Sâta a-o contegnûo

Veserxe

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
44°07′29.32″N 8°08′01.1″E
Da Wikipedia
AR
Sta pagina lì a l'è scrìccia in arbenganese, inta varietài lucâle
Veserxe
frasiùn geugrafica
Veserxe – Veduta
Veserxe – Veduta
A frasiùn da u stradùn
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Liguria
Provìnsa Savuna
Comùn Castrevegliu
Teritöio
Coordinæ:44°07′29.32″N 8°08′01.1″E
Altitùdine500 m s.l.m.
Abitanti60[1] (2011)
Âtre informaçioìn
CAP17034
Fûzo oràrioUTC+1
Nomme abitantiVescerxìn (a Castrevegliu)
Veserxìn (in Èrli)
Vesérxi (in Càrpe)
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Veserxe
Veserxe

Vesérxe[n. 1] (Vescerxe ascì, dìcciu Vèserji in Arbenga[2], Vecersio in italiàn) a l'è ina vìlla[n. 2] da cumüna de Castrevegliu, in ta pruvinsa de Savùna, ch'a cunta 62 abitànti (dàti agiurnài du 2011).[1]

A vìlla da a Cruxe d'Arnascu

Custruìa lungu a stràdda ch'a pòrta versu Barestìn, a frasiun a se tröva in t'ina pursiun laterâle da Vâ du Néva, a 500 métri in su livéllu du mâ, ünicu riàn de rilevansa u l'è chê de Pisciapolla, da u quâle a vegne recampâ l'àigua di lavaùi in entrâ au paìse.

In caruggiu inta burgâ du Casté

A cunfurmasiùn de l'abitàu a l'è cumpatta, fàccia da i tradisiunàli caruggi, ch'i se deràmman a partì da a Via Mazû. Surva a sta lì truvemmu a pàrte ata du paìse, chiamâ U Casté, fin a recunzünzise cu'a stràdda pruvinsâle. Pe' cuntru, au de sutta se tröva a burgâ cunusciüa cumme Sutt'a Ciàssa, méntre süperàu u ciassâ d'ancöi se va versu a zôna ciamâ Terrisö e i so campi curtivài.

Testimuniàu pe' a primma vôta dürante a vìxita apustôlica du 1585, fàccia da u véscu Nicolò Mascardi, a l'épuca véscu da diocexi còrsa de Accia e Mariàna, u se sa che u paìse u l'axêa 40 föi, ducca tòstu duxéntu persune.

Inserìu dréntu ai dumini castreveglìn, u l'ha seguìu u destìn du Marchesàu de Sücarê, sciurténdu numma a vâgnà ina furma de indipendensa religiùsa in tu 1647, quânde a gêxa lucâle a vegne destacâ da chélla du sentru cumünâle.

Sempre du Seisentu u paìse u resta cuinvôltu fin in ti scuntri fra i zenexi (aleài cu'i spagnòlli) e i Savòia, cum'u restu da cumüna, pe' u preduminiu in su feudu. Da reurdà u sacheggiu da vìlla, a i 2 de dexémbre du 1614, quattru dì primma da capitulasiun de Castrevegliu, invàsu da i piemuntexi.[3]

Se e stimme in sa pupulasiùn fàcce da fin du Sinquesentu e cuntâvan (a livéllu da cumüna) 170 föi tutali, bezögna spîtà u periudu seguente pe' avê di dàtti ciü precixi.

Tempu di fransexi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Ben reurdâ a batàglia de Löa, ch'a s'è tegnüa in tu nuvembre du 1795. Za da tempu primma i Savoia se pusisiunavan in si brìcchi surva Castrevegliu e Veserxe, tendandu de mantegnì ina linea de difésa, rispettu a l'avansâ fransese. Cu'u falimentu de l'asiun piemuntese, a situasiùn a se fa pézzu pe i abitanti, dàtu che, versu a fin de setembre, se schiêran 24 batagliun versu a Rocca Curaira (ciü versu Cixàn). I fàcci ciü gràvi, però, l'éran legài a u devastu di campi curtivài, uramài nu ciü acescìbili. De riliévu u ferimentu d'in abitante da vìlla, a seguitu d'in'agresciùn, nu se sa se da parte fransese o sarda.

Chescì u retû de Veserxe, Paolo Ferrari, u descrivêa a situasiùn a a a fin de l'ànnu:

(IT)

«Nell'anno ora trascorso che è il 1795 quasi niente si è raccolto, atteso che la truppa francese e l'ancora austrosarda ambedue si sono avanzate vicino al paese di Vecersi, che non solo hanno spogliato le vigne di ciascheduno individuo dal raccolto del vino; ma ancora de pali ornamenti e detta vigna e per fino hanno tagliate delle viti di modo che altre di queste si sono rese infruttuose per molti anni»

(LIJ)

«In te l'ànnu aù pasàu ch'u l'è u 1795 tostu nente u s'è campàu, spetàndu che a trüppa fransese e ancùa chélla austrusarda tütt'e due se sun avansàe versu u paìse de Veserxe, che nu sulu han spugliàu e vigne d'ognidün dau racòltu du vin; ma ancù de pâli urnaménti e dìccia vigna e dìn han tagliàe de vîti de mòddu che âtre de ste chi se sun rése infrütûse pe' tanti àgni»

(Paolo Ferrari, retû da parocchia veserxìna, 1795)

Survatüttu i vescerxìn i patîan u tàgliu di èrbui (da i castàgni a i fîi, fin a e nuxi), du fürtu in te vìgne e ascì de bestie, fàcciu dai fransexi. U dànnu u l'éra valüàu a 22.000 lìre.[4]

Da a Restaurasiun a ancöi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'è numma dòppu l'arìvu di franséxi, ch'a se cunusce megliu a cumpusisiun de l'abitàu. Castrevegliu difatti u êntra drentu a u regnu de Sardegna da u 1815 e, grassie a l'indagine fàccia du 1858 da l'alùra scindicu Runcu se descröve che, di 731 abitanti ben 226 i staxêan inta vìlla veserxìna.[5]

Rilevante l'emigrasiùn versu l'America, avegnüa in t'in primmu periudu fin a a metài du seculu XIX, cumme in tu câxu du Nicolò Delfino, rimpatriàu poi du 1859, du Giovanni Moreno (mortu a Muntevidêu) o du G. Scrigna (partìu in tu 1868 e poi turnàu in derê du 1870) e in t'ina segunda undâ de dòppu a guèra, che però l'ha interesàu prinsipalmente u sentru de Castrevegliu.[6]

Dürante a prìmma guèra mundiâle, di ünze cazüi castreveglìn (reurdài da a làpide in sa müraglia da veglia cumüna), ün u l'éra Attilo Delfino, de Veserxe, mòrtu cumbaténdu in Trentìn. U sò numme u se tröva in te 'n'âtra tàrga, sta vôta in tu paìse, assemme a chéi da segunda: da Rinaldo Moreno, dispersu doppu êsse stàu imprixunàu dai surdatti tedeschi, a Fernando Rosso (dispersu in Rüscia).

Eventu tragicu, poi, u rastrelamentu du nuvembre 1944, quande, sciurtìi da a gêxa a a fìn da messa, vegnen masài U Durin (T. Moreno) e so figliu, "curpevuli" de n'avê ubedìu a l'urdine de fermâse, impartìu dai tedeschi.

Sti surdatti l'axîan duèrtu u föu in te chélla c'ha l'éra a stàlla de famiglia, dund'i dui i l'éran lì ch'i tentàvan de reparâse.[7]

Da reurdà, intu dòppu guèra, a custrusiùn du stradùn ch'u se deràmma da Castrevegliu, avegnüa fra u 1958 e u 1959.[8] Lungu tütti i àgni '50, l'è ascì ducumentâ a presensa de l'asìlu infantìle, asémme a e tréi cunfratèrnite e ascì a l'òpera santiscima, cumme descricciu in ti fundi da paròcchia.[9]

Evulusiùn demugrafica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Abitanti censìi[n. 3]

Pòsti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]
A gêxa da Madonna da Néve
  • Gêxa da Madonna da Néve (Santa Marìa ad Nives ascì), indicâ cumme uratòriu custruìu pe' cumuditài da i abitanti da vìlla (1585)[24], vén de seguitu vixitâ in tu 1612 da u véscu arbenganese Domenico de Marini, ch'u sta a descrîve cumme necesàriu in ingradimentu de l'edifissiu, nu ciü in gràddu de uspîtà tütti paisài. A l'è stâ elevâ a paròcchia du 1647, benexîa in tu setembre du 1665 cun a dedicasiun a a Madònna. Primmu retû numinàu u l'è Francesco Brusco.[25]
Uratoriu de Sacre Sénne de San Giamatìsta, da a Ciàssa
  • Uratoriu de Sacre Sénne de San Giamatìsta, u se tröva d'atàccu aa gêxa[26], tiràu sciü du Seisentu, denansi a a ciàssa da canònica. U l'è stàu scistemàu in tu 2005, repigliandu a figüra in faciâ, serâ in t'in riliêvu de stüccu surva aa pòrte. Dréntu i se trövan i arêdi sâcri da lucâle cunfratèrnita.[27]
L'uratoriu de Sant'Antognu
  • Uratoriu de Sant'Antognu da Padua, in sa stràdda ch'a porta versu Barestìn, lasciàu l'abitàu da vìlla, se incuntra sta capella campestre chi, custruìa a prutesiùn di viadanti, vixìn a u semiteriu.[28] Drentu a l'è cunservâ 'na têra figürante a Madònna da Misericòrdia de Savuna, chi trasferìa da Meriâdu témpu di franséxi.[29]

Funtane e lavaùi

[modìfica | modìfica wikitèsto]

In ta vìlla a se tröva ina série de lavaùi, i ciü impurtanti in tu stradùn, alimentài da u riàn Pisciapolla, asemme a chéi ch'i sun in tu burgu: dìcci di Nuxin, lungu a Via Mazû. Gh'è ascì a Funtâna da Ciassa, da a gêxa e tréi ciü picìne: du Rugìn, de Nuxìn e de l'Uratoriu.

L'ecunumìa a l'è de lungu agricula, cun a tradisiunâle curtivasiùn di bericòcchi: due e qualitài prinsipâli tegnüe, da in làttu chéle fransexi, ciü düre, cunusciüe cu'u numme de mandurlùi e da l'atru chéi de Valeggia, ciü picenin e da a pèlle fìna, caraterizâ da u curû aranciu cu'e maccie scüre.[30] Difüzi poi ascì i pèrsari.

Dialettu veserxìn

[modìfica | modìfica wikitèsto]
U mèximu argumentu in detagliu: Dialettu arbenganese.

A parlâ lucâle, ch'a rientra in ta clascificasiùn du Lìgüre de sentru-punénte, a l'è de stampu arbenganese, du tüttu scimile a chélla ch'a se parla a Castrevegliu.[31]

Fra e carateristiche ciü impurtanti ch'u distinguen da l'arbenganese sitadìn se trövan:

  • A cazüa da g e da v intervucalica (ad esempiu in fögu, ch'u divén föu), a prununsia da "a" in pusisiùn tonica tendénte a a velarisasiùn, ch'a l'avixìna versu ina o avèrta, ascì s'a nu l'è chescì fursâ da êsse segnâ cumme tâle.
  • A r intervucalica, graficamente segnâ, a vén prununsiâ in manéra ciü evidénte rispèttu che in ti âtri dialetti da vâ.
  • I êxiti de -CL- e -GL- du latìn i se trasfurman in /ʎ/, au cuntràriu de quànt'u sücédde in Arbenga (evulusiùn in /j/)
  • Ürtimu trattu carateristicu, a prununsia palatàre da s impüra: lezüa cumme sc (/ʃ/) se seguìa da c, f, p, q e t, o cumme x (/ʒ/), d'atàccu a: b, d, l, m e n.
  • Festa di bericòcchi d'ôru, cumensâ in tu 1976 in se l'inisiatîva e de l'alùra scindicu Leonardo Rosa, cu'a culaburasiùn da Pro Loco. Definìa cumme ina ménsa rüstega, a se tegnîa in ta Ciàssa da Vitòria, cun e trenétte a u pìstu, a carne in sa brâxa e a tradisiunale turta cun l'üétta e i pignöi, cöccia in ti furni a legna. Seguîa a gàra pe' u bericòccu ciü bè, vistu ch'a se tratâva da curtivasiun ciü difüsa in ta vìlla.[30]
L'uratòriu campestre de San Bernadu, lungu u stradun
  • Festa de Sant'Antognu de Padua, festezâ a a seira du 13 de zügnu, sendéndu u falò in tu sentru da vìlla e cu'a prucesciùn in unû du santu, dedicatàriu da capélla lungu a stradda pe' Barestìn. Difatti, da chi a stàttua du santu a vengne spustâ a a vegìglia in ta paròcchia, dunde a resta fin a u giùrnu da prucesciùn, pe' pòi vegnì spustâ spalla pe' spàlla in ta sò pusisiùn uriginàia.[32]
  • Festa de San Giuànni, a i 24 de zügnu, tantu a Veserxe quantu a Castrevegliu, l'éa solitu métte sutta a a sénne du falò (ch'u vegnîa imbastìu a seira denanti) e seùlle apéna campàe in te l'ortu o, atriménti, e patàtte. Atra tradisiùn l'éa chéla de zûvene ch'e pigliavàn a rusà e se ghe lavàvan pe' rende lìscia a pèlle.[32] A i 29 d'austu se festeza ascì a deculasiùn.[27]

Vie de cumünicasiùn

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U paìse u se tröva lungu u stradun pe' Barestin, a SP44, ch'a porta versu u Munte Cruxe. A vìlla a l'è servìa fin da 'na linea de curiêre da TPL versu Arbenga.

Sturicamente però, a l'axîa ina grande inpurtansa ascì a réa de viö ch'i purtavan versu Sücarê e Castrevegliu, fra sti chi chê ch'u se deràmma da l'uratòriu campèstre de San Bernadu e u càra seguendu a lìnea de mèzza còsta, tacanduse a a stràdda cunusciüa cumme "Vîa du Rösu".[33]

Nòtte a u testu

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  1. prununsiàu [ve'serʒe], ciü raraménte [vɛ'serʒe], in quarche câxu se prununsia ascì cumme ina via de mézzu fra [ve'serʃe] e [ve'serʒe], cumme in Càrpe
  2. scinònimu da paròlla frasiùn
  3. 1871: pupulasiùn presente[10].
    1881: pupulasiùn rexidente; chélla presente a l'éra de 211 persune[11].
    1901: pupulasiùn rexidente; chélla presente a l'éra de 193 persune[12].
    1911: pupulasiùn rexidente; chélla presente a l'éra de 220 persune[13].
    1921: pupulasiùn rexidente; chélla presente a l'éra de 201 persune[14].
    1931: pupulasiùn rexidente; chélla presente a l'éra de 182 persune[15].
    1936: pupulasiùn rexidente[16].
    1951: pupulasiùn rexidente[17].
    1961: pupulasiùn rexidente[18].
    1971: pupulasiùn rexidente[19].
    1981: pupulasiùn rexidente[20].
    1991: pupulasiùn rexidente[21].
    2001: pupulasiùn rexidente[22].
    2011: pupulasiùn rexidente[23].

Nòtte bibliugrafiche

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  1. 1,0 1,1 (IT) A frasiun de Veserxe, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 26 novénbre 2022.
  2. (LIJIT) Angelo Gastaldi, Nummi de sittè, paisi e lucalitè, in De tüttu in po', Arbenga, Edizioni del Delfino Moro, 1996, p. 119.
  3. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio conteso tra Genova e i duchi di Savoia, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 101.
  4. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, La Bataglia di Loano vista da Castelvecchio, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 123-127.
  5. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Dalla restaurazione alla Seconda Guerra Mondiale, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 128.
  6. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Partire per l'America: Castelvecchiesi oltreoceano, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 131-141.
  7. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio di Rocca Barbena nella bufera delle due guerre mondiali, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 161-162.
  8. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Gli stradin, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 130.
  9. (IT) Vecersio ha la sua storia parrocchiale dal 1648: Con tre confraternite e l'opera santissima, in sce trucioli.it. URL consultòu o 27 novénbre 2022.
  10. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Popolazione presente ed assente per comuni, centri e frazioni di comune: censimento 31 dicembre 1871 (PDF), Vul. I, Rumma, Stamperia Reale, 1874, p. 165.
  11. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 158.
  12. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 febbraio 1901 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1902, p. 163.
  13. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica e del lavoro, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 giugno 1911 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1914, p. 235.
  14. (IT) Presidenza del consiglio dei ministri: istituto centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 1° dicembre 1921 (PDF), Vul. V, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1926, p. 6, tora 1.
  15. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1931-IX (PDF), Vul. II, Pt. I, Rumma, Tipografia Operaia Romana, 1933, pp. 228-229.
  16. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. II, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 10, tora II.
  17. (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 32, Rumma, Soc. Abete, 1956, p. 16, tora II.
  18. (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 9, Rumma, 1964, p. 16, tora II.
  19. (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 16, tora II.
  20. (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 21, tora II.
  21. (IT) Istituto nazionale di statistica, 13° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 20 ottobre 1991 (PDF), Fasc. Savona, Rumma, Istituto poligrafico e zecca dello stato, Agustu 1993, p. 222, tora 6.3.
  22. (IT) Istituto nazionale di statistica, 14° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 21 ottobre 2001, Fasc. Savona, Rumma, System Graphic S.r.l., Dixenbre 2005, p. 116, tora 3.3.
  23. (IT) La Frazione di Vecersio, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 2 zenâ 2025.
  24. (IT) Chiesa di Nostra Signora della Neve, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 27 novénbre 2022.
  25. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, La chiesa di Santa Maria ad Nives, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 216-217.
  26. (IT) San Giovanni Battista, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 27 novénbre 2022.
  27. 27,0 27,1 (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Oratorio di San Giovanni decollato, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 218.
  28. (IT) Sant'Antonio da Padova, in sce beweb.chiesacattolica.it. URL consultòu o 27 novénbre 2022.
  29. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Oratorio campestre di Sant'Antonio da Padova, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 219.
  30. 30,0 30,1 (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, 1981: La festa dell'albicocca d'oro a Vecersio, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 380.
  31. (ITLIJ) Fiorenzo Toso, Il dialetto di Castelvecchio, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta Val Neva, Arbenga, Bacchetta, pp. 153-159.
  32. 32,0 32,1 (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio le radici: Giugno, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, pp. 252-253.
  33. (ITLIJ) Silvio Riolfo Marengo, Silvia Malco Badano e Roberto Badano, Castelvecchio: Cenni sul patrimonio superstite. Oratorio di San Bernardo, in Castelvecchio di Rocca Barbena. Vita e storia di un borgo millenario nell'alta val Neva, Arbenga, Bacchetta Editore, 2022, p. 226.