San Bertumê (cumüna)

Sta pagina chi a l'è scrita in inpeiéśe
Da Wikipedia
IN
Sta pagina chi a l'è scrita in inpeiéśe
San Bertumê
cumüna
San Bertumê – Stemma
San Bertumê – Veduta
Vista du paìṡe de San Bertumê
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
RegiónCoat of arms of Liguria.svg Liguria
ProvìnsaCoat of Arms of the Province of Imperia.svg Imperia
Aministraçión
ScìndicoValerio Urso (lista sivica de méśśu-drìta "Il tuo paese") da-o 26-5-2014 (2º mandòu da-o 27-5-2019)
Dæta de instituçión1947
Teritöio
Coordinæ:43°55′40.16″N 8°06′08.06″E / 43.927822°N 8.102239°E43.927822; 8.102239 (San Bertumê)
Altitùdine26 m s.l.m.
Superfìcce10,85 km²
Abitanti3 094[1] (30-6-2019)
Denscitæ285,16 ab./km²
FraçioìnCiàppa
Comùn confinantiAndöa (SV), Sêrvu, U Castéllu (Diàn), A Maìna (Diàn), San Pê (Diàn), Villa
Âtre informaçioìn
CAP18016
Prefìsso0183
Fûzo oràrioUTC+1
Còdice ISTAT008052
Cod. cadastrâH763
TargaIM
Cl. scìsmicazöna 2 (sismicitæ media)[2]
Cl. climàticazöna C, 1 240 GG[3]
Nomme abitantiSpelâu
Sànto patrónSan Bertumê
Giórno festîvo24 aùstu
Cartògrafîa
Màppa de localizaçión:
San Bertumê
San Bertumê
San Bertumê – Mappa
Puṡisiùn da cumüna de San Bertumê in ta Pruvinsa de Inpeia (Ineia/U Portu)
Scîto instituçionâle

San Bertumê (ascì San Bertumê au Mâ o San Bertumê du Sêrvu, scrìtu intu scistémma ṡeneṡe San Bertomê do Çervo, in italiàn San Bartolomeo al Mare) a l'è ina cumüna in ta Pruvinsa de Inpeia, ch'a cunta 3904 rexidenti (au 2019).

Geugrafìa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Sitàe balneàre da Rivêa de Punente, San Bertumê a se tröva a 9 chilometri da Inpéria, in tu cunprensôiu du Gurfu de Diàn, assemme a âutre 6 cumüne (Sêrvu, A Maina de Dian, Dian Arentìn, Dian San Pê, U Castellu de Dian e A Villa).

U mudernu abitâu u se colluca in ta fascia da costa, ucupàndu in'ârea de 11 km2, a l'estremitê de punente da Valâ du Steria. A l'internu ghe sun ascì e frasiui de Paiöa e Ciappa, ciü e burgâe da Ruve, Puiô, Viali, Stêri, San Scimun, Richiéri, Fréschi, Servini e da Rocca.[4]

Stòia[modìfica | modìfica wikitèsto]

Etàe prerumana[modìfica | modìfica wikitèsto]

Poche e sun e testimunianse de l'etàe prerumana, difatti nu sun restâe trasse evidenti düante a duminasiun da tribù di Lìgüri Ingauni, che cuntrulavan u teritôiu cunpreṡu fra Ineja e Finâ. Se sa che generalmènte a bassa valâ du Steria a l'ea du tüttu spupulâ, sarvu quarche nücleu iṡulâu, vistu che se prefeîva luntanâse daa còsta pe méju cuntrulà e ṡone vixine.

Cun a vitôia di Rumai in si Cartagineṡi e e pupulasiui du punente (aleâe a velli), utegnüa grassie a l'asiun militâre du cònsole Lucio Emilio Paolo in tu 181 a.C., u növu municipium arbenganeṡe u sciòrbe ascì i teritôi vixini, in ti quali caṡṡe ascì San Bertumê.

Etàe Clascica[modìfica | modìfica wikitèsto]

Vegne cuncèssa a sitadinansa rumana ai abitanti du cumprensôiu da Giuliu Ceṡare, in te l'annu 45 a.C., che sun cuscì iscrîti aa tribù Probilia.

Sentru inpurtante du periudu ruman u l'ea a Ruve, dund'e dun stâite purtâe aa lüxe diferenti ruvine de st'epuca là, in pagus ligâu au presedente Locus Bormani, dedicâu a 'n'antiga divinitàe lìgüre, ciü arcüne tunbe e âutri resti de edifissi, cun tütta 'na séie de reperti de valù, aùa tütelâi e cunservâi.

Mediuevu[modìfica | modìfica wikitèsto]

Quand'u càṡṡe l'Inpeu Ruman u paìṡe u 'travèrsa in periudu de decadensa, invàṡu dai Vansali, fin a l'arìvu di Biṡantin, che dan in növu inpulsu a l'ecunumia e crean de furtificasiui in ta fascia custiera e in ti valichi muntani, inütili peò de frunte ai Lungubardi e ai Franchi, ch'i portan ascì chi u scistemma feudale.

In te l'annu 888 San Bertumê a vegne inseïa drentu au Cumitâu Arbenganéṡe, faxente parte da Marca Arduinica, 'ndandu inta divixun de Dian. Segue pe questu e vicènde da sitàe vixina, quande du 1091 a mànca Adelaide de Suṡa e u feudu u vegne pïâu da Bonifacio del Vasto, capustipite di marcheṡi de Claveṡana.[5]

I pusedimenti da vàlle Steria i nu l'éan cunpletamente sutta u cuntròllu di marcheṡi, difatti sti chi i duxévan divìddela cun i muneghi du cunventu benedetin de l'Ìṡsua, ch'u l'axéva utegnüu ina quòtta de pusèssu dai predecesùi.

U 12 nuvenbre du 1172 u marcheṡe Bunifassiu I u sutuscrìve ina càrta cu-i abitànti du gùrfu dianeṡe, cun a quâle a vegne cuncessa a lìbertàe aministratìva e giüdisiària.

Vint’anni dòppu u mèximu marcheṡe u strénṡe in aleânsa cun Ṡena: sta chi a prevedéva u rifurnimentu de trüppe, a pàttu de 'na prutesiun tempestìva. A situasiun a se faxéva senpre ciü cuntruversa, cun quélla parte parte de duminiu sutta aa cumüna de Arbenga: pe rirolve se decidde, grassie aa nòmina de dui arbitri , eleṡüi du 1196, ch'i ricunusce u dirittu di arbenganeṡi de riséve e tàsce da parte da pupulasiun.

I patti i l'àn vìtta vìtta breve, scicumme che Arbenga a sédde, in tu 1198, i sò pusedimènti ai Fràtti Uspedaliéi Gerüsulimitâi de San Giuàn.

A Andöa, in tu 1221, u möe Bunifassiu I, fâitu ch'u pòrta ae pruteste di dianeṡi, apugiâi da Arbenga, da tenpu in cunflittu cu-i marcheṡi. L'ànnu ch'u végne, sti chi i pröva a atacà u castéllu de Sêrvu, ma aa fìn, cun l'interventu da Repübbrica de Ṡena, sun fursâi a retiâse. Cölli d'Arbenga i déve invêce pagà in tribütu de duxéntu libbre.

I rapòrti cuscì i diventan maniman senpre peṡṡu, ma a rende ancù ciü grâve a sistuasiun se ghe mette a gestiun di dumìni, cunscideâi ingestìbili. Aa presensa du parlamentu de Diàn, cu-a rapreṡentansa de Guiffredo di Piovano (pudestàe), Utùn e Bunifassiu II Tagliaferro de Claveṡana i vende aa Repübbrica u teritòiu dianeṡe, cun âttu üfisiâle datâu l'8 de ṡügnu du 1228.

L'âttu, firmâu sensa u permessu de l'inperatù Fedeïgu II, u fa cumensà ina növa fàṡe de peṡanti inpuṡisiùi ecunomiche, tantu da Ṡena quantu da Arbenga, cu-u véscu pruntu a inpugnâ e cuncesiùi fâite dai marcheṡi.

A sistuasiùn a turna a cangià cun l'uniun da caṡâ di Claveṡana cu quélla di Du Carettu, avegnüa intu 1320. A sti chi u vegne ricunusciüu u cuntrollu da metài du feudu de Sêrvu, mentre a restante parte a finìsce i màn ai Dôia, ch'i ereditan i pusedimenti da vàlle Steria, ina votta sparìi i cavaliêri de Rodi, duminatùi preedenti.

In tu 1349 se rîva a 'n acòrdiu cu-a Repübbrica, pe a cessiun da metài du Sêrvu, au quâle u ne segue ascì in âutru. Cun st'ürtimu se riscàtta püe a cuncesiun utegnüa intu 1331, da Cassan di Dôia. A duminasiun ṡeneṡe a cumensa a-i 25 setenbre du mèximu ànnu, destinâ a düâ fin au Settesentu.

Etàe muderna[modìfica | modìfica wikitèsto]

A picenina cumünitàe de San Bertumê, inti seculi de duminasiun, a l'éa baṡâ in sc'in ecunumìa agricula (fìghe, agrümmi, uìve, vìi), prinsipalmente longu a fàsccia da còsta.

Aministrativamente u puré pulìticu u l'éa ligâu au mandamentu du Sêrvu, cun in cunséju de 48 menbri, rifeìu ae càuṡe sivìli. Pe quelle penâli a deciṡiun a riguardàva u pudestàe du Portu.

Rilevânte, in tu Sinquesentu, l'incursiui di piràtti barbaéschi, ch'i l'axeva atacâu u castéllu serveṡe ai 21 de maṡṡu du 1557. U peìgu rapreṡentâu u se trasfurma in mutìvu de lìte fra e due cumünitàe, vistu che cölli du paiṡe s'éan refüâi de furnì denàu e òmmi pe a riparasiun di danni.

Sücescivamente, cu-e invaṡsiùi di bàrbai aturnu aa fìn du séculu a cumünitàe a decidde de tià sciü ina tûre de difeṡa e de cuntròllu da fàsscia da còsta, curispundente a cöllu ch'aù u l'è u bastiùn de Santa Maïa.

Prusegue intantu u sfrütamentu de curtivasiùi da vàlle du Steria da parte de gràndi famìe ṡeneṡi, ch'i speàvan de ricavà inpurtanti guàgnni. Cun a metàe du Setesentu a rìva l'ucupasiùn de trüppe sàrde, a partì dau 1746, ch'a porta San Bertumê inta giürisdisiun cantunâle du Sêrvu, intu cumisariâu arbenganeṡe. Figüa de riliêvu u pudestàe Tiberiu Lascaris, respunsabile du cunprensôiu dianeṡe.

Etàe cuntempuranea[modìfica | modìfica wikitèsto]

A seguitu de l'invaxun du teritôiu lìgüre da parte di rivulusiunàri franseṡi, datâ du 1794, gh'è stâitu in forte cangiamentu aministrativu, tantu che sutta aa Repübbrica Ligüre se mudifican i urdinamenti du Sêrvu, destacàndu San Bertumê, Ciàppa e Pairöa dae âutre vìlle, a furmâ ina cumüna indipendente.

Vegne creâu alùa u cantun du Sêrvu, reṡüu da quattru menbri, numinâi dai diferenti municipi. Cun l'anesciun a l'Inpeu Franseṡe, San Bertumê u finisce drentu au Dipartimentu de Muntenötte, pe poi, ina vòtta caüttu, entrâ intu Regnu de Sardegna.

Inisialmente sutta a divixun de Nissa, poi inta pruvinsa du Pòrtu, da quande, intu 1860 a l'avegne a cesiùn du teritôiu nisardu aa Fransa. Danegiâu dau teramòttu de Diàn du 1187, vegghe fra e âutre côse a distrusiun da cà cumünâle, u sfundamentu du teitu da paruchiâle e a distrusiun de l'uatôiu ascì.

Cu-u decrêtu du 2769 du 1923 a se stabilìsce a supresciùn da cumüna, acurpà a quélla da Maìna de Dian.[6] Segue, dui ànni dòppu u decrêtu 1533 du 1925, ch'u pòrta au pasaggiu da cumünitàe sutta au Sêrvu.[7]

Au 1947 a cumüna a riṡulta turna indipendente, cu-u nòmme de San Bertumê du Sêrvu, mèntre au dì de ancöi, u nomme u l'è cangiâu in San Bertumê au Mâ, denuminasiun üfisiâle a partì dau 1968.[8][9]

Pòsti de interesse[modìfica | modìfica wikitèsto]

Architetüe religiuṡe[modìfica | modìfica wikitèsto]

  • 'Gêxa da paròcchia dedicâ a San Bertumê, du periudu tardu medievâle, anche s'u se pensa che ina strutüa uiginàia a duxéva êsse ṡà preṡente in tu 1200. L'è stâita danegiâ dau teramòttu de Dian du 1887. Düante l'eventu scismicu s'è sarvâu numma u campanìn tresentescu. Chi cunservâu in dipintu du 1562 di pitùi Raffaello e Giulio De Rossi.
  • Uatôiu de San Michê Arcàngeu, arènte aa paruchiâle, u gh'à 'na stôia lònga ciü de sinquesentu ànni. L'è ancù aù sêde da lucâle cunfraternita ch'a porta u mèximu nomme.
  • Gêxa e sentru pasturâle da Divina Miṡericòrdia, edifissiu mudernu, du quâle a l'è stâita puṡà a primma prìa in tu 2006, mèntre a cunsacrasiun a l'è avegnüa cun 'na sulènne serimònia a-i 16 de frevâ du 2008.
  • Gêxa paruchiâle da Madonna da Neve, in frasiun Pairöa, mensciunâ pe a prìmma votta in tu 1555, antigamente dedicâ aa Santisscima Nunsiâ. A strutüa d'ancöi a l'è duvüa ai rifasimenti du 1642, ànnu aa quâle a curispunde ascì a creasiun da sacrestîa.
  • Uatôiu de Santa Cateïna, a Pairöa.
  • Santuâiu da Nòsscia Scignùa da Rûve, uiginaiamènte custruìa in tu 1300, l'è stâita furtemente mudificâ in tu XVI seculu. A faciâ a l'è neuclasscica, databile aturnu au 1860. Internamente l'à trei navâe divise da pilàstri dispusti in t'in mòddu iregulâre, segnu di agiüstamènti di seculi seguenti.

Ecunumia[modìfica | modìfica wikitèsto]

L'ecunumia de San Bertumê a l'è fundâ in su türismu e 'n se l'agricultüa.

Cultüa[modìfica | modìfica wikitèsto]

Feste e fée[modìfica | modìfica wikitèsto]

A féa ciü inpurtante a l'è a Féa da Cadelora ch'a se tegne a frevà.

Vie de Cumünicasiùn[modìfica | modìfica wikitèsto]

Alenia Aermacchi Sukhoi Superjet 100 (RA-97004), in simma a San Bertumê du Sêrvu, 20 sétenbre du 2010

Feruvìe[modìfica | modìfica wikitèsto]

San Bertumê u l'axéva ina stasiun in scia Feruvìa Zena-Vintimïa au servissiu ascì da cumüna de Sêrvu, pe sta mutivasiùn chi ciamâ de Sêrvu-San Bertumê. A fermâ a l'è stâita serâ intu 2016 pe l'ativasiun du növu traciâu a dui binari fra Andöa e San Luensu au Mâ.[10]

Nòtte[modìfica | modìfica wikitèsto]

  1. Dâitu Istat - Pupulasiùn rexidente au 30 śügnu 2019.
  2. Clascificaçion sismica (XLS), in sce protezionecivile.gov.it.
  3. Lézze 26 agósto 1993, n. 412, alegòu A, Tabélla di gràddi/giórno di Comùn pe Región e Provìnsa (PDF), in sce efficienzaenergetica.acs.enea.it, 1 màrso 2011, p. 151. URL consultòu o 25 arvî 2012.
  4. (IT) Cumüna de San Bertumê, dinturni, in sce comune.sanbartolomeoalmare.im.it. URL consultòu o 16 arvî 2022.
  5. (IT) Andrea Gandolfo u 'cunta a stoia de San Bertumê, in sce sanremonews.it. URL consultòu o 16 arvî 2022.
  6. (IT) R.D. N. 2769 du 06/12/1923, in sce elesh.it. URL consultòu o 22 agòsto 2022.
  7. (IT) R.D. N. 1533 del 07/08/1925, in sce elesh.it. URL consultòu o 22 agòsto 2022.
  8. (IT) D.L.P. N. 980 del 20/08/1947, in sce elesh.it. URL consultòu o 22 agòsto 2022.
  9. (IT) D.P.R. N. 768 del 01/06/1968, in sce elesh.it. URL consultòu o 22 agòsto 2022.
  10. (IT) Ürtimu gòttu da staffa aa stasiun de Sêrvu-San Bertumê, in sce riviera24.it. URL consultòu o 15 zenâ 2021.

Autri prugètti[modìfica | modìfica wikitèsto]

Contròllo de outoritæVIAF (EN246329660 · WorldCat Identities (EN246329660