Sâta a-o contegnûo

Leca (Arbenga)

Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
44°03′41.95″N 8°10′53.79″E
Da Wikipedia
AR
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese
Leca
frasiùn geugrafica
Leca – Veduta
Leca – Veduta
Panu(r)àmma da frasiùn, dau stradùn
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Liguria
Provìnsa Savuna
Comùn Arbenga
Teritöio
Coordinæ:44°03′41.95″N 8°10′53.79″E
Altitùdine15 m s.l.m.
Abitanti2 337[1] (2007)
Âtre informaçioìn
CAP17031
Prefìsso0182
Fûzo oràrioUTC+1
Nomme abitantilecaiöi
(scingulàre lecaiö)
Sànto patrónSan Pé e San Paulu
Giórno festîvo29 zügnu
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión: Liguria
Leca
Leca

Leca (Leca in italiàn ascì, dund'a l'è dìta fina Leca d'Albenga[2]) a l'è ina frasiùn d'Arbenga, ch'a cunta 2337 abitanti[1] e a se tröva a 15 mêtri in sciu livellu du mâ, a tòstu 4 chilòmetri de distansa daa sêde du cumün.

A frasiùn de Leca a se tröva inta bassa valâ du Neva, pôcu a munte du puntu dunde stu sciümme u se zunze cun l'A(r)òscia, che insemme u ghe furma A Sènta, ch'u se càccia intu Mâ Ligü(r)e a Arbenga.

Cumme u ciü tantu du terito(r)iu arbenganese, a l'è culucâ inta ciâna d'Arbenga, ascì se int'ina pusisiùn ciü au de drentu che a sitài mèxima.

Vista da Vìa au Piemunte
  • Nutréu (pe'a tupunumastica Via Chiesa Vecchia): u l'è u quartê ciü veggiu da frasiùn, custruìu a longu a stradda che d'in Arbenga a purtava versu u Piemunte, pöi mesciâ cu'u cangiu du cursu da Sènta. Lì da vixìn u se ghe tröva a gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u, ancöi atacâ au semité(r)iu.[3]

A se cunfurma cumme ina tipica stradda ligü(r)e serâ fra âti mü(r)ai a seccu ch'i servivan cumme recinsiùn pe'e ville e i òrti. U gh'è di stò(r)ichi edifissi du Quattru-Sinquesèntu, quarchedün de sti chi ch'u se vegghe ancù.[4] Inta stradda se pö ancù vègghe a Capeletta Còsta, au scunsacrà, rangiâ inti ürtimi ànni da sta famìa chi.[5]

• A Purtassa: u l'è u quartê ch'u l'è u cuntinuu de Nutreu, fin in simma de Leca, ciamàu cuscì perché inte stu scitu u pa ch'a ghe fusse l'antiga porte d'entrâ intu paìse, rivandu dau Piemunte. Ancöi u resta de derê aa paròcchia da Sunta.

• E Còste: a pàrte ciü in culìna da frasiùn, ai cunfin cun Salia e Campugéxa, ne sun parte e regiùi che au dì d'ancöi e pìan u numme de Simma de Léca, du Campàstru, de L'Ìsu(r)a Bèlla, di Parèi, di Mü(r)àssi e di Pözzi de Leca.

• Bagnöi: ciü versu a Ciâna, ai cunfìn versu Arbenga, ch'i sun fissài a l'artessa da veggia Capélla de l'Abâte a partì da mezza Vìa du Crìstu, a rivà fin daa Sènta. E tère d'in gì(r)u e pìan u nòmme de Brà, di Prài e du Cantùn.

• A Vìa au Piemunte: u l'è u növu sentru paìse, dund'i ghe sun ciü tante ativitài de cumerciu e ascì a gêxa paruchiale da Sunta, a finisce versu punènte daa Purtassa, inte Simme de Leca, mentre versu Arbenga a va fin au Fundu de Leca.

• A Vìa da Cêve: u l'è da dund'a tacca a vìa ch'a porta versu A Bastìa e da lì versu A Cêve, ben cürta (110 mêtri), a fenisce a l'artessa da riùnda ch'a segna u cumensu da SS453 da Valâ de l'A(r)òscia, avanti du pònte da Bastìa.

U paise u pia u numme de Leca a partì da u Mediuevu, quandu i abitanti vegniva ciamài Leuca, abreviasiun de Leucanthemum, numme de 'na margaìtta ch'a cresceva ina 'òtta inte sta zona.

Divegne poi postu de rexidensa pe i nobili da valà cumme se pö vegghe in tu riun sto(r)icu du Nutreu (ciamàu cuscì perché u deiveéa da l'àtu nümmeu de tröggi prezenti) e da Purtassa (l'antiga porta de ingressu da lucalitài pe chi u rivàva dau Piemunte), nasciüi lungu aa véia via prinsipàle du paìse dunde se trövan ancù i resti de mü(r)aie ina 'òtta parte de cà di patrissi.

Ina sé(r)ie de smuntamenti, o prubabilmente de in tèramottu u l'ha purtàu au spustamentu du nucleu du paìse ciü versu e spunde du Néva, cun l'abandùn da véia paruchiàle du Quattrusentu e a custrusiùn de ca' növe, aturnu a a növa via sentràle, l'udierna vìa au Piemunte.

Evulusiùn demugrafica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Abitanti censìi[n. 1]

A frasiùn ancöi a cunta tòstu 3000 abitanti, vista a gròssa espensciùn inti ürtimi ànni, ch'a l'ha purtàu aa custrusiùn de növi cumplesci de cà.

Pòsti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetü(r)e religiuse

[modìfica | modìfica wikitèsto]

A livellu de gêxa a frasiùn a fa parte da diocexi de Arbenga-Impe(r)ia, tütte e strütü(r)e religiùse intu sò teritò(r)iu e fan parte da parocchia dedicâ aa Sunta.

• Gexa paruchiale da Sunta, du 1790 cun dipinti e âtre opé(r)e pregiàe, fra sti chi ina presiùsa pà(r)a atâ, de(r)ivâ daa presedente paruchiale, dedicà a Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u.[3]

• U(r)atò(r)iu de San Pe(r)u (santu prutetù da frasiun) u se tröva lì d'ataccu aa géxa da Sunta, de dimensciùi picìne u cunserva tütti i crìsti purtài in prucesciùn daa lucàle cungrega, scicumme ch'u n'è a sêde.

Gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bosse(r)u (o du Bòssa(r)u), fiancâ au semité(r)iu uttusentescu, a l'è stâ custruìa inte l'epuca medievâle fòscia du seculu XII, fina se dandu amèntu a segundu di âtri stüddi a pu(r)ea fina remuntà au IX seculu.[17] Ritegnüa in'antìga dipendènsa du munastê benedetìn ch'u gh'é(r)a in sce l'Ìsu(r)a, a l'é(r)a a veggia parocchia du paìse. A l'è stâ fòscia abandunâ pe'e cunseguènse de 'n teramòttu intu seculu XVI[18], o ciü fassile pe'u spustamèntu du paìse ciü versu u növu cursu da Sènta. A strutü(r)a a presènta 'na faciâ de prìe a vista, mèximu mate(r)iâle ch'u custituìsce u campanìn, che podâse ch'u secce du Trexèntu-Quattrusèntu.[3] Cu(r)iusamènte a due navài, a cuntegnìva au sò de drentu di afreschi du seculu XV, purtài inta gêxa de San Benardìn a Vaìn pe' metîli au segü(r)u in seguitu du restauru spunciàu dau Rotary Club d'A(r)àsce.[3] Stu travaju lì u l'ha permessu de rangiâ u tèitu e e mü(r)aje, che i versavan int'in stàttu preca(r)iu.[19] Vixin aa gêxa i se ponen ancù vegghe i resti da canònica (a ca' du prève), ancöi derucà, cun in àrcu pe(r)iculànte ch'u dà in scia veggia entrâ du semite(r)iu, aù duve(r)â cumme depôxitu.

Architetü(r)e sivìli

[modìfica | modìfica wikitèsto]
A séde de l'Anpi dedicà a U Mégu

• Séde da divixùn Anpi dedicà a Felixe Casciùn cun atàccu u Museu da Rexistensa, u se tröva inta ciàssa da canônnica, u l'è atìvu dai ànni '80. Inisialmente u nàsce cumme mustra fìssa e u g'axéva 'na sede a pàrte in Arbenga. Dau 2005 u s'è spustàu a Léca e chi u cuntégne ciü de duxéntu futugrafìe di partigiài de valàe arbenganéxi e âtre testimunianse de l'ucupasiùn tedesca. Inte l'àtra saletta se trövan püe parte di atrèssi duvé(r)ài inta vìtta te tütti i dì dai surdàtti du Cumitàu de Liberasiùn Nasiunâ.[20]

• A Vìlla D'Aste: pòcu dòppu u A Purtassa e E Sìmme u se tröva in cumplèssu rexidensiâ du XVI seculu, cun tàntu de Tûre, a rèsta in scia drîta rivandu daa gêxa.[3]

A l'è stà duve(r)â dai D'Aste cumme ca' de vilezzu, chi i se trövan u(r)iginâli furme artistiche, cumme diferenti decurasiùi in bàssu riliévu specialmenti inti purtâ de ingrèssu. Sta li a se inse(r)isce in tu scistemma de ville tipicu de quellu periudu, ch'u l'axéva vistu a custrusiùn ascì de rexidense nubiliâri ascì da l'âtra spunda du s-ciümme Sènta, a Lüxignan, grassie ai Cepolla e a San Fê cun i Còsta.[4]

• Festa de S. Peu, a l'è a fèsta patrunàle da frasiùn, a se tegne tütti i ànni au 29 de zügnu, cun a méssa dedicà au santu prutetù inta paruchiàle e a prucesciùn cu'e cunfraternite lucàli intu sentru, a benedisiùn di cristi inte opée paruchiàli e a sàgra intu campu spurtìvu.

• Sagra du bunettu da nonna, a se tegne d'estai intu campu spurtivu, cun i piàtti tipici da tradisiùn ligure e u bunettu prepaàu segundu a risetta lucàle.

• Festa da Sunta, a se tegne a Mezz'aùstu, cun a messa inta paruchiàle, dedicà apuntu aa Sunta.

• Spetàndu u Natàle a Leca: pé a vìa au Piemunte i se tegnan e bancarelle ufèrte dau cumitàu di cumerciànti lucali, cun ròba da mangià, prudòtti du pòstu e ascì a fattuìa didattica cun di lbuatòi pe i fiöi.

Vie de cumünicasiùn

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Leca a l'è culegâ cun Cixàn a nord-ovest e cun u sentru d'Arbenga a sud-est grassie aa Stradda Nasiunàle 582 da Còlla de San Benàrdu, mentre se pò zunze versu A Bastìa cun a cuscì dìta Vìa da Cêve, a Stradda Pruvinsàle 453.

Pòcu distante dau burgu a l'è a sciurtìa d'Arbenga de l'autustradda de sciùe (A10), assemme a quella de l'Aurelia Bis, ch'a se tröva in regiùn Tûre Pernixe, ai cunfin cun Cixan, ch'a porta versu Aràsce.

Âtre frasiui d'Arbenga

[modìfica | modìfica wikitèsto]
Nòtte au tèstu
  1. 1871: pupulasiùn presente[6].
    1881: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 474 persune[7].
    1901: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 657 persune[8].
    1911: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 664 persune[9].
    1921: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 782 persune[10].
    1931: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 943 persune[11].
    1936: pupulasiùn rexidente[12].
    1951: pupulasiùn rexidente[13].
    1961: pupulasiùn rexidente[14].
    1971: pupulasiùn rexidente[15].
    1981: pupulasiùn rexidente[16].
Nòtte bibliugrafiche
  1. 1 2 (IT) AA.VV., 1.5. La geografia insediativa (PDF), in Piano Urbanistico Comunale Città di Albenga, aspetti socio-economici, Arbenga, Cumün d'Arbenga, 2015, p. 22.
  2. (IT) Girolamo Rossi, Glossario medioevale ligure, Arnaldo Forni Editore, 1909, p. 31.
  3. 1 2 3 4 5 (IT) La piana di Albenga (7), in Guida d'Italia, Liguria, 6ª ed., Milan, Touring Club Italiano, 1982, p. 422, ISBN 88-365-0009-9.
  4. 1 2 (IT) Andrea Leonardi, Atlante tematico del barocco. Il sistema delle residenze nobiliari, Le ville del contado d'Albenga (2), Romma, De Luca Editore d'Arte, 2009, pp. 122-123.
  5. Da nu scunfunde cun i nòbili arbenganéxi cunti de Cunscènte e poi ascì de Garlenda.
  6. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Popolazione presente ed assente per comuni, centri e frazioni di comune: censimento 31 dicembre 1871 (PDF), Vul. I, Rumma, Stamperia Reale, 1874, p. 162.
  7. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 157.
  8. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 febbraio 1901 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1902, p. 162.
  9. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica e del lavoro, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 giugno 1911 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1914, p. 234.
  10. (IT) Presidenza del consiglio dei ministri: istituto centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 1° dicembre 1921 (PDF), Vul. V, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1926, p. 5, to(r)a 1.
  11. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1931-IX (PDF), Vul. II, Pt. I, Rumma, Tipografia Operaia Romana, 1933, pp. 226-227.
  12. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. II, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 10, to(r)a II.
  13. (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 32, Rumma, Soc. Abete, 1956, p. 14, to(r)a II.
  14. (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 9, Rumma, 1964, p. 14, to(r)a II.
  15. (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 14, to(r)a II.
  16. (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 20, to(r)a II.
  17. (IT) Antonio Arecco, La Diocesi di Albenga - Imperia e i suoi vescovi. Storia della Chiesa Ingauna dalle origini al Quattrocento, Arbenga, Diocesi di Albenga - Imperia, 2003, p. 247.
  18. AA. VV., 1982, cap. 7, La piana di Albenga, p. 422
  19. (IT) Nicolò Staricco, La "Villa" di Leyca, extra moenia, nel Medioevo, in Cronache di Leca d'Albenga, Arbenga, Edizioni Delfino Moro, 2023, pp. 48-55.
  20. (IT) U muséu da Rexistensa de Léca d'Arbenga, in sce memoranea.it. URL consultòu o 31 òtôbre 2021.

Âtri prugètti

[modìfica | modìfica wikitèsto]