Rensu Villa
VE
|
'Sta pagina a l'è scrita in ventemigliusu |
Rensu Villa (Ventemiglia, 18 de zenà d'u 1930 - A Burdighea, 20 de nüvembre d'u 1997) u l'è staitu ün pueta lìgüře.
Biugrafìa
[modìfica | modìfica wikitèsto]Nasciüu â Murtuřa de Ventemiglia, u 18 de zenà d'u 1930 da Natalin, ch'u fava u giardiné pe' Hanbury, e so' mugliè ch'a l'agiütava cume custode intu famusu parcu de acrimatassiun de ciante raire e esotiche, duv'u u l'à bugiau i primi passi d'a sou futüra formassiun, duve tantu postu a pigliau l'amù pe' a sou terra. Dopu ave' stüdiau pe' ina ramà d'ani in Seminariu, u l'à faitu pöi i stüdi pe' utegne a cumpeténsa pe' insegnà e u l'à incumensau a sou vita de maistru inte scöre salesiane de Valecrösa, duv'u fava aiscì l'uperatù cinematograficu, inta sala Don Bosco.
U l'è staitu pöi maistru a Vilatela, Saudan e dopu tantu u l'è staitu trasferiu â Murtuřa. Inta sou carreira de maistru u l'à cüvertu aiscì u rolu de vicariu d'u Diretù Didaticu Fogliarini. Inti Organi culegiali d'a scöřa, u l'è staitu elezüu ciü d'ina vota rapresentante inte tüti i növi Culegi, fina au Cunsegliu sculasticu pruvinciale e a chelu de desciplina. A sou brilante carreira de maistru, segnà da nümerusi cumprimenti de Ispetui e d'agagni de cuncursi pe' meritu distintu, a l'è fenia intu 1988, cun 35 ani de servissiu. Intu mentre u l'aveva cunusciüu Franca Lagostena, ina piemuntese, culega de travagliu, ch'a sareva deventà a cumpagna d'a sou vita.
Riservau inte chelu che l'eira a sou vita privà, Villa u nu' l'à pusciüu mai ascunde u grande argögliu ch'u tegneva pe' a famiglia e in modu particulare pe' a zuveniscima figlia Olga, che suvente u se purtava apressu aiscì inta vita püblica. Inturno â metà d'i Ani Sciüscianta, u maistru u l'aveva messu man a daghe sistema ae sou cunuscense de cultüra lucale, intrenandu e prime cunferense e i primi cursi de dialetu pe'i culeghi maisctri, stüdiandu a fundu l'ategiamentu che a scöřa a duveva e a purreva assüme inti cunfrunti d'u dialetu. U dexideriu de dedicasse au stüdiu d'u patrimoniu cultürale d'a sou terra, u l'à purtau inti cadri d'a Cumpagnia d'i Ventemigliusi, assuciassiun fundà intu 1927, cun u scopu de cunservà e difundere e tradissiui cultürali ventemigliuse. In sen a ‘st'assuciassiun, u derulava fin dau 1973, in calità de presidente, u prestigiusu incarregu de Consoře rapresentante, standu derré da drente â cüra e â crescita de tüte e manifestassiui previste e au deföra, tegnendu i raporti cu'a Consürta Ligüre, sudalissiu de tüte e assuciassiui d'a nostra regiun ch'i l'opera pe' a sarvagardia d'a cultüra lucale.
In culaburassiun cun u meigu Azaretti u l'à püblicau, intu 1977, l'ilüstrau insciu çincuanteximu aniversariu d'a Cumpagnia, u l'à fundau i "Centri de Cultüra dialetale" inte scöře elementari e medie d'a çità, prupunenduse de sarvagardà e trasmete ae növe generassiui i valuri d'a cultüra lucale. Inti Centri u l'à tegnüu cursi de sintassi e de gramatica, impegnanduse inte l'alestimentu de spetaculi teatrali â fin de l'anu. U l'à püblicau Imparamu u ventemigliusu, libretu de gramatica d'u dialetu, cu' in pressiusu glussariu de termini dialetali. U l'à delongu mantegnüu raporti cu'e assuciassiui nasciüe pe' a difesa d'ê etnie lenghistiche, surtù d'urigine rumanza; metenduse cume sociu fundatù de l'"Association pour l'utilisation des langues regionales à l'école", ch'a l'à sede a Liegi. U l'eira membru de l'Academie des langues dialectales de Munegu, duve u l'à tegnüu nümerusi e apreixài interventi; in ciü de esse tra i ciü ativi Academeghi lucali, essendu staitu tra i primi ch'i l'àn cuntribüiu â renascita de l'Academia ventemigliusa, culaburandu au Cenacuřu e prüduxendu articuli pe' a rivista Intemelion.
U s'è daitu da turnu pe' culaburà cun a Bibřiuteca Aprusiana e cun l'Istitütu de Stüdi Ligüri, fandu parte d'u diretivu d'a Seziun Intemelia. Inti Ani Ötanta u pübřicava I Nénari e E Dùdure, dui caderni de fiřastroche e zöghi da figliö, cögliui inta tradissiun pupulare. Da veixin ai cumpunimenti pupulari, elu meiximu u s'apresentava ae gente in veste de rafinau pueta, maiscì reservau, mancu tantu marenconicu e de prufunda fede inte l'omu. E carateristeghe d'u sou puetà i gh'àn faitu piglià nümerusi premi, in ciü d'u prestigiusu Premiu Regiunale Ligüre, intu 1987. Nu' tantu cunusciüa a l'è a sou puesia in lenga, messa inseme inti ani d'a zuventüra, pöi cugliüa intu libru Soliloqui.
U l'à faitu parte d'a giüria de nümerusi premi de puesia dialetale, pe' tüta a Ligüria, inseme au lucale U Giacurè. U l'è staitu fautù d'a messa in opera de l'"Associazione Festival della Poesia e della Commedia intemelia" de Pigna. U l'à faitu parte d'u d'u sudařissiu "Amici dei Giardini Hanbury", tegnendu curdiali raporti cu'i ürtimi eredi d'a famiglia ingřlese. Â fin d'i Anni Ötanta, u l'à culaburau cu'a testata giurnalistega Il Secolo XIX, cu' ina serie de articuli inscia störia e u dialetu lucale, che dapöi, rivixitai dau meiximu autù i sun staiti pübřicai, intu 1997, int'in vulüme cu'u tituřu Dialetto ieri e oggi. Intu mentru u l'eira diventau presciusu e infatigabiře culaburatù d'u mensile La Voce Intemelia, duve dau 1991 u l'à recüvertu aiscì l'incarregu de diretù respunsabiře, dandu man ancu' de ciü â defüsiun pe' i risültati d'i soi custantu stüdi storeghi e de riçerca. Inte l'anu academicu 1985/86 u l'àva incumensau a mustrà inte l'Üniversità d'a Tersa Età, ch'a ghe furniva modu de fa' cunusce gli resvolti d'a çivirtà d'u postu. U l'à tegnüu custantemente cursi de lenga e literatüra lucali, fanduse agiütà da i atui d'a Cumpagnia d'u Teatru Ventemigliusu.
U nu' purreva mancà de fa' savé ae gentei tüti i segreti e e störie d'u nostru pauise, ch'u l'avesse cunusciüu, de faitu intu 1985 u pübricava I toponimi delle due Mortole, terrestri e marini, con un'appendice toponomastica dialettale del Giardino Botanico Hanbury. Cu'u Dopolavoro ferroviario u l'à pübricau, intu 1987, u prestigiusu La Battaglia dei Fiori, vulüme storegu-futugrafegu inscia maxima manifestassiun ventemigliusa. U l'à faitu parte de chelu manipuřu de riçercavui ch'i l'à indagau inte l'archiviu catastaře d'u periodu 1545 - 1554, riçerca ch'a l'à vistu a lüxe intu 1996, cu'u tituřu Il catasto della Magnifica Comunità di Ventimiglia - Famiglie, proprietà e territorio. Lasciandu in prufundu vöiu inta vita cultürale de Ventemiglia, propiu intu mumentu che ‘sta lì a l'avereva avüu de besögnu de maiciü atenziui, u lasciava ‘stu mundu zögia 20 de nüvembre d'u 1997, â Burdighea.
U 26 d'avustu d'u 1998, inta Geixa Granda, gh'è staitu cunsegnau, â memoria, u "San Segundin d'argentu", recunuscimentu che elu, fandu parte d'u cumitau assegnavù, u l'aveva vusciüu custantemente ch'u fusse cunsegnau a autre persune de meritu.
Opere
[modìfica | modìfica wikitèsto]Puesie intu parlà intemeliu
[modìfica | modìfica wikitèsto]- U NOSTRU PARLÀ - murturatu
- CUME SON - murturatu
- A MEI CA' - murturatu
- INA PAROLA - murturatu
- POVERA SCCIÙMAIRA - murturatu
- INT'U FUNDU - murturatu
- L'OMU D'A BÀRMA - murturatu
- VENTU - murturatu
- U RUSSIGNÓ - murturatu
- A MÖRA D'U TEMPU - murturatu
- U RUSSESE - murturatu
- A BARCHETA DE PARMA - murturatu
- DEINÀ - murturatu
- U PRIMU DEINA' - murturatu
- U FÖGU D'U BAMBIN - murturatu
- L'AIGA D'A RIANA - murturatu
- DUMÉNEGA DE RAMURÌVE - murturatu
- U SEPÜRTU - murturatu
- ÀRBURI - murturatu
- U FURESTU - murturatu
- MORTE D'INA PRINCIPESSA MATIN DE DEIXEMBRE - murturatu
- I ANI D'A VITA - murturatu
- CANDU U MEI BARCU ... - murturatu
- VIN DE SCCIÁNCHI - murturatu
- CARLEVÀ - murturatu
- INT'INA SEIRA SCÜRA - murturatu
- FÖGLIA D'AUTÙNU - murturatu
- MARINA DE PAPÉ DA SÜCARU - murturatu
- U REBISSU - murturatu
- NÖTE ÜVERNENGA - murturatu
- PAISE D'INA VOUTA - murturatu
- FAME PURTÀ - murturatu
- NÖTE - murturatu
Firastroche e rime intu parlà intemeliu
[modìfica | modìfica wikitèsto]- A CÀMUŘA - murturatu
- ME BARBA E ME LALA - murturatu
- SCIÒRTE A SCIÙRA - murturatu
- PERCHÉ - murturatu
- L'ANU NÖVU - murturatu
- FAREN MAITRAVAGLIAU - murturatu
- CIAN CIAN, CH'U MAROUTU U PORTA U SAN - murturatu
Rime pupulari arrecampae
[modìfica | modìfica wikitèsto]- LUNA RUNDA - murturatu
- VÖŘA PURÇELÉTA - murturatu
- RULANDU FURIUSU - murturatu
- GH'EIRA INA VOUTA - murturatu
- I GIURNI D'A SETEMANA - murturatu
- I MESI DE L'ANU - murturatu
- RUCA RUCHETA - murturatu
- PATAMÒLA - murturatu
- SONA SONA - murturatu
- GIAN BARATA - murturatu
- LOCHE FAMU ? - murturatu
Editoriali
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (LIJ, IT) Emiliu Azaretti e Rensu Villa, Imparamu u ventemigliusu, Ventemiglia, Cumpagnia d'i Ventemigliusi, 1979.
- Rensu Villa, I nenari: filastrocche e poesie nel dialetto della Mortola, Ventemiglia, Cumpagnia d'i Ventemigliusi, 1980.
- Rensu Villa, E Dùdure: nuove filastrocche e poesie nel dialetto della Mortola, Ventemiglia, Cumpagnia d'i Ventemigliusi, 1984.
- (IT) Rensu Villa, La Mortola: il paese, la chiesa, il giardino botanico, A Murtura, Parrocchia di San Mauro Abate, 1985.
- (IT) Rensu Villa, L'esperienza didattica dei centri di cultura dialettale nelle scuole di Ventimiglia, s.l., s.e., s.d.
- (IT) Rensu Villa, Soliloqui: poesie 1954-57, Pineròlu, G. Alzani, 1987.
- (IT) Danilo Gnech, Franco Miseria e Rensu Villa, La battaglia dei fiori, Pineròlu, G. Alzani, 1987.
- (IT) Rensu Villa, I toponimi delle due Mortole terrestri e marini: con un'appendice sulla toponomastica dialettale del Giardino Botanico Hanbury, Ventemiglia, Cumpagnia d'i Ventemigliusi, 1990.
- (IT) Rensu Villa e Danilo Gnech (a cüra de), Ventimiglia 1940-1945: ricordi di guerra, Ventemiglia, Cumün de Ventemiglia, Studio fotografico Mariani, Dopolavoro ferroviario, 1995.
- (IT) Rensu Villa, Dialetto ieri e oggi: storia e geografia di alcune parole liguri-provenzali, Ventemiglia, Cumpagnia d'i Ventemigliusi, 1996.
- (IT) AA.VV., Il catasto della magnifica comunità di Ventimiglia: famiglie, proprietà e territorio 1545-1554, Ventemiglia, Academia Ventemigliusa, 1996.
- Rensu Villa, Vin de sccianchi. Poesie 1980-1997, Recu, Le Mani, 1997.
- La voce intemelia, organo d'informazione locale, diretù dau 1991.
Contròllo de outoritæ | VIAF (EN) 73357287 · ISNI (EN) 0000 0000 3943 1271 · LCCN (EN) nb2001036944 · WorldCat Identities (EN) nb2001-036944 |
---|