Ciâna d'Arbenga

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
A ciâna d'Arbenga dau forte de Ròcca Liverna (Arnascu)

A ciâna d'Arbenga a l'è 'na cianüa aluviunâle de tòstu 10 chilòmetri quàddri, che pe questu a l'è a ciü gròssa da Ligüria.

U(r)igine[modìfica | modìfica wikitèsto]

A ciâna a se dröve in sce 'n'antigu gurfu de u(r)ìgine pilusenica[1], curmàu a càusa de aluviùi di diferenti cursi d'àiva ch'i se caccian inta Sènta, prubabilmente a seguitu da fuxùn di giasài inte l'epuche interglaciâli du Quaternâiu.[2]

I primmi eventi de questu genere, pâ ch'i l'aggen purtàu a 'na stratificasiun ancù düggia, dund'e se trövan e fì(r)e süperficiâli aa già(r)u-aêniche, fin a rìva ae prufunditài cun pursiui ben ciü grézze, a rivà ae prìe de bazamentu cun in dislivellu ch'u decresce manimàn che daa vàlle u se riva dai munti au funduvàlle.

Pâ poi che u terén a munte da Bastìa se fusse furmau grassie a 'n acümulu du periudu pliusenicu, züntàu au presedente aportu de detrìi da munte int'in periudu cumpresu armenu fra Cretaceu u Ulucén. A sô vôta, remuntandu a valà de l'Aròscia se rîva versu U Burghettu, dund'in prevalensa a stratigrafìa a l'è marmà(r)icu-carcàrea.

De cuntru, dau làttu du Nêva u s'ha ina cunfurmasiùn ben ciü stréita, zà in Cixan u cianéllu lascia spassiu a versanti ciü morbidi, ma cumunque ben ciü brülli de quélli de Sàlia, tantu che chi cresce ben pôca vegetasiun.[2]

U terén stessu, inte questa parte u cangia rapidamente, pasandu daa tèra russa fra U Sejâ e Arbenga (survatüttu fra e frasiui de Sàlia e Campugéxa) a quella grìxa, sabiùsa cun drentu incastunài marterìali ciü ruciùsi, ben levigai.[2]

Riguardu au cursu da scciümài(r)a, da regurdà che in u(r)igine u l'éa diferente rispettu a quéllu d'ancöi. Inte l'etài de mézu l'Aròscia u finîva inta zòna de Puntelungu (Puntelongu o Pontelongu ascì), là dund'u se tröva u punte ruman.

A mudificasiun du sò tragittu, fra u Duxèntu e u Trexèntu, l'ha purtàu aa spaccaüa inte dui deramasiùi, üna quella che cunuscemmu nuiàtri (a meridiùn du sentru sitadìn), l'âtra curispindenre au mudernu cursu de l'Antugnàn.

Questu cangiamentu u rientre(r)éa fra e vu(r)untài da Repübbrica de Zena de limità e putensialitài arbenganesi interàndu u portu de Vaìn e faxendu avansà u cappu Lêna.[1]

Cumüni[modìfica | modìfica wikitèsto]

Arbenga e a sò ciâna (dae artüe de Vaìn)

A ciâna a se estende inti teritôi cumünali de:

  • Arbenga, sitài prisipàle da zôna, antiga capitàle da trebü di Ligüri Ingauni, impurtante ascì inte l'epuca rumana, sutta aa quàle a mantegnìva u puê fra l'estremmu punente da regiun e u Finâ. Dü(r)ante u mediuevu a l'ha vistu u svilüppu ürban aturnu a l'u(r)iginàiu nücleu, cun lunghi periudi de cunflittu cu-a Repübbrica de Zena, survatüttu riguardu a l'ambitu cumerciâle. A g'ha u titulu de sitài dae sentu tùri, propriu pe e tipiche custrusiui trexentesche, finansiàe dae varie famiggie aristucratiche. Ancöi l'è in sentru ecunomicu, survatüttu agriculu, de riferimentu, a cunta tòstu 25 mìlla abitanti.[3]
U burgu de Cixan
  • Cixàn, paìse da bàssa valâ du Néva, vixin aa cunfluensa de stu chi cu-u Pennavaire, furtificàu e ampliàu dau libe(r)u cumün d'Arbenga aa metài du Duxentu, gh'a pôcu ciü de 2000 abitànti.[4]
  • Garlenda, sentru da valâ du Lerùn, afluènte de l'Aròscia. Stò(r)icu fêudu primma di Lenguéia e poi di Còsta[5], ancöi l'è in sentru agriculu e türisticu, teàtru du radün anuàle du Fiat 500 Club Italia.
Arbenga e U Sejâ daa panuràmica
  • U Sejâ, sentru balneàre, inte quella strìscia de tèra che se tröva ai cunfin ciü de levante da ciâna, serâ a nord daa dursâle du munte Picca(r)u e du munte Acüu, de u(r)igine medievâle e l'éa parte di dumini du véscu d'Arbenga.[6]
  • Utuê, in scia scinistra idrugràfica de l'Aròscia, culucàu intu funduvalle, limitàu a nord dau Munte Villa (340 m), u sentru de Utuê u l'éa antigamente sutta i dumini di marchési de Clavesana, nemixi stòrici du cumün d'Arbenga. Ecunumicamente bazàu 'n sce l'agricurtüa irîgua, vista a vixinansa cu-a scciumài(r)a, e, ciü resentemente apresàu pe a viticurtüa.[7]
Panuràmma de Villanöva
  • Villanöva, burgu furtificàu scituàu aa cunfluènsa tra Lerùn e Aròscia, fundâ aturnu au 1250 daa cumünitài ingauna cun raxui de difesa dau strapuê di marchesi de Clavesana. Fundamentâle a curtivasiùn de l'u(r)ìva, du vin e di se(r)eàli[8], ma a l'è sêde ascì du lucâle campu pe l'aviasiun di aparecchi, assemme aa Piaggio Aerospace.

Ecunumìa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Se sturicamente u sfrütamentu ecunomicu da ciâna l'éa stàu limitàu da l'ambiente pôcu sàn, a situasiun a cangia a partì dau 1924, cu-e primme uperasiui de bunifica.[9]

Da stu mumentu chi u cumensa u svilüppu de l'agricurtüa, cu-i quattru prudotti tipici, scimbuli da sitài, "i quattru d'Arbenga":[10]

  • U spa(r)egu viulettu: particulâre qulitài de spa(r)egu dutâ de 40 crumusommi au postu di clascici 20, grassie aa meticu(r)usa ibridasiun attuâ dae famìe di cuntadìn arbenganesi zà dau XVII seculu. Propiu pé questu a varietài nu se pò messciâ cu-e âtre e a l'è ünica au mundu. Ürtimamente u pâ che a prudusiun ligüre a se secce dimezâ, ma, armenu fin ai ànni '70 a ciâna ingàuna a l'éa üna de ciü prudutìve de l'Itàlia. Ancöi u se stimme che ne vegnen prudòtte tostu 160 tunelàe a l’annu.
  • A sücca trumbetta: De grande valùre nutrisiunàle, questa selesiùn adutâ dai prudutùi lucali a l'ha a carateristica de êsse ciü lunga e sutì de quélle clasciche. Zà apresâ da Pliniu u Veggiu, a tröva in vàstu duve(r)amèntu inta cüxina da tradisiun sciben che, a dificultài du trasportu a l'ha fàu restà sta curtüa numma inte l'ambitu lucale.
De articiòcche
  • L'articiocca: Mênu fibrùsa e ciü delicâ da qualitài sàrda, "u viulettu spinusu", u l'è ben distintu dae varietài du sentru e du meridiun italiiàn, ascì pé u propiu cu(r)ù. De ste curtivasiui u se n'ha testimuniansa zà dai primmi de l'Utusentu, cumme u descrìve u prefettu napuleonicu Gilberto Chabrol de Volvic.
  • A tumâta: a curtüa de primme varietài a resali(r)éa ai inissi du XIX seculu. Tradisiunalmente a veghêva a preminensa de qualitài du tundulisciu, de brignôle e de marmànde (de u(r)igine fransese), mèntre da trent'anni a sta parte sempre ciü impurtante l'è diventâ quella du "cuordibue" (leteralmente "cö de bö"). Ancöi u se stìmma che a prudusiun a secce aturnu ae duimìlla tunelàe.

Nòtte[modìfica | modìfica wikitèsto]

  1. 1,0 1,1 (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 17-18.
  2. 2,0 2,1 2,2 (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 15.
  3. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 90-96.
  4. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 130-133.
  5. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 143-145.
  6. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 23-25.
  7. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 150-153.
  8. (IT) Giuseppe Garibaldi, Tra Centa e Roia, uno sguardo geografico: Ambiente, popolazione, economia dei comuni rivieraschi e interni dell’estremo Ponente ligure (PDF), 2ª ed., Impeia, Associazione italiana insegnanti di geografia (Sezione Liguria - Sezione provinciale Imperia-Sanremo), 2014, pp. 142-143.
  9. (IT) A Sènta, pà(r)e padrun da ciâna de Arbenga, in sce liguriaedintorni.it. URL consultòu o 31 òtôbre 2022.
  10. (IT) I quattru d'Arbenga, in sce scoprialbenga.it. URL consultòu o 31 òtôbre 2022.

Âtri prugetti[modìfica | modìfica wikitèsto]