Sâta a-o contegnûo

Dialéttu priéze

Sta pagina chi a l'è scrita da Prìa
Da Wikipedia
PR
Sta pagina chi a l'è scrita da Prìa
Parlâ da Prìa
Âtri nómmiDialéttu priéze
(IT) Dialetto pietrese
Parlòu inItàlia Itàlia
Parlòu in Liguria
( Sann-a)
Clasificaçión
FilogénexiLéngue indoeurupêe
 Itàliche
  Rumànze
   Romànze òcidentâli
    Gallu-Itàliche
     Lìgüre
      Lìgure céntro-òcidentâle
       Priéze
Estræto in léngoa
Tütti i ommi i nàscian in libertê e i sun paéggi in dignitê e dirîti. I sun dutê de raxùn e de cusciénsa e i l'han da fâ l'ün cun l'âtru in pìna fraternitê.
A màppa du parlâ da Prìa, cun in blö u parlâ sitadìn, in selestìn e zone de infruénsa

U Parlâ da Prìa (o ascì dialéttu priéze, scrîtu segundu a grafìa Accame dialéttu priéṡe, in zenéze Dialétto prïeize, in italiàn Dialetto pietrese) u l'è in dialéttu de genere ligüre du séntru-punénte (mêxima famìggia du dialéttu d'Arbenga e du Finâ) parlòn a-a Prìa e in-ti paîzi d'in gìu.

U g'ha di trêti carateristichi ch'i remandan a-e parlê du gruppu sentrâle, tantu che, insémme cun quéllu de Löa, u l'è da cunsciderâ l'è in parlâ de tranzisiùn cun sti chi.

Descrisiùn e stoja

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U dialéttu da Prìa a l'è üna de varietê da léngua ligüre parlê in-ta Rivêa de Punénte, ciǜ che in-tu mêximu cumǜn da Prìa u l'è parlòn asci in-te tütta a vaâ du Marémula, cu-i paîzi de Giüsténixe, du e de Magiö, ch'i g'han e sö particularitê. Quéllu da Prìa u l'è in parlâ de tranzisiùn ch'u se sumeggia cun quéllu de Zena e de Savùna, scicumme che a zona a gh'à avüu ina grossa infruénsa da parte da Repübbrica de Zena, survatüttu fra u 1325 e u 1797, quande a sitê a l'êa sede du capitanòn lucâle, che u cunprendêva ascì Tuiàn, Buisàn, Borzi e Veéssi, ciǜ e frasiùi de Ransci da Prìa e de Vèrxi (o ascì Versci) de Löa.

• Dialéttu da Prìa: a l'è a parlâ sitadîna, parlâ in-tu veggiu, mentre che in-tu tòccu da sitê a-u de là du Maémua, versu u Sucursu, u cuménsa u cuntattu cu-u parlâ de Borzi, che cumunque u resta ben vixìn in-ta còcina.

• Dialéttu de Giüsténixe: ch'u cunserva de ciü di trêti arcaichi, cun de diferénse fra ina burgâ e l'âtra, u mustra a velarizasiùn da a tonica, marcâ cumme <ô>, u lescicu u se vixina ascì cu-i dialétti da Vāatèlla (ch'i se sumeggian de ciü a-i dialétti de valê d'Arbenga) e de Bardenéi (èrta Burmia).

• Dialétti du Tû e de Magiö: influensê da quéllu da Prìa, i mustran di trêti tipichi, turna despaéggi a segunda du postu, ün di ciü grossi càngi u l'è u truncâ di participi in -òn (ch'i vegnan in -ò).

Cumme pé âtre varietê de léngua ligüre a nu a l'exìste ina grafìa ch'a secce da tütti recunusciüa: u gh'è stêtu diferénti moddi de scrîve u dialéttu, cun de pruposte ch'e l'êan partîe da-u Giacomo Accame, fin a l'ürtima versciùn ch'a l'è sciurtîa pe'a pübbricasiùn du disiunâiu Prìa du 1999, scrîtu da lê in persùna cun l'arenbu du cumǜn da Prìa, doppu êsse stêtu zà l'autû de quéllu du 1981. I travàggi fêti de stu periudu i se mustran in acordiu cun quelle che e sun e regule döveê da-a Cunsürta Ligüre pe-u Vucabulâiu de Parlê Ligüri, inbastîe pochi anni primma, a partî da-u Cunvegnu de Sanremmu, du 1976.

Grafìa Accame (1980)

[modìfica | modìfica wikitèsto]

A l'è a primma grafìa döveâ da Accame, in-te l'anbitu du sö travaggiu sciurtîu du 1980, ciamòn "Pietra Ligure com'era...", cun in grossu spassiu dedicòn a-u parlâ da Prìa, cun moddi de dî, zöghi, e stòje da tradisiùn du postu. A mustra ancù di trêti ancùn vixìn a-u moddu de scrîve a-a zenéze.[1]

Grafìa "tradisiunâle"
Lettie Sönnu Ezempi Notte
A a avertu
AE ɛː aegua E bén larga e trascinâ
B b baggiu
C k/ʧ cian

cheuxe

Sönnu da c düa o dûse
Ç s çestin Sönnu da s aspia (cumme quélla de sedia)
da döveâ dunde in italiàn u ghe sajéva ce - ci
D d donna
E e/(ɛ) lellua

persigu

Strêta e serâ, levòn quande aprövu u gh'è a r ciǜ 'n âtra cunsunante;
avanti a l, s, t de tantu larga cumme strêta (es. bèllua / léllua)
EU ø ancheu Sönnu de "eu" franséze
F f figüa
G g/ʤ gattu

gente

Sönnu da g düa o dûse
GN ɲ legnu
H - ancheu Mütta
I i issâ
Ï i: spassuïa Sönnu da i ciǜ carcòn, inti gruppi de due vucâli
J j - I semicunsunante (rèa)
L l lasciâ
M m tempu Ascì seguîa da -p e -b
N n ninte
O ɔ (/o) ochin o in genere larga e avèrta
P p prüxe
Q k(w) quartu
R r rattu
S s/z/ʃ sücca
présümin
inciastru
Sönnu da s aspia avanti de vucâli, se intu mézzu de paòlle a vegne dûse;
cun aprövu 'na cunsunante a vegne dîta cumme sc
SC ʃ büscu
SCC ʃ+t͡ʃ = ʃʧ scciümaea Se u grupu sc u g'ha de doppu 'na c dûse
T t testa
U u/w uùccu
Ü y rüzze Sönnu da "u" franséze
V v vin
X ʒ maxé Sönnu da "j" françeize
Z z/z: cianze

gazzana âze

Sönnu da s dûse, a l'inprinsippiu da paòlla, tacòn a 'na cunsunante o dunde rinfursòn

Grafìa Accame (1981)

[modìfica | modìfica wikitèsto]

A grafìa döveâ da Giacomo Accame in-tu Disiunâiu da Prìa du 1981, scrìtu in culaburasiùn cun Giulia Petracco Sicardi, ch'a cunscidera, in azùnta a-a grafìa italiàna, e léttie j, ö, ṡ, ü, x. U moddu de döveâle u l'è paéggiu a quéllu du travaggiu de primma, cu-a nuvitê da <ö> a-u postu da <eu> e da <ê> a raprezentâ u gruppu <ae>.

In cangiu da z a vegne scrîta a , ch'a funsiùna cumme distinsiùn fra a "s" sunora e quélla surda (paéggia a rosa italiàna a primma, cumme serpente in-ta segunda maînea), da végghe dunca che a "z", a diferensa de l'âtru moddu a vegne lasciâ perde. A léttia q a se dövea sulu in-te di câzi particulâri, de lungu a végne sustituìa cun a c (pé ezémpiu "cuélli" a-u pòstu de "quélli"). A diferénsa de prìmma u se limita a prezénsa di dùi balìn sùrva (diérezi) e vucâli, levòn che pe-a "e" e a "i" (e dunca scrîte ë, ï) a mustrà in iato, cu-a separasiùn da prununsia de vucâli.[2]

Grafìa du disiunâiu (1999)

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Léttie Sönnu

IPA/AFI

Nòtte
A a
B b
C k/ʧ
D d
E e/ɛ e serà/ e avèrta; senpre avèrta primma da létia <r>
F f
G g/dʒ
H mütta, cumme in italiàn
I i
J i: sönnu da i ciǜ lungu, fra dùi vucàli
L l
M m
N ɱ/n/ŋ
O o/ɔ o serà/o avèrta
Ö ø són de eu fransese
P p
Q k
R r
S s
SCC ʃ+ʧ sönnu da paròlla "scciaî"
T t
U u
Ü y sönnu da "u" franséze[3]
V v
X ʒ sönnu du fransése "jardin"
Z z sönnu de l'italiàn "rosa"

E regule de ciǜ ch'e sun leghê ai asenti in-ta grafìa de stu dialéttu e sun elenchê chi sutta:[4]

  • L'aséntu circunflessu se dövea pe-i sönni vucàlichi lunghi, quande a gh'è a "o" a pö ésse de sönnu avèrtu o seròn.
  • I sönni vucalichi de léttie a, i, u e ü i önan de spéssu l'aséntu grâve (à, ì, ù, ǜ), u nu l'è puscìbile mette l'aséntu grâve in-te âtre vucâli.
  • E vucàli lunghê, ch'u nu ghe cazze l'aséntu (atone) e prezéntan 'na linea surva. (ā,ē,ī,ō,ū).

Paragùi e âtre carateristiche

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Sta-chi a l'é üna tabella cun di cunfrùnti cun de âtre varietê du ligüre du séntru punénte (arbenganéze e finaléze), ciǜ u zenéze, du grùppu sentrâle.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze

(grafìa ufisiâle)

Arbicòccu

Bricòcculu

Ba(r)icòccu Bricoculu

Armugnìn

Bricòcalo

Armognìn

Cuxina Cuxìna Cuxìna Cuxìnn-a
Mercòn Mercàu Mercô Mercòu
Mezǜa Mezüa Mesura[n. 1] Mezûa
Palu Pà(r)u Pôlu Pâlo
Sciügamàn

Picagétta[n. 2]

Sciügamàn

Picagetta

Sciǜgaman

Picaiétta

Sciugamàn

Picagétta

Pùisciu

Pùixu

Puxu Arböia[n. 3] Poîscio
Scciümêa Scciümè(r)a Sciüméra Sciùmme
Sèrne Sèrne Serne Çèrne

Scélie

Strosciòn Strusciàu Strusciùn

Strusció

Strusciou[n. 4]

Strosciòu

Sta tabèlla chi a mustra a variasiùn di sufissi in-te varietê pigiê in cunsciderasiùn.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze
Sufissu Italiàn
A Prìa (sentru) Giüstexine U Tû
e Magiö
-siùn -siùn -siùn -siùn -siùn -çión -zione
Stasiùn, asiùn, dunasiùn Stasiùn, asiùn, dunasiùn Staçión, açión, donaçión Stazione, azione, donazione
-ài
Varietê, felisitê, sitê Varietài, felisitài, sitài Varieté, felisité, Sité Varietæ, felixitæ, sitæ Varietà, felicità, città
-îna -îna -îna -ina -ina -inn-a -ina
Cuxîna, fursîna, pîna Cuxìna, fursìna, pìna Coxìnn-a, forçinn-a, pìnn-a
-òn -àu -ùn[n. 5]

[n. 6]

-ou[n. 7]

-ou -ato[n. 8]
Mercòn, rigòn, bagnòn Mercò, rigò, bagnò Mercàu, rigàu, bagnàu Mercùn/mercó/mercou

rigùn/rigó/rigou
bagnùn/bagnó/bagnou

Mercou, rigou, bagnou Mercato, rigato, bagnato

Cumme in âtre varietê ligüri ghe sun quattru cuniugasiùi, che e sùn -â (andâ)[n. 9], -ê (savê), -e (crêsce), -î (finî). A furma riflescîva a se cunpûne cun a zunta de -âse a-a furma de l'infinîu (retiâse, inpegnâse) pe-a primma cuniugasiùn, pe-a segunda, a tersa e a quarta u ghe vö u -ise (piaxêise, scrìvise, cunvertîse), u moddu a l'indicatîvu u prezènta sulu i tenpi prezénte e passòn pròscimu (inbastîu cun u particippiu), mèntre âtre furme passê e nu sun mài existîe o e sun chéite föa de l'üzu.[2]

I particippi ciǜ cumǜi i sun uriginê cun a fùrma -òn, ma ghe sun de diferenti ecesiùi, difatti quarche vèrbu da I cuniugasiùn u fùrma u particippiu passòn cumme -êtu (andêtu, fêtu), mentre pe-a segunda e se incuntra de lungu a fùrma -üu, mèntre tèrsa e quàrta persùna e sun iregulâri.

I agetìvi i se furman cun quattru diferenti terminasiùi puscibili, a primma cun -a (a-u feminîle) e -u (maschîle), chi i diventan -i e -e a-u plürâle. A segunda a resta invariâ, cun a sula furma in -e pé tütte e varietê. E âtre dùi e sun mênu frequenti, cumme -un/-una (de suvénte in-tu sènsu acrescitîvu) e a fùrma -ê a-u maschile, invariâ a-u plürâle, ch'a divegne a-u feminile -a, ciǜ -e (plürâle)

Furmasiùn du plürâle

[modìfica | modìfica wikitèsto]

U plürâle di nummi u se furma de lungu metìndu a-a fûrma scingulâre 'na "i" (èrbu-èrbi), in âtri cazi sta-chi a végne invece zunta (mü-müi). I nummi femininli chi g'han a fìn in a o â, i diventan e o ê (fêa-fêe). I restan invariê i nummi che a-a fìn i g'han e o ê.[4]

Inti sufìssi vìsti primma u priéze a-u plürâle u se cunpôrta in te stu moddu chi.


Priéze

Arbenganéze

Finaléze

Zenéze
Sufissu Italiàn
-siùi -siùi -siòi[n. 10]
-siuèi[n. 11]
-siui[n. 12]
-çióin -zioni
Stasiùi, asiùi, dunasiùi Stasiùi, asiùi, dunasiùi Stasiòi, asiòi, dunasiòi Staçióin, açióin, donaçióin Stazioni, azioni, donazioni
Stasiuèi, asiuèi, dunasiuèi
Stasiùi, asiùi, dunasiùi
-ài
Invariòn (u nu cângia)
-îne -ine -ine -inn-e -ine
Cuxîne, fursîne, pîne Cuxìne, fursìne, pìne Coxìnn-e, forçinn-e, pìnn-e
-ài -òi -ati
Merchê, righê, bagnê Mercài, rigài, bagnài Mercòi, rigòi, bagnòi Mercæ, rigæ, bagnæ Mercati, rigati, bagnati

Testimuniànse scrîte

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Targhe in-ta Véggia Prìa

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Pé mantegnî a varietê lucàle u cumǜn da Prìa u l'ha inserìu in-te tütti i carùggi du burgu (divìzi fra i riui Nunsià, Fossu, Ciassa Veggia e Ajetta) targhe e cartélli in-tu parlâ, cun nummi lighê a-a tradisiùn lucâle, de lungu diferénti rispettu a-u numme italiàn.

  • Enrico Laganà, Moddi de dî â Pria, edisiún de Savùna, La stampa, 1976.
  • G.Accame, G.Petracco Siccardi, Disiunâiu de Prîa, Savùna, Centro Storico Pietrese, 1981.
  • Maria Grazia Bottaro e Caterina Dell’Erba, ’na reùnda de puesìe, A Prîa, Centro Storico Pietrese, 1982.
  • G. Accame, U zögu da chìna, Zena, 1989.
  • G.Accame, Antulugîa de 'n paîze. A Prîa. Stoja, fulkûre, dialéttu, tradisiùn e futugrafîe, U Sejâ, Tipugrafîa Ligüre, 1989.
  • G.Accame, U cunfögu (1978-1981), A Prîa, Centro storico pietrese, 1992.
  • G.Accame, Disiunâiu Italian-Priéze, Savùna, Cumüne da Prîa, 1999.
  • Lorenzo Magliano, Puesìe da Prìa, A Prîa, Centro storico pietrese, 2005.
  • Lorenzo Magliano, Âtre sinquànta puesìe da Prìa, A Prîa, Centro storico pietrese, 2006.
  • G.Accame, Disiunâiu de Prîa (agiurnòn), Savùna, Centro Storico Pietrese, 2007.
  • Gianni Nari de Borzi (u Piullu), Moddi de di da Rivea de Punente: dialettu de Borzi e da Prîa, Borzi e Véessi, Centro storico culturale di San Pietro, 2010.(testi e redasiùn de Gianni Nari; disegni de Loredana Bagnasco e Loredana Falletta; futugrafîe de Edoardo Toni; azunta A lezenda du piràta e A bella borzina, cuniugasiùn di verbi ausiliari).[5]
Nòtte a-u testu
  1. Mesua a Varigotti
  2. U vegne marcòn ascì cu-a variànte pücagetta, döveâ prezenpiu in-tu paîze de Giüsténixe
  3. Lémmu o Piséllu ascì
  4. Quande u se vö parlâ de 'na côsa; Cun riferiméntu a 'na persùna l'agetîvu u vegne Derenùn-Derenó inte varietê "cunservatìve", Derenou a Varigotti;
  5. A Burgu, Lacremâ, Maîna e Pîa
  6. Dialétti di mùnti, o "cunservatîvi"
  7. A Varigotti
  8. Survatüttu riferîu ai particippi
  9. In-ta varietê de Giustexine questa cuniugasiùn a sciòrte in -ö, e dunca i se pönan avê furme cumme andö, , tiö, pé via de l'influensa de Bardenéi
  10. Finaléze du Burgu e de Lacremâ
  11. A Maîna e Pîa
  12. Da-e âtre pàrte
Nòtte bibliugrafiche
  1. (LIJ, IT) Giacomo Accame, A proposito del dialetto pietrese, in Pietra Ligure com'era... (con album fotografico): storia, dialetto, folclore, tradizione, Savùna, Tipografia La Stampa, 1980, pp. 26-27.
  2. 1 2 G.Accame, G.Petracco Siccardi, Disiunâiu de Prîa, Savùna, Centro Storico Pietrese, 1981.
  3. I sönni vucalichi de léttie a, i, u e ü i önan de spéssu l'aséntu grâve (à, ì, ù, ǜ), u nu l'è puscìbile mette l'aséntu grâve in-te âtre vucâli.
  4. 1 2 (IT) Nòtte sciü-u dialéttu da Prîa, in sce docplayer.it. URL consultòu o 17 zùgno 2021 (archiviòu da l'url òriginâle o 10 zùgno 2021).
  5. (IT) Bibliugrafîa da Prîa, in sce centrostudiponentini.it. URL consultòu o 19 zùgno 2021.

Culegaménti estèrni

[modìfica | modìfica wikitèsto]