Leca (Arbenga)
AR |
Sta pagina chi a l'è scrita in arbenganese |
| Leca frasiùn geugrafica | |
|---|---|
Panu(r)àmma da frasiùn, dau stradùn
| |
| Localizaçión | |
| Stâto | |
| Región | |
| Provìnsa | |
| Comùn | |
| Teritöio | |
| Coordinæ: | 44°03′41.95″N 8°10′53.79″E |
| Altitùdine | 15 m s.l.m. |
| Abitanti | 2 337[1] (2007) |
| Âtre informaçioìn | |
| CAP | 17031 |
| Prefìsso | 0182 |
| Fûzo oràrio | UTC+1 |
| Nomme abitanti | lecaiöi (scingulàre lecaiö) |
| Sànto patrón | San Pé e San Paulu |
| Giórno festîvo | 29 zügnu |
| Cartògrafîa | |
Leca (Leca in italiàn ascì, dund'a l'è dìta fina Leca d'Albenga[2]) a l'è ina frasiùn d'Arbenga, ch'a cunta 2337 abitanti[1] e a se tröva a 15 mêtri in sciu livellu du mâ, a tòstu 4 chilòmetri de distansa daa sêde du cumün.
Geugrafìa
[modìfica | modìfica wikitèsto]A frasiùn de Leca a se tröva inta bassa valâ du Neva, pôcu a munte du puntu dunde stu sciümme u se zunze cun l'A(r)òscia, che insemme u ghe furma A Sènta, ch'u se càccia intu Mâ Ligü(r)e a Arbenga.
Cumme u ciü tantu du terito(r)iu arbenganese, a l'è culucâ inta ciâna d'Arbenga, ascì se int'ina pusisiùn ciü au de drentu che a sitài mèxima.
Lucalitài
[modìfica | modìfica wikitèsto]
- Nutréu (pe'a tupunumastica Via Chiesa Vecchia): u l'è u quartê ciü veggiu da frasiùn, custruìu a longu a stradda che d'in Arbenga a purtava versu u Piemunte, pöi mesciâ cu'u cangiu du cursu da Sènta. Lì da vixìn u se ghe tröva a gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u, ancöi atacâ au semité(r)iu.[3]
A se cunfurma cumme ina tipica stradda ligü(r)e serâ fra âti mü(r)ai a seccu ch'i servivan cumme recinsiùn pe'e ville e i òrti. U gh'è di stò(r)ichi edifissi du Quattru-Sinquesèntu, quarchedün de sti chi ch'u se vegghe ancù.[4] Inta stradda se pö ancù vègghe a Capeletta Còsta, au scunsacrà, rangiâ inti ürtimi ànni da sta famìa chi.[5]
• A Purtassa: u l'è u quartê ch'u l'è u cuntinuu de Nutreu, fin in simma de Leca, ciamàu cuscì perché inte stu scitu u pa ch'a ghe fusse l'antiga porte d'entrâ intu paìse, rivandu dau Piemunte. Ancöi u resta de derê aa paròcchia da Sunta.
• E Còste: a pàrte ciü in culìna da frasiùn, ai cunfin cun Salia e Campugéxa, ne sun parte e regiùi che au dì d'ancöi e pìan u numme de Simma de Léca, du Campàstru, de L'Ìsu(r)a Bèlla, di Parèi, di Mü(r)àssi e di Pözzi de Leca.
• Bagnöi: ciü versu a Ciâna, ai cunfìn versu Arbenga, ch'i sun fissài a l'artessa da veggia Capélla de l'Abâte a partì da mezza Vìa du Crìstu, a rivà fin daa Sènta. E tère d'in gì(r)u e pìan u nòmme de Brà, di Prài e du Cantùn.
• A Vìa au Piemunte: u l'è u növu sentru paìse, dund'i ghe sun ciü tante ativitài de cumerciu e ascì a gêxa paruchiale da Sunta, a finisce versu punènte daa Purtassa, inte Simme de Leca, mentre versu Arbenga a va fin au Fundu de Leca.
• A Vìa da Cêve: u l'è da dund'a tacca a vìa ch'a porta versu A Bastìa e da lì versu A Cêve, ben cürta (110 mêtri), a fenisce a l'artessa da riùnda ch'a segna u cumensu da SS453 da Valâ de l'A(r)òscia, avanti du pònte da Bastìa.
Stò(r)ia
[modìfica | modìfica wikitèsto]U paise u pia u numme de Leca a partì da u Mediuevu, quandu i abitanti vegniva ciamài Leuca, abreviasiun de Leucanthemum, numme de 'na margaìtta ch'a cresceva ina 'òtta inte sta zona.
Divegne poi postu de rexidensa pe i nobili da valà cumme se pö vegghe in tu riun sto(r)icu du Nutreu (ciamàu cuscì perché u deiveéa da l'àtu nümmeu de tröggi prezenti) e da Purtassa (l'antiga porta de ingressu da lucalitài pe chi u rivàva dau Piemunte), nasciüi lungu aa véia via prinsipàle du paìse dunde se trövan ancù i resti de mü(r)aie ina 'òtta parte de cà di patrissi.
Ina sé(r)ie de smuntamenti, o prubabilmente de in tèramottu u l'ha purtàu au spustamentu du nucleu du paìse ciü versu e spunde du Néva, cun l'abandùn da véia paruchiàle du Quattrusentu e a custrusiùn de ca' növe, aturnu a a növa via sentràle, l'udierna vìa au Piemunte.
Abitanti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Evulusiùn demugrafica
[modìfica | modìfica wikitèsto]Abitanti censìi[n. 1]

A frasiùn ancöi a cunta tòstu 3000 abitanti, vista a gròssa espensciùn inti ürtimi ànni, ch'a l'ha purtàu aa custrusiùn de növi cumplesci de cà.
Pòsti de interesse
[modìfica | modìfica wikitèsto]- A gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u, d'ataccu au semité(r)iu
- U de drentu da paròcchia da Sunta
- A paruchiàle
Architetü(r)e religiuse
[modìfica | modìfica wikitèsto]A livellu de gêxa a frasiùn a fa parte da diocexi de Arbenga-Impe(r)ia, tütte e strütü(r)e religiùse intu sò teritò(r)iu e fan parte da parocchia dedicâ aa Sunta.
• Gexa paruchiale da Sunta, du 1790 cun dipinti e âtre opé(r)e pregiàe, fra sti chi ina presiùsa pà(r)a atâ, de(r)ivâ daa presedente paruchiale, dedicà a Santa Ma(r)ìa du Bòsse(r)u.[3]
• U(r)atò(r)iu de San Pe(r)u (santu prutetù da frasiun) u se tröva lì d'ataccu aa géxa da Sunta, de dimensciùi picìne u cunserva tütti i crìsti purtài in prucesciùn daa lucàle cungrega, scicumme ch'u n'è a sêde.
• Gêxa de Santa Ma(r)ìa du Bosse(r)u (o du Bòssa(r)u), fiancâ au semité(r)iu uttusentescu, a l'è stâ custruìa inte l'epuca medievâle fòscia du seculu XII, fina se dandu amèntu a segundu di âtri stüddi a pu(r)ea fina remuntà au IX seculu.[17] Ritegnüa in'antìga dipendènsa du munastê benedetìn ch'u gh'é(r)a in sce l'Ìsu(r)a, a l'é(r)a a veggia parocchia du paìse. A l'è stâ fòscia abandunâ pe'e cunseguènse de 'n teramòttu intu seculu XVI[18], o ciü fassile pe'u spustamèntu du paìse ciü versu u növu cursu da Sènta. A strutü(r)a a presènta 'na faciâ de prìe a vista, mèximu mate(r)iâle ch'u custituìsce u campanìn, che podâse ch'u secce du Trexèntu-Quattrusèntu.[3] Cu(r)iusamènte a due navài, a cuntegnìva au sò de drentu di afreschi du seculu XV, purtài inta gêxa de San Benardìn a Vaìn pe' metîli au segü(r)u in seguitu du restauru spunciàu dau Rotary Club d'A(r)àsce.[3] Stu travaju lì u l'ha permessu de rangiâ u tèitu e e mü(r)aje, che i versavan int'in stàttu preca(r)iu.[19] Vixin aa gêxa i se ponen ancù vegghe i resti da canònica (a ca' du prève), ancöi derucà, cun in àrcu pe(r)iculànte ch'u dà in scia veggia entrâ du semite(r)iu, aù duve(r)â cumme depôxitu.
Architetü(r)e sivìli
[modìfica | modìfica wikitèsto]
• Séde da divixùn Anpi dedicà a Felixe Casciùn cun atàccu u Museu da Rexistensa, u se tröva inta ciàssa da canônnica, u l'è atìvu dai ànni '80. Inisialmente u nàsce cumme mustra fìssa e u g'axéva 'na sede a pàrte in Arbenga. Dau 2005 u s'è spustàu a Léca e chi u cuntégne ciü de duxéntu futugrafìe di partigiài de valàe arbenganéxi e âtre testimunianse de l'ucupasiùn tedesca. Inte l'àtra saletta se trövan püe parte di atrèssi duvé(r)ài inta vìtta te tütti i dì dai surdàtti du Cumitàu de Liberasiùn Nasiunâ.[20]
• A Vìlla D'Aste: pòcu dòppu u A Purtassa e E Sìmme u se tröva in cumplèssu rexidensiâ du XVI seculu, cun tàntu de Tûre, a rèsta in scia drîta rivandu daa gêxa.[3]
A l'è stà duve(r)â dai D'Aste cumme ca' de vilezzu, chi i se trövan u(r)iginâli furme artistiche, cumme diferenti decurasiùi in bàssu riliévu specialmenti inti purtâ de ingrèssu. Sta li a se inse(r)isce in tu scistemma de ville tipicu de quellu periudu, ch'u l'axéva vistu a custrusiùn ascì de rexidense nubiliâri ascì da l'âtra spunda du s-ciümme Sènta, a Lüxignan, grassie ai Cepolla e a San Fê cun i Còsta.[4]
Feste e Fée
[modìfica | modìfica wikitèsto]• Festa de S. Peu, a l'è a fèsta patrunàle da frasiùn, a se tegne tütti i ànni au 29 de zügnu, cun a méssa dedicà au santu prutetù inta paruchiàle e a prucesciùn cu'e cunfraternite lucàli intu sentru, a benedisiùn di cristi inte opée paruchiàli e a sàgra intu campu spurtìvu.
• Sagra du bunettu da nonna, a se tegne d'estai intu campu spurtivu, cun i piàtti tipici da tradisiùn ligure e u bunettu prepaàu segundu a risetta lucàle.
• Festa da Sunta, a se tegne a Mezz'aùstu, cun a messa inta paruchiàle, dedicà apuntu aa Sunta.
• Spetàndu u Natàle a Leca: pé a vìa au Piemunte i se tegnan e bancarelle ufèrte dau cumitàu di cumerciànti lucali, cun ròba da mangià, prudòtti du pòstu e ascì a fattuìa didattica cun di lbuatòi pe i fiöi.
Vie de cumünicasiùn
[modìfica | modìfica wikitèsto]Leca a l'è culegâ cun Cixàn a nord-ovest e cun u sentru d'Arbenga a sud-est grassie aa Stradda Nasiunàle 582 da Còlla de San Benàrdu, mentre se pò zunze versu A Bastìa cun a cuscì dìta Vìa da Cêve, a Stradda Pruvinsàle 453.
Pòcu distante dau burgu a l'è a sciurtìa d'Arbenga de l'autustradda de sciùe (A10), assemme a quella de l'Aurelia Bis, ch'a se tröva in regiùn Tûre Pernixe, ai cunfin cun Cixan, ch'a porta versu Aràsce.
Âtre frasiui d'Arbenga
[modìfica | modìfica wikitèsto]Nòtte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Nòtte au tèstu
- ↑ 1871: pupulasiùn presente[6].
1881: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 474 persune[7].
1901: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 657 persune[8].
1911: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 664 persune[9].
1921: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 782 persune[10].
1931: pupulasiùn rexidente; quella presente a l'é(r)a de 943 persune[11].
1936: pupulasiùn rexidente[12].
1951: pupulasiùn rexidente[13].
1961: pupulasiùn rexidente[14].
1971: pupulasiùn rexidente[15].
1981: pupulasiùn rexidente[16].
- Nòtte bibliugrafiche
- 1 2 (IT) AA.VV., 1.5. La geografia insediativa (PDF), in Piano Urbanistico Comunale Città di Albenga, aspetti socio-economici, Arbenga, Cumün d'Arbenga, 2015, p. 22.
- ↑ (IT) Girolamo Rossi, Glossario medioevale ligure, Arnaldo Forni Editore, 1909, p. 31.
- 1 2 3 4 5 (IT) La piana di Albenga (7), in Guida d'Italia, Liguria, 6ª ed., Milan, Touring Club Italiano, 1982, p. 422, ISBN 88-365-0009-9.
- 1 2 (IT) Andrea Leonardi, Atlante tematico del barocco. Il sistema delle residenze nobiliari, Le ville del contado d'Albenga (2), Romma, De Luca Editore d'Arte, 2009, pp. 122-123.
- ↑ Da nu scunfunde cun i nòbili arbenganéxi cunti de Cunscènte e poi ascì de Garlenda.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Popolazione presente ed assente per comuni, centri e frazioni di comune: censimento 31 dicembre 1871 (PDF), Vul. I, Rumma, Stamperia Reale, 1874, p. 162.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 157.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 febbraio 1901 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1902, p. 162.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: direzione generale della statistica e del lavoro, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 10 giugno 1911 (PDF), Vul. I, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1914, p. 234.
- ↑ (IT) Presidenza del consiglio dei ministri: istituto centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 1° dicembre 1921 (PDF), Vul. V, Rumma, Tipografia Nazionale di G. Bertero e C., 1926, p. 5, to(r)a 1.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1931-IX (PDF), Vul. II, Pt. I, Rumma, Tipografia Operaia Romana, 1933, pp. 226-227.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. II, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 10, to(r)a II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 32, Rumma, Soc. Abete, 1956, p. 14, to(r)a II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 9, Rumma, 1964, p. 14, to(r)a II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 14, to(r)a II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 20, to(r)a II.
- ↑ (IT) Antonio Arecco, La Diocesi di Albenga - Imperia e i suoi vescovi. Storia della Chiesa Ingauna dalle origini al Quattrocento, Arbenga, Diocesi di Albenga - Imperia, 2003, p. 247.
- ↑ AA. VV., 1982, cap. 7, La piana di Albenga, p. 422
- ↑ (IT) Nicolò Staricco, La "Villa" di Leyca, extra moenia, nel Medioevo, in Cronache di Leca d'Albenga, Arbenga, Edizioni Delfino Moro, 2023, pp. 48-55.
- ↑ (IT) U muséu da Rexistensa de Léca d'Arbenga, in sce memoranea.it. URL consultòu o 31 òtôbre 2021.
Âtri prugètti
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Wikimedia Commons a contêgne di files in sce Leca
