é l'archìvio centrâle pe l'arecugéita de tùtti i àtti promulghæ da-a Sànta Sêde, tra i quæ gh'é papê de stâto, corispondénsa, lìbbri contàbili pontifìcci[44] e tànti âtri papê che a Gêxa a l'à amugiòu co-o pasâ di sécoli. Into XVII sécolo, pe voéi do Pàppa Pòulo V, i Archìvi són stæti separæ da-a Bibliotêca Vaticànn-a, dónde a sò consultaçión a l'êa de lóngo limitâ, diventàndo coscì do tùtto inacescìbili scìnn-a-o 1881, quànde o Pàppa Lìon XIII o l'à decîzo de permétte l'intrâ inti Archìvi a-i studiôxi. A-a giornâ d'ancheu i Archìvi són vixitæ da ciù de 'n migiâ de riçercatoî a l'ànno[45].

Filmetêca Vaticànn-a[modìfica | modìfica wikitèsto]

A Filmetêca Vaticànn-a, scitoâ a Saint Louis, Missouri, a l'é a sôla coleçión de microfilm da Bibliotêca Apostòlica Vaticànn-a scitoâ de fêua do Vaticàn, formâ da ciù de 37.000 òpere. A se trêuva inta Bibliotêca Pîo XII, into campus de l'Universcitæ de Saint Louis[46]. 'Sta bibliotêca chi a l'é stæta creâ da Lowrie J. Daly gràçie a de donaçioìn da-i Cavagêi de Cónbo (Knights of Columbus)[47], con l'òbietîvo de façilitâ i contàtti e a consultaçión di papê do Vaticàn a-i studiôxi de l'América do Nòrd[48].

A traspoxiçión di manoscîti do Vaticàn in sce di microfilm a l'é incomensâ into 1951 e, segóndo o scîto d'Internétte da Bibliotêca, o l'é o ciù inportànte progètto de quésto tîpo ch'o ségge mâi stæto realizòu[49]. A Bibliotêca a l'à avèrto into 1953, faxéndo stramûo into campus de l'Universcitæ de Saint Louis, inta Bibliotêca Pîo XII, inte l'ànno 1959. O prìmmo bibliotecâio o l'é stæto o Charles J. Ermatinger, restòu in càrega scìnn-a-o 2000. Into 2007, a Bibliotêca a l'avéiva microfilm de ciù de 37.000 manoscrîti, con òpere in grêgo, latìn, àrabo, ebràico e etîope, óltre che tùtti quélli inte léngoe ciù difûze de l'Eoröpa òcidentâle. Gh'é tànte riproduçioìn da Biblioteca Palatina e da Biblioteca Cicognara, tùtte döe scitoæ into Vaticàn, coscì cómme i regìstri de létie papâli inte l'Archìvio Segrétto Vaticàn da-o IX a-o XVI sécolo, pàrte de série Registra Vaticana e Registra Supplicationium.

Nòtte[modìfica | modìfica wikitèsto]

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 (EN) Daniel Mendelsohn, God's Librarians, in The New Yorker, vol. 86, n. 42, 3 zenâ 2011, p. 24. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  2. (EN) Joseph Strayer, Dictionary of the Middle Ages, Scribner, 1989, ISBN 0-684-19073-7.
  3. 3,0 3,1 3,2 (EN) Wayne A. Wiegand e Donald G. Davis, Encyclopedia of Library History, Nêuva York, Garland, 1994, p. 653, ISBN 0-824-05787-2.
  4. (EN) David Mycue, Founder of the Vatican Library: Nicholas V or Sixtus IV? (abstract), in The Journal of Library History, vol. 16, n. 1, University of Texas Press, 1981, pp. 121-133.
  5. 5,0 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 (EN) Ocker Bloom, The Vatican Library and its History, in sce ibiblio.org. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  6. 6,00 6,01 6,02 6,03 6,04 6,05 6,06 6,07 6,08 6,09 6,10 6,11 6,12 6,13 6,14 (EN) Deborah Meert, A History of the Vatican Library, in sce capping.slis.ualberta.ca. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  7. 7,0 7,1 7,2 7,3 (EN) Rome Reborn: The Vatican Library & Renaissance Culture - The Vatican Library, in sce loc.gov. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  8. (EN) John Willis Clark, On the Vatican Library of Sixtus IV, Cambridge, Cambridge Antiquarian Society, 1899.
  9. (IT) Giacomo Castrucci, Tesoro letterario di Ercolano, ossia, La reale officina dei papiri ercolanesi, 1856, p. 11.
  10. (EN) Herculaneum Papyri in the National Library in Naples, in sce thephraser.com, 30 màzzo 2015. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  11. 11,0 11,1 (EN) Lesley Ciarula Taylor, Digitizing history: 82,000-manuscript collection Vatican Library goes online, in sce thestar.com, 2 màzzo 2013. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  12. 12,0 12,1 12,2 (EN) Nicole Winfield, Vatican library reopens after 3-year restoration, in sce nbcnews.com, 15 novénbre 2010. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  13. (ENIT) Government | Sito ufficiale dell'Archivio Segreto Vaticano - Città del Vaticano, in sce archiviosegretovaticano.va. URL consultòu o 15 frevâ 2022 (archiviòu da l'url òriginâle l'8 zenâ 2014).
  14. (ENIT) BAV - Biblioteca Apostolica Vaticana, in sce vaticanlibrary.va. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  15. (ENIT) Vatican Library History, in sce vaticanlibrary.va. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  16. (ENIT) Vatican Apostolic Library - Institute Connected with the Holy See, in sce gcatholic.org. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  17. (EN) Cardinals of the Holy Roman Church - Consistory of February 26, 1561 (II), in sce www2.fiu.edu, 5 agòsto 2006. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  18. (EN) Cardinals of the Holy Roman Church - Consistory of September June 5, 1596 (II), in sce www2.fiu.edu, 15 arvî 2007. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  19. (EN) Cardinals of the Holy Roman Church - Consistory of April 9, 1657 (I), in sce www2.fiu.edu. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  20. (EN) Cardinals of the Holy Roman Church - Consistory of March 16, 1863 (XIII), in sce www2.fiu.edu. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  21. (EN) Cardinals of the Holy Roman Church - Consistory of July 27, 1885 (VIII), in sce www2.fiu.edu. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  22. (EN) Vatican Apostolic Library, in sce vaticanstate.va. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  23. 23,0 23,1 23,2 (EN) The Pope’s Visit to the Vatican Library, in sce osservatoreromano.va, 19 dexénbre 2010. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  24. 24,0 24,1 24,2 (EN) Paolo Del Nibletto, The Vatican Library CIO’s sacred mission: To digitize everything, in sce itworldcanada.com, 6 màzzo 2014. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  25. (EN) David Willey, Vatican Library closure irks scholars, in sce news.bbc.co.uk, 17 lùggio 2007. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  26. (ENIT) Vatican Library Homepage, in sce vaticanlibrary.va. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  27. (IT) Bibliotêca Apostòlica Vaticànn-a, Nel giubileo episcopale di Leone XIII. omaggio della Biblioteca vaticana XIX febbraio anno MDCCCXCIII, Tip. poliglotta della S. C. de prop. fide, 1893. URL consultòu o 14 frevâ 2022.
  28. (EN) The Vatican Palace, as a Scientific Institute, in sce newadvent.org. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  29. (EN) Vatican Library carries extensive collection of ancient Hindu scriptures, in sce eurasiareview.com, 29 zùgno 2014. URL consultòu o 15 frevâ 2022 (archiviòu da l'url òriginâle o 28 lùggio 2014).
  30. (EN) Statute of the Vatican Film Library, in sce vatican.va. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  31. (EN) John W. Wohlfarth, Elysium, AuthorHouse, 2001, p. 128, ISBN 0-759-65406-9.
  32. (EN) Charles Reginald Dodwell, Anglo-Saxon Gestures and the Roman Stage, Cambridge, Cambridge University Press, 2000, p. 3, ISBN 0-521-66188-9.
  33. (IT) Arianna D’Ottone, Il manoscritto Vaticano arabo 368: Hadith Bayad wa Riyad. Il codice, il testo, le immagini, in Rivista di Storia della Miniatura, vol. 14, 2010, pp. 55-70.
  34. (EN) FAMSI - Akademische Druck - u. Verlagsanstalt - Graz - Codex Vaticanus 3738, Akademische Druck - u. Verlagsanstalt - Graz CODICES. URL consultòu o 16 frevâ 2022.
  35. (EN) Vergilius Augusteus : vollst. Faks.-Ausg. im Originalformat : Codex Vaticanus Latinus 3256 d. Biblioteca apostolica vaticana u. Codex Latinus fol. 416 d. Staatsbibliothek Preussischer Kulturbesitz, Catalog - UW-Madison Libraries. University of Wisconsin Madison Libraries, 1976. URL consultòu o 16 frevâ 2022.
  36. (IT) Christopher Kleinhenz, Medieval Italy: An Encyclopedia, Routledge, 8 zenâ 2004, p. 136, ISBN 1-135-94880-1.
  37. (EN) Noah Charney, Vatican Mysteries: What's So Secret about Procopius' "Secret History?, Louise Blouin Media, 16 novénbre 2011. URL consultòu o 16 frevâ 2022 (archiviòu da l'url òriginâle o 22 frevâ 2014).
  38. (EN) John M. Jeep, Medieval Germany: An Encyclopedia, Psychology Press, 2001, p. 57, ISBN 0-824-07644-3.
  39. (ENTR) Esra Gözeler, A Study on Qur'ān Manuscripts in the Vatican Library in terms of Physical and Content Features, in Cumhuriyet Theology Journal, vol. 21, n. 3, Dexénbre 2017, pp. 1437-1496.
  40. (EN) Josephine McKenna, Vatican library plans to digitise 82,000 of its most valuable manuscripts, in sce telegraph.co.uk, 20 màrso 2014. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  41. 41,0 41,1 (EN) Antonio Denti, Vatican library will digitize its archives and put them online, in sce reuters.com, 20 màrso 2014. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  42. (EN) Lynn Greiner, Storage giant EMC looks to ease concerns about Flash technology, in sce business.financialpost.com, 23 lùggio 2014. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  43. (ENIT) DigiVatLib, in sce digi.vatlib.it. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  44. (EN) Ludwig Freiherr von Pastor, The History of the Popes: From the Close of the Middle Ages. Drawn from the Secret Archives of the Vatican and Other Original Sources, vol. 3, Trübner & Company Ltd., 1906, p. 31.
  45. (EN) Table of Admittances to the Vatican Secret Archives in the Last Years, in sce asv.vatican.va. URL consultòu o 15 frevâ 2022 (archiviòu da l'url òriginâle o 6 màzzo 2011).
  46. (EN) Knights of Columbus Vatican Film Library - Home Page, in sce slu.edu. URL consultòu o 15 frevâ 2022.
  47. (EN) Lowrie J. Daly Lecture, Memorial Lecture on Manuscript Studies, Saint Louis University. URL consultòu o 15 frevâ 2022 (archiviòu da l'url òriginâle o 30 lùggio 2014).
  48. (EN) Ernst C. Krohn, Music in the Vatican Film Library at Saint Louis University (abstract), in Notes, vol. 14, n. 3, Music Library Association, Zùgno 1957, pp. 317-324.
  49. (EN) Kentucky New Era - Aug 14, 1954, Kentucky New Era, 14 agòsto 1954. URL consultòu o 15 frevâ 2022.

Bibliografîa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Âtri progètti[modìfica | modìfica wikitèsto]

Colegaménti estèrni[modìfica | modìfica wikitèsto]

Contròllo de outoritæVIAF (EN146085455 · ISNI (EN0000 0001 2178 6485 · LCCN (ENn80050101 · GND (DE1003302-6 · BNF (FRcb11873553t (data) · BNE (ESXX88492 (data) · ULAN (EN500308607 · NLA (EN36347116 · BAV 494/5404 · NDL (ENJA00744087 · WorldCat Identities (ENn80-050101