Sâta a-o contegnûo

Dialettu arbenganese

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Da Wikipedia
(Rindirisòu da Dialétto arbenganéize)
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese sitadìn
Arbenganese
Âtri nómmi(ze) Arbenganéize, Arbenghéize, Arbenganeise
Parlòu inItàlia Itàlia
Regioìn Liguria
( Sann-a, stemma Imperia)
Piemonte
(Àutu, Ci(r)ixöa de Garesce, Cravaüna)
Parlànti
Totâle~10.000[n. 1]
Clasificaçión
FilogénexiLengue indueuropée
 Italiche
  Rumanse
   Rumanse de punènte
    Gallu-Rumanse
     Gallu-Italiche
      Lìgü(r)e
       Lìgü(r)e du sèntru punènte
        Arbenganese
Estræto in léngoa
Diciaraçión universâle di dirìtti umâni, art. 1
Tütti i òmmi i nàscen in libertè e i sun pa(r)eggi in dignitè e diritti. I sun dutèi de raxùn e de cusciènsa e i l'han da fà l'ün cun l'âtru in pìna fraternitè.
(arbenganese sitadìn)

Tütti i òmmi i nàscen in libertài e i sun pa(r)eggi in dignitài e diritti. I sun dutài de raxùn e de cusciènsa e i l'han da fà l'ün cun l'âtru in pìna fraternitài.
(arbenganese fö(r)a de mü(r)aje)
Difuxùn de l'arbenganese, in selestìn e zòne de transisiùn.

L'Arbenganese (o ascì u dialettu d'Arbenga, in rife(r)imèntu au parlà sitadìn[n. 2], arbenganéize in zenese) u l'è 'n dialettu da lengua lìgü(r)e parlàu pe'u ciü inta ciâna d'Arbenga e inte valè du sò entrutèra (Le(r)ùn, A(r)òscia, Pennavaire e Nêva), ch'u fa parte du cuscì dìtu grüppu du Lìgü(r)e du sèntru punènte, dund'a l'è a varietè ciü difüsa.

L'arbenganese, cumme e âtre varietè da lengua lìgü(r)e, u s'è evulüu in scia base du latìn vurgâ e, prubabilmènte daa creasiùn da marca ale(r)amica e de quella ardüinica, cu'u rèstu du Punènte u l'ha cumensàu a evolvise cun di carateri soi. Pe' stu fètu chi u dev'êsse stètu üna de primme varietè a adutà a tipica palatisasiùn lìgü(r)e di grüppi latìn PL, BL, FL, alantu(r)a spantegâ numma fra a Rive(r)a de Punènte e u Bassu Munferàu[1]. Cu'a sutumisciùn ai zenesi du 1251, cumm'u l'è capitàu pe'u rèstu da Rive(r)a, u l'è pe(r)ò cangiàu u codice de rife(r)imèntu, cu'e evulusiùi rivèi dòppu ch'i l'han purtàu a semejâse de ciü a quellu de Zena[2].

Scibèn che du bèllu rè(r)e, u parlà d'Arbenga u l'è ün di pôchi ch'e ghe sun de testimunianse scrìte fina da l'Etè de Mezzu, scibèn che inte di tèsti dunde lengua e grafìa e se mesccian au latìn. Ste testimunianse lì, ch'e rivan armenu dau Trexèntu, e sun cuntegnüe inte di papèi dife(r)ènti, cumme quellu du 1384 cun l'apaltu di travai pe' rangià u campanìn da catedrâle[3]. Da sti scrìti i se vegghen zà pa(r)eggi trèti ch'i se destaccan dau parlâ de sitè cun in'impurtante tradisiùn lete(r)a(r)ia, survatüttu Zena e Savuna, e fina quarche caratere ch'u pà ligâse a quelli d'ancöi. Fra sti lì, de spessu a -r- primma e doppu de cunsunante a vegne scrìta -l-, int'in moddu scimile aa debulèssa generâle da -r- intervucalica ch'a se tröva au dì d'ancöi e che, inte de varietè arbenganesi de l'A(r)òscia, a gh'è ancù fina d'ataccu ae cunsunante. Presempiu u gh'è, defèti, flustum du 1362, palmi du 1382, plender e plumeramente du 1384 e in segultà ancù du 1511[4]. Dau Quattrusèntu a s'è cunservâ ancù in'impurtante testimuniansa, in'u(r)asiùn aa Vèrgine du 1461, ch'a repìa u tìpu lete(r)a(r)iu de lòde a Ma(r)ìa du seculu de primma e che, a despetu di âtri scrìti du sò tèmpu, a presènta ina lengua ciütòstu sccetta e nu gua(r)i tuscanizâ, daa scritü(r)a in pò urdena(r)ia e infruensâ dau latìn, cun pa(r)egge ipercuresiùi cumme petimecto, facto, morcte, ecc ch'e sun segnu du cuntèstu pupulâre de dund'a l'è sciurtìa[5].

Levèi ste testimunianse ciü antìghe, besögna spetà pa(r)eggi seculi perché l'arbenganese, cumm'u l'è vegnüu au dì d'ancöi, u secce turna missu 'n sciü papê. E primme puesìe ch'a se fà de mensiùn, che pe(r)ò e se sun pèrse, i duve(r)ean remuntà ai ànni Trènta, scrìte daa mèstra Angioletta Romagnoli. A l'ürtimu, inti ànni Setanta, i sun sciurtìi i primmi libretti a stampa cun di cumpunimènti in arbenganese: du 1978 a gh'è l'Agendina Albenganese 1979 du Vincenzo Bolia mèntre du 1979 u l'è sciurtìu u Rime in dialetto ligure albenganese cun dui tocchi, I arbenganesi e Due lavande(r)e d’Arbenga i se saluan de mattin vixin a Senta, ch'i sun, inte l'urdine, du 1952 e du 1953, i ciü veggi a êsse mai pübrichèi. Du 2009 u l'è pe' cuntru sciurtìu u grande Disiunai"u Arbenganeṡe, de l'Angelo Gastaldi, u primmu pe' stu parlà[6], e, du 2025, in vucabula(r)iu du Vincenzo Bolia, cu'a primma gramatica scrìta de l'arbenganese[7].

U dialettu arbenganese u l'è üna de varietè ciü impurtanti da lengua lìgü(r)e a êsse parlèi inta Rive(r)a de Punènte, ligàu a l'infruènsa stu(r)icamènte esercitâ daa sitè ingàuna, pe' lungu tèmpu grande sêde vescuvìle e lìbe(r)u cumün, puntu de partènsa de traffeghi e de cumèrci versu u Piemunte. Au de là che inta Ciâna u l'è difüsu inte âtre valè d'in gì(r)u a sta chi, cumme a valâ du Nêva o a zà mensunâ valâ de l'A(r)òscia. Versu levante se pò truvà l'arbenganese fìn au paìse du Burghettu, culonia de l'Etè de Mezzu d'Arbenga fundâ du 1288, e inta valâ du Va(r)atèlla, pe' lascià, de dòppu, u pòstu a di dialetti de transisiùn cu'u grüppu du lìgü(r)e du sèntru.

Versu meridiùn u gh'è u pasaggiu au dialettu a(r)ascìn, ch'u furma di dialetti de transisiùn cun l'arbenganese parlèi inta valâ du scciümme Le(r)ùn. Ciü estesa a l'è a presènsa inte l'entrutèra, lungu u cursu du turènte A(r)òscia, dund'e se ponen truvà parlèi de stampu arbenganese armenu fìn a l'artessa du cumün da Cêve, zà inta pruvinsa de Impe(r)ia. In'âtra variante ligâ ciü de strêtu a stu parlà chi a l'è quella du paìse de Muntegrossu. De dòppu da Cêve, i ghe sun dialetti de transisiùn cun ciü infruènse de Impe(r)ia. Versu setentriùn i se incuntran i parlèi du grüppu Ligü(r)e arpìn, cumme l'urmeascu. Inte sta diresiùn chi i se trövan ancù di tràtti arbenganesi inte parlè de l'âta valâ du Nêva, mèntre i dialetti de l'âta valâ du Pennavaire (de Àutu e Cravaüna) i sun minimamènte infruensèi da l'urmeascu; de cuntru e frasiùi garescine de Ci(r)ixöa e de Vôte, sutt'au Piemunte ma intu versante lìgü(r)e da Còlla de San Benardu, e presentan 'na mescciü(r)a cu'u dialettu garescìn, avendughe pe(r)ò ina fòrte cumpunènte ingàuna.

Cumme pe' tante âtre varietè da lengua lìgü(r)e, pe' l'arbenganese a nu l'exìste 'na grafìa tradisunâle o ufisiâ pe' puêlu transcrìve; inti tèmpi ciü resènti i ghe sun stèti pe(r)ò di tentatìvi inte stu sensu, cu'a raxùn de preservà a parlâ.

Fra e divèrse prupòste e se ponen vegghe, presèmpiu, a grafìa duve(r)â dau giurnalista e puêta Vincenzo Bolia pe'e sò òpe(r)e[8] e quella üsâ da l'Angelo Gastaldi intu sò Disiuna"iu Arbenganeṡe.

Grafìa Bolia
Létte(r)e Sòi

IPA/AFI

Nòtte
A a
B b
C k/ʧ
D d
E e/ɛ e serâ/ e avèrta
F f
G g/dʒ
H mütta, cumme in italiàn
I i
Ï ij són du fransese "famille"
L l
M m
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ o serâ/o avèrta
EU ø són de eu fransese
OEU œ són du fransese "coeur"
P p
Q k
R r
Ȓ ɹ són da r evanescènte
S s
z són da "s" de l'italiàn "rosa"
SC-C ʃ+ʧ són da pa(r)òlla "sc-ciümma"
SSC ʃ són de l'italiàn "sci", rinfursàu
T t
U u
Ü y són da "u" fransése
V v
X ʒ són du fransése "jardin"
Z z són da s de l'italiàn "rosa", da lezze pa(r)eggiu a ṡ
Grafìa in u[n. 3]
Létte(r)e Sòi

IPA/AFI

Nòtte
A a
B b
C k/ʧ
D d
E e/ɛ e serâ/ e avèrta[n. 4]
F f
G g/dʒ
H mütta, cumme in italiàn
I i
Ï i: son da i lungâ
L l
M m
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ o serà/o avèrta
Ö ø són de eu fransese
P p
Q k
R r/ɹ ɹ u vegne pa(r)ugge votte nu marcàu o indicàu fra pa(r)èntexi
S s
T t
U u
Ü y són da "u" fransese
V v
X ʒ són du fransese jardin
Z z són da "s" de l'italiàn "rosa"
Grafìa Gastaldi
Létte(r)e Sòi

IPA/AFI

Nòtte
A a
B b
C k/ʧ
D d
E e/ɛ e serâ/ e avèrta
F f
G g/dʒ
GGN ɲ: sòn de "gn" italiàn, rinfursàu
H mütta, cumme in italiàn
I i
Ï ij són do fransese "famille"
J ʒ són du fransese "jardin"
L l
M m
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ o serâ/o avèrta
EU ø són de eu francese
OEU œ són du fransese "coeur", u se duve(r)a pe' marcà e c/g "dü(r)e" o inte sèrti âtri câxi
P p
Q k
R r
" ɹ són da r evanescènte
S s
z són da "s" de l'italian "rosa", intervucalica
SC-C ʃ+ʧ són da pa(r)òlla "sc-ciümma"
SSC ʃ són de l'italiàn "sci", rinfursàu
T t
U u
Ü y són da "u" fransése
V v
Z z són da "s" de l'italian "rosa", au prinsipiu de pa(r)òlle e inte sèrti âtri câxi
  • Roa roa pe u cian che u marotu u porta u san[9]
  • Stüccu e pitüa fàn bèlla figüa
  • Se e nìvure vén dau mâ pîa u bö e vaténe a cà, se e nivure vén da a muntàgna pîa u bö e và in campàgna
  • Ciöve, baxîna, tütti i màtti vàn aa ma(r)ìna
  • Carlevâ u l'è mortu, ciüccu cumme in pòrcu, u l'ha lasciàu ai sò fiöi stuchefìsciu e faxöi
  • Vöia de travaiâ satim'adossu travàia ti che mi nu pòssu
  • Stràsse cun stràsse, pigöggi cun pigöggi
  • Ciöve, ciöve, e gaìne fan e öve

Testimunianse scrìte

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Arbenganese d'Arbenga

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Varietè arbenganesi

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Nòtte au tèstu
  1. Dètu stimàu in scia bàse da pupulasiùn de l'area interesâ (inclüsa quella de aree de transisiùn) e du dètu ISTAT in scia difuxùn de lengue regiunâli, in persentuâ, a l'ànnu 2015
  2. Ciü in generâle, pe' inclüdde intu discursu e parlè d'in gì(r)u aa Ciâna e de valè, a se duve(r)a l'espresciùn parlè arbenganesi o parlè ingàune
  3. Adatamèntu da generâle grafìa in u a l'arbenganese
  4. Ascì ê, cun in són ciü lungu
Nòtte bibliugrafiche
  1. (IT) Giulia Petracco Sicardi, 128. Ligurien (Liguria), in Günter Holtus, Michael Metzeltin e Christian Schmitt, Die einzelnen romanischen Sprachen und Sprachgebiete vom Mittelalter bis zur Renaissance, Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vul. 2, Tübingen, Walter de Gruyter, 2010, pp. 117-119, ISBN 3-110-93835-9.
  2. (IT) Fiorenzo Toso, Storia della cultura ligure (PDF), in Dino Puncuh, Atti della Società Ligure di Storia Patria, Vul. 45, 119, fasc. II, Zena, Società Ligure di Storia Patria, 2005, pp. 196-197.
  3. Toso, 2009, Vul. II, p. 128
  4. Toso, 1996, p. 9
  5. Toso, 2009, Vul. II, p. 29
  6. (IT) Vincenzo Bolia (a cü(r)a de), Miniguida alla pronuncia delle parole nel dialetto ligure di Albenga, in sce liguria2000news.it, 10 dixèmbre 2010. URL consultòu l'11 seténbre 2024.
  7. (IT) Vocabolario del dialetto di Albenga, il 4 ottobre la presentazione all'Auditorio San Carlo, in sce ivg.it, 30 setèmbre 2025. URL consultòu o 13 dexénbre 2025.
  8. Bolia, 2015, pp. 18-21
  9. (LIJ, IT) Ernesto Ghione, U luvu e a urpe, in Erli. Testimonianze tra storia e leggenda, Uvàda (Lisciandria), La Gazzetta Ligure, 1986, pp. 74.

Ligammi de fö(r)a

[modìfica | modìfica wikitèsto]