Lengoa latinn-a

Da Wikipedia
(Rendirissou da Lengua latinn-a)
Vanni a: navegaçión, çerca
Léngoa latinn-a
LINGVA LATINA
Parlâa in {{{parlâa in}}}
Region Impêo Roman (antighitæ)
Çittæ do Vatican
Parlâa da {{{parlâa da}}}
Famiggia lengoistega Lengoe indoeuropee

 Grùppo Italico

Léngoa ofiçiâ de Çittæ do Vatican

A Léngoa latìnn-a (in latìn: Lingua Latina) a l'é 'na léngoa indeuröpéa do grùppo de léngoe italico-falische.

Nasciûa inta región do Lassio into I milénnio prìmma de Cristo, sta léngoa a s’è difûza inte l’Euròpa öcidentâle a ségoito de conquiste di Români. A l’é a moæ de tùtte e léngoe ancheu definîe “romanse” e a l’é stæta pe sécoli a léngoa da coltûa europêa. Fin a-o Concìlio Vaticàn II a l’é stæta a léngoa litùrgica da Gexa Catòlica.   

Scistêma de scritûa[Càngia | modifica wikitesto]

E létie de l'alfabêto latìn derivan da quéllo greco öcidentâle (adeuviòu a Cuma) e bâze pe a ciù parte di alfabêti adeuviæ ancheu in Euròpa, América e Africa (cómme quello italiàn e quello lìgure). I grafi öriginâli son questi:

A B C D E F (G) H I (K) L M N O P Q R S T V (Y) Z

Gramàtiga[Càngia | modifica wikitesto]

O latìn o l'é 'na léngoa flescìva che adêuvia i câxi pe-e fonçioìn gramaticâli. I câxi son:

  • Nominatîvo: indica o sogètto da frâze (es: Cornelia pulchra videtur; Cornélia a pâ bella)
  • Zenitîvo: indica de sòlito un posèsso, agéndo cómme conpleménto de specificaçión (es: milites Caesaris; i sordàtti de Cézare)
  • Datîvo: indica de sòlito o conpleménto de tèrmine (es: Do gladium Iulio; Dàggo a spâ a Giùlio)
  • Acuzatîvo: indica l'ogètto da frâze (es: Cornelia amat Iulium; Cornélia ama Giùlio)
  • Vocatîvo: uzòu into discórso dirétto, indica o conpleménto de vocaçión (es: Cornelia, quid fecisti?; Cornelia, cöse t'æ fæto?)
  • Ablatîvo: o l'è o câxo con ciù fonçioìn (conpleménto de ténpo, d'agénte, caoza, etc.)

Nómmi[Càngia | modifica wikitesto]

Into latìn gh'é træ categorîe de nómmi: mascolìn, feminìn e nêotro. No l'exìste l'artìcolo

Declinaçioìn[Càngia | modifica wikitesto]

In latìn exìstan çinque declinaçioìn, e quæ se diferençian pe-e sciortîe do zenitîvo scingolâre:

  • Prìmma: zenitivo in -ae
  • Secónda: zenitivo in -i
  • Tersa: zenitivo in -is
  • Quarta: zenitivo in -us
  • Quinta: zenitio in -ei
Prìmma declinaçión[Càngia | modifica wikitesto]

I nómmi feminìn son solitaménte da prìmma declinaçión

Declinaçion de rosa (a rêuza):

Câxo Scing. Plur.
Nom rosa rosae
Zen rosae rosārum
Dat rosae rosis
Acuz rosam rosas
Voc rosa rosae
Abl rosā rosis
Seconda declinaçión[Càngia | modifica wikitesto]

I nómmi mascolìn e nêutri son solitaménte da seconda declinaçión

Declinaçión de lupus (mascolìn; o lô):

Câxo Scing. Plur.
Nom lupus lupi
Zen lupi lupōrum
Dat lupo lupis
Acuz lupum lupos
Voc lupe lupi
Abl lupo lupis

Declinaçión de bellum (nêutro; a guæra):

Câxo Scing. Plur.
Nom bellum bella
Zen belli bellōrum
Dat bello bellis
Acuz bellum bella
Voc bellum bella
Abl bello bellis
ZE Questa pagina a l'è scrîta in zenéize
AcLiBr.jpg

A Grafîa adeuviâ a l'é quélla de l'Académia Ligùstica do Brénno


Bigliografîa[Càngia | modifica wikitesto]

  • Lao Paoletti, Corso di lingua latina. I. Fonetica, Morfologia, Sintassi, Torino PARAVIA 1974, 16ª rist. 1987 pp. 604. ISBN 8839503870
  • Germano Proverbio, Lingue classiche alla prova: note storiche e teoriche per una didattica, Bologna, Pitagora, 1981

Vóxe correlæ[Càngia | modifica wikitesto]